Ştim cum stăm: majoritatea constituită după alegerile din decembrie 2016 s-a destrămat şi guvernarea, dominată de PSD, a fost preluată de principalul partid advers, de pe dreapta „eşichierului” politic (cu vechea metaforă şahistică). Susţinut pentru adoptarea moţiunii de cenzură din octombrie, apoi pentru instalarea unui nou cabinet în noiembrie, PNL nu beneficiază – însă – de o adevărată majoritate parlamentară, partidele care-au debarcat PSD-ul având agende diferite. Urmează, la termen sau anticipat cu câteva luni, noi alegeri generale şi abia după aceea guvernarea, pe care o vor exercita în continuare, mai mult ca sigur, liberalii, în coaliţie cu USR-PLUS, va beneficia de fireasca susţinere legislativă. Până atunci, ne aflăm într-un „intermezzo” cu noutăţi interesante.

Comportamentul formaţiunilor noastre politice în această perioadă decurge şi din calitatea lor politică şi etică, şi din situaţiile lor de pe „eşichier”. Cu consecinţe deja măsurate de 3 sondaje de opinie realizate în luna decembrie de 3 instituţii de profil, CURS, IMAS şi Sociopol, care vin cu noutăţi relevabile.

În cea mai favorabilă postură după ce a preluat guvernarea, bineînţeles că dificilă, dar limpede ca sarcină asumată, PNL face figura „cea mai pozitivă” a momentului. Odată încheiată „etapa Dragnea”, de gestionare dezastruoasă a ţării de către PSD-ul căzut la un nivel foarte jos de populism şi xenofobie, de conducere autoritară şi de subminare a statului de drept, de incompetenţă, corupţie şi clientelism, de minciună şi şarlatanie politică, liberalii au adoptat din start linia corectă a redresării: competenţă şi mobilizare, evaluare a situaţiei şi măsuri urgente de corecţie, eforturi de reechilibrare şi proiecte de dinamizare a economiei, a ţării. Partid dintotdeauna democratic şi pro-occidental, PNL a instalat o echipă executivă de nivel mult mai bun, de fapt incomparabil cu al predecesorilor, şi acţionează pentru repararea cât de rapidă a stricăciunilor legislative şi instituţionale lăsate în urmă de aceia. Prin mesaje transparente, guvernul Ludovic Orban scoate la suprafaţă adevăruri statistice neplăcute, ascunse până acum în spatele unor bilanţuri „cosmetizate”, stabileşte priorităţile redresării şi-a trecut deja „la treabă”. Cu – pare-se – foarte favorabile reacţii ale populaţiei, încât în cele 3 sondaje PNL e cotat cu 35, 45 şi 47%.

Alianţa USR-PLUS, cu 14, 16,4 + 4,5 (cu cele 2 componente măsurate separat) şi 13% se menţine undeva între scorul foarte bun de la europarlamentarele din luna mai şi cel mai modest de la prezidenţialele diin noiembrie. Atitudinea pro-redresare, solidară cu liberalii, dar şi „neguvernamentală”, adică mai distantă, are ambiguităţi mai greu de înţeles. USR şi-a anunţat şi intenţia de clarificare doctrinară, ceea ce înseamnă că… situaţia e încă neclară.

PMP şi ALDE sunt sub limita intrării în Parlament, singura cotaţie favorabilă, de 5%, apărând în contul PMP în sondajul CURS.

UDMR – la limită, 4-5,5%, dar cu garanţia oferită de electoratul său stabil.

Pro România – 6, 10,6 şi 5%, scoruri cam neconvergente, sugerând instabilitatea susţinerii publice. Trebuie să fi contat faptul că liderul Victor Ponta fusese deja părăsit de Mihai Tudose, ulterior revenit în PSD. Între timp au plecat şi celelalte figuri reprezentative ale formaţiunii, Sorin Câmpeanu şi Daniel Constantin, trecuţi la PNL, după ce susţinuseră investirea guvernului liberal. Cu asemenea pierderi, Pro România nu prea mai arată a posibilă alternativă de stânga pe „eşichier”.

Şi scorurile PSD: 31, 21,2 şi 23%, adică stagnare în jurul cotei de la europarlamentare şi prezidenţiale, cu un plus în versiunea CURS. Prăbuşire în sondaje de la cele 45% din voturile exprimate în decembrie 2016, retragere în degringoladă de la guvernare, conducere schimbată, provizorie până la apropiatul congres „de criză”. Ce-ar fi de adăugat aici e că şi-n prezent, eliberat de conducerea autoritară, cvasi-mafiotică a lui Liviu Dragnea şi de prelungirea-farsă Viorica Dăncilă, PSD-ul rămâne dominat de aceeaşi echipă, „decapitată”, dar rămasă pe baricadă. De unde incapacitatea de schimbare autentică, profundă, cât-de-cât încurajatoare. Tonul mai ponderat, mai blajin al noului lider Marcel Ciolacu părea să anunţe altceva, însă şi el, şi colegii săi au reluat deîndată aceleaşi strategii ale atacurilor incorecte, populiste, mincinoase, inventând posibile decizii guvernamentale neanunţate, inexistente, neavute în vedere de cabinet şi pe care, în faţa „ştirilor false”, liberalii le şi neagă ferm. Temele: alocaţiile pentru copii şi pensiile, vizând – deci – categoriile extreme de vârstă, care au nevoie de asistenţă socială. În ambele cazuri PSD-ul a impus creşteri substanţiale şi iraţionale, căci nu ne bucurăm de o creştere economică serioasă, bazată pe dezvoltare, am avut parte în ultimii ani doar de iluzia veniturilor sporite şi a consumului în expansiune, în combinaţie cu inflaţia şi devalorizarea banilor care doar păreau să fie mai mulţi în conturile şi în buzunarele cetăţenilor. Au fost adoptate legi în aceste sensuri, încât liberalii se angajaseră să le respecte. Termenul pentru mărirea pensiilor nu e imediat, vine-abia la toamnă. Şi totuşi, mistificând, PSD-ul atacă: dacă nu se va-ntâmpla atunci?! Iar creşterea alocaţiilor pentru copii s-a adoptat în decembrie şi promulgarea s-a făcut abia acum, la mijlocul lui ianuarie, deci ar fi fost ilegal să fie prinsă în proiectul de buget pentru 2020 şi nu poate fi aplicată decât la jumătatea anului, când guvernul are voie să facă prima rectificare şi să redirecţioneze fondurile necesare. Vigilent, din nou incorect, PSD-ul acuză: liberalii refuză să crească alocaţiile!

De fapt, refuză PSD-ul să se schimbe, spre propria pagubă, în ultimă instanţă, căci relansarea presupune reformă, ameliorare, credibilitate… ■