Încetinirea producției industriale din Europa nu dă semne de revenire

Marasmul se adâncește

71
6 minute de lectură

Germania e cea mai afectată și ar putea fi deja în recesiune.

Foto: Getty Images / Guliver

„PUR ȘI SIMPLU cumplit“, așa descrie Phil Smith, de la furnizorul de date IHS Markit, cea mai recentă analiză a producției industriale a Germaniei. Luni de-a rândul, indicele managerilor de achiziții a lâncezit sub 50, indicând o contracție. Date preliminare, publicate la 23 septembrie, arătau că acest indice a scăzut la 41,4, ceea ce semnifică cel mai abrupt declin în activitatea manufacturieră, din 2009. Sectorul serviciilor a pierdut și el viteză – pentru prima dată, în peste patru ani, managerii declarând că obțin mai puține comenzi noi.

Încetinirea economiei germane, care a început cu un an în urmă, era așteptată, inițial, să nu dureze mult. Dar marasmul s-a adâncit. Producția industrială a scăzut în al doilea trimestru, și mulți economiști, inclusiv cei de la Bundesbank, consideră că încă se contractă – satisfăcând o definiție a recesiunii. Drept consecință, zona euro abia pare în poziție de creștere.

Comerțul global s-a temperat și, cu el, și activitatea industrială din întreaga Europă. Continentul a suferit pierderi colaterale în războiul comercial dintre America și China. Dar există alte motive pentru necazurile sale. Să luăm, de pildă, exporturile Germaniei către ambele țări. Carsten Brzeski, de la banca olandeză ING, subliniază că acestea s-au menținut mai bine decât exporturile către alte piețe. Nesiguranța legată de Brexit înseamnă că exporturile către Marea Britanie au fost afectate mai mult. Chiar și așa, cercetătorii de la Banca Centrală Europeană (BCE) arată că doar circa o treime din declinul producției industriale al zonei euro din ultimul an se datorează unor cauze externe. Restul problemelor își au originea în cadrul uniunii monetare.

Astfel, o mare parte dintre cauzele declinului pare să se datoreze unor perturbări la furnizare, în Germania. Sectorul său manufacturier a fost mult mai afectat decât cele din Franța, Italia sau Spania (vezi graficul 1). Oliver Rakau, de la firma de consultanță Oxford Economics, consideră că doar încetinirea producției de automobile explică aproape jumătate din scăderea producției industriale a Germaniei, în al doilea trimestru. Odată ce adăugăm efectele asupra restului lanțului de aprovizionare, s-ar putea explica aproape trei sferturi. Distrași de repercusiunile scandalului legat de minciunile privitoare la emisiile poluante și de noile proceduri de testare a emisiilor, producătorii auto au întârziat producția și au amânat noile modele.

Sondajele sugerează că cererea europeană de mașini rezistă bine. Rakau crede că producătorii auto ai Germaniei ar trebui să recâștige cota de piață în toamna aceasta, când vor lansa noile modele și vor putea avea un număr mare de comenzi. Riscul este însă ca giganții auto ai țării să aibă probleme în a recâștiga terenul pierdut în fața unor competitori străini. Între timp, vânturile potrivnice din comerț ar putea să se accentueze, iar frica de protecționism ar putea să oprească firmele să mai investească. Economiștii scad nivelul așteptărilor de creștere economică în 2020 atât în Germania, cât și în zona euro.

Până acum, partea bună a lucrurilor a fost că economia internă era în creștere. Ratele șomajului s-au întors la minime de dinainte de criză, iar salariile cresc cu cel mai înalt ritm din ultimul deceniu. În 23 septembrie însă, Mario Draghi, șeful BCE, le-a spus membrilor Parlamentului European că, dacă încetinirea producției industriale va continua, este foarte probabil ca și restul economiei să urmeze acest trend. Analiștii de la firma de consultanță Capital Economics au observat, recent, că serviciile, precum suportul tehnic și logistica, cele care sunt expuse producției industriale, sunt deja în decelerație.

Decizia BCE, din 12 septembrie, de a lansa un pachet de măsuri de relaxare, inclusiv reducerea ratelor dobânzilor și repornirea cumpărării de active, ar putea părea, astfel, venită la momentul oportun. Dar, de atunci, șefii mai multor bănci centrale naționale, inclusiv cele din Franța și Germania, au spus că nu este necesară reînceperea cumpărării de obligațiuni. Klaas Knot, șeful băncii centrale a Olandei, a mers până acolo încât a dat publicității o declarație în care descria pachetul de stimulente al BCE ca fiind „disproporționat”. Draghi le-a mărturisit îngrijorat parlamentarilor europeni că disidența fățișă riscă să submineze angajamentele băncii de a menține ratele dobânzilor la un nivel scăzut și de a continua achizițiile de active până ce își atinge ținta de inflație. La 25 septembrie, Sabine Lautenschläger, o membră a consiliului director al băncii, a demisionat pe neașteptate, deși mandatul ei expiră doar în 2022. Ea nu a oferit niciun motiv pentru această decizie, dar se știe că s-a opus la repornirea cumpărărilor de active.

Așadar, este chiar și mai important pentru guvernele naționale să asculte îndemnurile adesea repetate ale BCE și să facă mai mult pentru a contracara încetinirea prin acordarea de stimulente fiscale. Faptul că randamentele obligațiunilor guvernamentale din multe țări sunt sub zero întărește acest argument. În 17 septembrie, Olanda a făcut un pas timid în această direcție, anunțând reduceri de impozite care totalizează 3 miliarde de euro (sau 0,3% din PIB) și promițând să publice, la anul, planurile pentru un fond de investiții publice. Germania a promis că va lua măsuri pentru reducerea emisiilor de carbon, însă acestea sunt neutre din punct de vedere fiscal. Va trebui să fie date publicității date încă și mai cumplite, pentru ca politicienii din Europa să înceteze să mai încerce să țină de bugete, în detrimentul creșterii economice. ■


Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Declinul se accentuează“.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele