Împrumuturile contra artă cresc la o rată uluitoare

În spatele celor mai frumoase picturi din lume se află o explozie a împrumuturilor

57
4 minute de lectură

Scoateți-vă Picasso-ul la produs

PUȚINI COLECȚIONARI de artă au atâta lichiditate ca Patrick Drahi, un magnat francez al telecomunicațiilor, care a cumpărat casa de licitații Sotheby’s, pentru 3,7 miliarde de dolari cash, luna trecută. Vânzările de artă pot să dureze luni, chiar ani. Singura cale de a-i valorifica repede valoarea este să împrumuți cu arta ca garanție. Și, într-adevăr, numărul de proprietari de artă care fac asta este în creștere. Firma de contabilitate Deloitte estimează că valoarea neplătită a împrumuturilor contra artă din America a atins între 17 și 20 de miliarde de dolari, în 2017, cu 13% mai mult decât în anul anterior. Cei din cadrul industriei spun că aceste împrumuturi au continuat să crească, de atunci, cu rate de câte două cifre.

„Acum 20 de ani, nu îți trecea niciodată prin minte să îți monetizezi colecția de artă. Dar acum se face asta”, spune Evan Beard de la Bank of America Private Bank, instituția cu cea mai mare valoare neplătită de împrumuturi securizate cu artă. Registrele publice deschise fac să fie ușor de verificat dacă o lucrare de artă este grevată. Evaluarea prețurilor și rezultatele licitațiilor disponibile online, de la începutul anilor 2000, au făcut aceste tranzacții mai ușoare. Colecționarii din America pot să își păstreze arta grevată pe pereții lor. 

Departamentele de private banking ale marilor bănci au împrumutat contra artă din anii ʼ70. Acum, piața puternică atrage împrumutătorii specializați. Pentru o bancă privată, deși un împrumut poate fi garantat cu o operă de artă, acesta va fi totuși garantat, în ultimă instanță, de întreg bilanțul contabil al unui client. Împrumutătorii tip boutique, prin contrast, vor accepta o lucrare de artă ca unică garanție.

Athena, cel mai mare împrumutător de tip boutique din America, cere lucrări de artă valorând minimum două milioane de dolari pentru a garanta împrumutul său minim de un milion de dolari. La Bank of America și alte bănci private, împrumutul minim se apropie de cinci milioane de dolari. Ambele acceptă ca garanție doar lucrări ale artiștilor bine-cunoscuți, deoarece aceștia sunt singurii pe a căror longevitate te poți baza. Astfel, împrumuturile garantate cu artă sunt mai puțin riscante decât cred mulți, spune Arturo Cifuentes de la Columbia Business School.

„Putem să împrumutăm milioane de dolari în trei sau patru săptămâni”, spune Cynthia Sachs, ofițer-șef pentru investiții la Athena. Dar viteza și flexibilitatea băncilor boutique au și ele un preț: dobânzile, care le depășesc pe cele de la băncile private cu câteva puncte procentuale. Asta ar putea să le împiedice creșterea. Rachel Pownall, profesoară de finanțele artei la Universitatea Maastricht, consideră că piața pentru împrumutătorii specializați poate fi limitată, deoarece majoritatea operelor de artă faimoase aparțin unor clienți extrem bogați ai băncilor private. Printre dealerii și proprietarii de galerii, doar cei mai mici trebuie să se întoarcă spre împrumutătorii boutique.

Cele mai bune perspective de creștere din sector ar putea fi în Europa. Niciuna dintre băncile de pe continent nu are un program de împrumuturi contra artă pe o scară comparabilă cu cele din America, unde au loc 90% din împrumuturile contra artă. Finanțatorii artei, cum este Fine Art Group din Londra, și WestendArtBank, din Berlin, au intrat în acțiune. Împrumutătorii spun că se înmulțesc întrebările din partea clienților bogați despre modalitatea de a pune ca garanție colecția lor de artă. Deși europenii ezită, în general, să împrumute contra posesiilor lor, cei care cumpără artă din motive dincolo de estetică s-ar putea dovedi doritori să facă o excepție.

Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Scoateți-vă Picasso-ul la produs”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele