Începe o nouă eră în explorarea spațiului

Pentru a avansa, va avea nevoie de domnia legii și de un sistem de control al armamentelor

108
7 minute de lectură

Următorii 50 de ani în spațiu

MOMENTUL în care, acum 50 de ani, Neil Armstrong punea piciorul pe suprafața Lunii a inspirat respect profund, mândrie și uluire în întreaga lume. Această revistă susținea că „din această zi înainte, omul poate să meargă oriunde în Univers va voi mintea sa și oriunde îl va duce ingeniozitatea sa… până la planete, mai devreme sau mai târziu, omul e acum sigur că va merge”. Dar nu a fost așa. Aselenizarea a fost o aberație, un țel atins nu ca un scop în sine, ci ca modalitate de a semnala capabilitățile extraordinare ale Americii. Odată bifat acel punct, nu a mai fost nevoie de reluare. Doar 571 de oameni au fost pe orbită; iar din 1972, nimeni nu s-a mai aventurat mai mult în spațiu decât pe distanța de la Des Moines la Chicago.

Următorii 50 de ani vor fi foarte diferiți. Costurile în scădere, noile tehnologii, ambițiile Chinei și ale Indiei, precum și o nouă generație de antreprenori promit o nouă eră curajoasă de dezvoltare spațială. Ea va implica, aproape cu siguranță, turismul pentru cei bogați și rețele de comunicare mai bune pentru toți; pe termen lung, ar putea însemna exploatarea minereurilor și chiar transportul în masă. Spațiul va deveni, tot mai mult, o extensie a Pământului – o arenă pentru firme și indivizii privați, nu doar pentru guverne. Dar, pentru îndeplinirea acestei promisiuni, lumea trebuie să creeze un sistem de legi care să guverneze cerurile – atât pe timp de pace, cât și, dacă se va ajunge la asta, de război.

Dezvoltarea spațiului s-a concentrat, până acum, pe facilitarea activității de la sol – mai ales comunicațiile prin sateliți pentru transmisiuni audiovizuale și navigație. Acum se schimbă două lucruri. Întâi, geopolitica acumulează o nouă energie de a trimite oamenii dincolo de spațiul îngust al orbitei circumterestre. China vrea să trimită oameni pe Lună până în 2035. Administrația Trump vrea ca americanii să se întoarcă acolo până în 2024. Costurile mai mici fac ca această competiție să fie mai convenabilă decât înainte. Apollo a costat sute de miliarde de dolari (în banii de azi). Acum, prețul unui bilet este de zeci de mii.

În al doilea rând, sectorul privat s-a maturizat. Între 1958 și 2009, aproape toate cheltuielile spațiale erau făcute de agenții de stat, în principal NASA și Pentagonul. În ultimul deceniu, investițiile private au crescut la o medie anuală de două miliarde pe an, sau 15% din total, și vor crește în continuare. SpaceX, firma de rachete a lui Elon Musk, a făcut 21 de lansări de succes de sateliți, anul trecut, și este evaluată la 33 miliarde de dolari. Jeff Bezos, fondatorul Amazon, vinde echivalentul unui miliard de dolari din acțiunile sale, în fiecare an, pentru a plăti pentru Blue Origin, o firmă spațială. Virgin Galactic plănuiește să devină publică, anul acesta, fiind evaluat la 1,5 miliarde dolari. Pe lângă capital și idei, sectorul privat furnizează și o eficiență sporită. Potrivit NASA, dezvoltarea rachetelor Falcon ale SpaceX ar fi costat agenția 4 miliarde de dolari; costul pentru SpaceX a fost la o zecime din sumă.

Există sau sunt la o lungime de braț două noi modele comerciale: marea afacere a lansărilor și menținerea de roiuri de sateliți de comunicație pe orbite joase, precum și cea de nișă, a turismului pentru cei bogați. În anul care urmează, Virgin și Blue Origin vor transporta, aproape sigur, pasageri  în excursii sub-orbitale, care oferă fascinația imponderabilității și priveliștea curbei Pământului pe fundalul cerului negru al spațiului. Virgin susține că ar putea transporta aproape 1 000 de aventurieri bogați pe an, până în 2022. SpaceX dezvoltă o „Starship” reutilizabilă, mai mare și mult mai puternică decât rachetele sale Falcon. Yusaku Maezawa, un mogul al modei din Japonia, a plătit în avans pentru o excursie cu Starship în jurul Lunii; el intenționează să călătorească împreună cu o echipă de artiști, până în 2023.

Cu asemenea posibilități, veniturile anuale ale industriei spațiale s-ar putea dubla, la 800 miliarde de dolari, până în 2030, potrivit băncii UBS. Încă și mai departe în viitor, dezvoltarea spațială ar putea să reinventeze modul în care trăiește omenirea. Elon Musk speră să trimită colonizatori pe Marte. Jeff Bezos, cel mai bogat om din lume, vrea ca milioane de oameni să locuiască pe stații spațiale, poate înainte de centenarul amprentei piciorului lui Armstrong.

Într-un moment când Pământul se confruntă cu știri sumbre despre schimbarea climatică, creșterea lentă și politica tensionată, spațiul pare să ofere un motiv surprinzător de optimism. Dar nu este nici un panaceu, nici un refugiu. Și, pentru a realiza promisiunile sale, trebuie rezolvată o mare problemă și trebuie evitat un risc periculos. Marea problemă este dezvoltarea domniei legii. Tratatul Spațiului Extraatmosferic, din 1967, declară că spațiul este „teritoriul întregii omeniri” și interzice pretențiile de suveranitate. Aceasta lasă mult spațiu pentru interpretări. America spune că firmele private pot să dezvolte resurse bazate în spațiu; legea internațională este ambiguă.

Cine ar putea pretinde să folosească gheața de la polii Lunii pentru întreținerea vieții? Oare coloniștii de pe Marte ar trebui să poată să facă ce vor cu mediul înconjurător? Cine este răspunzător pentru coliziunile dintre sateliți? Spațiul este deja aglomerat – peste 2.000 de sateliți sunt pe orbită, iar NASA a detectat peste 500 000 de bucăți individuale de resturi de sateliți, care călătoresc cu viteze pe peste 27 000 de km/oră.

HAWTHORNE, CA - SEPTEMBER 17:  SpaceX CEO Elon Musk (C) speaks on stage with Yusaka Maezawa (R), the Japanese billionaire chosen by the company to fly around the moon, as they sit in front of rocket components on September 17, 2018 in Hawthorne, California. If the project is successful, Maezawa would become the first private citizen to fly around the moon.  (Photo by Mario Tama/Getty Images)

Aceste incertitudini sporesc un risc periculos: folosirea forței în spațiu. Capacitatea fără egal a Americii de a proiecta forța pe Pământ depinde de armata sa extinsă de sateliți. Alte națiuni, știind asta, au construit arme antisatelit, așa cum a făcut-o și America. Iar activitatea militară în spațiu nu are protocoale bine puse la punct sau reguli de angajare a luptei.

America, China și India își dezvoltă rapid capacitățile distructive: orbirea sateliților militari cu lasere, blocarea semnalelor acestora către Pământ sau chiar aruncarea lor în aer, provocând resturi care se împrăștie în Cosmos. Ele își întorc forțele armate și spre spațiu. Trump plănuiește să creeze o Forță Spațială, prima nouă ramură a forțelor armate, de la crearea forțelor aeriene, în 1947. În ajunul paradei militare anuale de Ziua Bastiliei, din 14 iulie, Emmanuel Macron, președintele Franței, a anunțat formarea unui nou comandament spațial.

Precum în Cer, așa și pe Pământ

Este greșită promovarea spațiului ca un nou și romantic Vest Sălbatic, o frontieră anarhică unde umanitatea își poate arunca lanțurile și își poate redescoperi destinul. Ca spațiul să își îndeplinească promisiunile, este nevoie de guvernare. Într-un moment când lumea nu e în stare să cadă de acord asupra regulilor pentru comerțul terestru cu bare de oțel și boabe de soia, acest lucru pare să fie prea mult. Dar altfel, potențialul a tot ceea ce zace dincolo de Pământ va mai aștepta cel puțin încă 50 de ani pentru a fi realizat. În cel mai rău caz, spațiul ar putea să se adauge la problemele Pământului.

Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Următorii 50 de ani în spațiu”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele