Politologul şi analistul Jasmin Mujanovic trece în revistă situaţia Balcanilor şi relaţia lor cu Uniunea Europeană. Un interviu publicat în Noticias de Navara și preluat de RADOR.

Reporter: Unii analişti avertizează asupra regresului democratic în Europa de Este. Cum s-a ajuns aici?

Jasmin Mujanovic: Am văzut o înapoiere democratică în ultimii zece sau cincisprezece ani, începând cu 2006. Promovarea democrației europene și americane în Balcani s-a încheiat, iar în ultimul deceniu mantra a fost stabilitatea. Unii dintre noi au avertizat de mult timp că promovarea stabilității deasupra oricărei alte preocupări, cum ar fi libertatea presei, statul de drept, societatea civilă, nu se încheie numai cu o bună democrație, ci cu stabilitate. Și acesta este momentul în care ne aflăm, adică un declin al stabilității în ceea ce reprezintă Balcanii de Vest.

Reporter: Ungaria şi Polonia fac parte din Uniunea Europeană, în acelaşi timp sunt în ascensiune partidele extremiste înalte ţări membre. Ce consecinţe are asta pentru viitorul proiectului european?

JM: Problema structurală istorică este că accesul conceput în cadrul mecanismului UE nu a fost realmente un proiect de promovare a unei bune democraţii, așa cum ar fi trebuit, a fost o categorie tehnică și un set de criterii tehnice pentru ca aceste țări să ajungă la un nivel legislativ legal determinat, dar asta nu e totuna cu o transformare politică între generații. Am văzut asta în Polonia și Ungaria, și am luptat cu asta în Balcani, este mult mai ușor să schimbăm legile decât cultura politică. Proiectul de europenizare nu a fost suficient de profund, sde detaliat și pe termen suficient de lung.

Reporter: Vedeţi posibilă o extindere a Uniunii Europene în Balcani într-un viitor apropiat?

JM: Ar fi foarte pozitiv, dar cred că tragedia în acest moment și realitatea tristă este că nu se va întâmpla în curând, cred că 2040 este o dată mai realistă. Problema structurală acum este că vedem că Franța, Olanda, membri-cheie ai UE, nu sunt în favoarea acestei extinderi, sunt foarte sceptici. La summit-ul de la Salonic, din 2003, statele și popoarele din Balcani au fost informate că viitorul lor se află în UE, și acum nu vedem acest lucru, și nu din cauza problemelor și provocărilor structurale din regiune, ci din cauza ascensiunii extremei drepte în UE, a crizei liberalismului în unele țări, inclusiv în Polonia, adică o criză internă a UE, care face imposibilă această extindere.

Reporter: Se poate să existe şi temeri după experienţa extinderii în Est?

JM: Este un factor, total de acord. Dar Macedonia de Nord a făcut un gest simbolic mai mare decât orice țară care a aderat la UE, și-a schimbat numele. Macedonia de Nord, Albania, Bosnia, Kosovo, Muntenegru, de exemplu, nu ar trebui să plătească prețul pentru că lui Emmanuel Macron nu-i place cum au intrat Bulgaria și România. Nu are sens în termenii unei politici strategice pe termen lung a UE. Dacă UE într-adevăr le spune Balcanilor dacă pot să adere sau nu, asta nu are importanță, pentru că va trebui să trateze mereu cu aceste țări, pentru că sunt acolo, sunt în Europa, sunt granița lor imediată. Și dacă acum arzi relația asta și spui „M-am răzgândit, nu intrați”, acest lucru le va genera un gust amar cetățenilor și va face ca Rusia, China și Turcia să intre cu o mulțime de bani, și situația va fi mai dificilă pentru UE și pentru democrații din Balcanii de Vest.

Reporter: Ce consecinţe poate avea pentru stabilitate neintegrarea ţărilor din Balcani în Uniunea Europeană?

JM: Scenariul pe termen scurt este unul de haos social. Am văzut o serie de proteste în Slovenia, Bosnia, Macedonia, Kosovo, Serbia, au fost relativ pașnice, în afară de ceea ce s-a întâmplat în Bosnia, în 2014. Aceste fapte reprezintă o viziune potențială a viitorului, deoarece ceea ce a dus la aceste demonstrații este speranța că, dacă societatea civilă este suficient de puternică, țările noastre pot fi democratizate. Odată ce această speranță dispare, pentru că nu mai există orizontul european, acesta este un semnal pentru societate că trebuie să fie rezolvată situaţia cu violență. Și guvernele vor spune: “vom investi în poliția represivă, în structurile autoritare, dacă nu vom intra în UE, ce mai contează?” Ieri am văzut la ştiri că Huawei a exportat toate programele software de recunoaștere facială în Serbia, o țară care ne îngrijorează deja cu privire la atacurile asupra libertății mass-media, o ţară care investeşte în arhitectura represiunii. Avem aceste două scenarii: o instabilitate socială tot mai mare și regimuri represive. Uniunea Europeană trebuie să se întrebe dacă vrea un şir de țări care sunt în mod constant guvernate de o cvasi-revoluție, cu un șir de regimuri autoritare sau cu un șir de state-clientelare Rusiei, Chinei, Turciei, până şi statelor din Golf. Este ceea ce dorește Europa la granița sa, în epoca războiului din Ucraina și a tuturor provocărilor cu care se confruntă în interiorul ei?

Reporter: Credeţi că UE nu ia în serios suficient ameninţarea pe care o presupune „abandonarea” Balcanilor?

JM: Nu o iau, există state membre individuale care văd situaţia mai bine și trebuie vorbit cu ele. Pentru noi, şi Brexit este o problemă reală, deoarece Marea Britanie, din punct de vedere istoric, mai ales în Bosnia și Kosovo, a înțeles amenințările de securitate și a fost dispusă să investească în securitate. Retragarea Regatului Unit din aceste organisme de decizie, unde au avut o voce serioasă, este o problemă, deoarece țări precum Franța vor avea o voce mai intensă.

Reporter: Şi ce se întâmplă cu Kosovo? Negocierile cu Serbia sunt paralizate…

JM: Este complicat, dar cred că trebuie să ne fie clar care este problema structurală în Kosovo şi că avem un guvern la Belgrad care pur şi simplu nu a acceptat nu numai independenţa Kosovo, ci nici faptele istorice ale dizolvării Iugoslaviei. Relaţiile regionale sunt difícile, Serbia nu are o relaţie bună cu niciunul dintre vecinii săi, cred că acesta este un semnal.