„Este un performance-eseu despre blocajul unei generații care a fost hrănită de imaginația unor adulți care visau la libertate, în timp ce controlau până la asfixiere”, spune regizoarea Ioana Păun despre cel mai recent dintre spectacolele sale, 153 de secunde, teatru contemporan care pornește de la povestea uneia dintre supraviețuitoarele tragediei de la Colectiv, Tedy Ursuleanu, pentru a dezvolta apoi un eseu vizual cu privire la o generație aflată în impas. Primul spectacol de teatru inspirat de incendiul de la Colectiv, care va avea premiera sâmbătă, 27 octombrie, la ora 19.30, la Centrul Național al Dansului din București, își propune să analizeze condiția de tânăr adult în România, schimbarea și, mai ales, imaginarul schimbării.

Centrate pe înțelegerea comportamentului uman, în special în situații feroce și condiții extreme, economice, politice sau de sănătate, spectacolele Ioanei Păun au fost prezentate în Palestina, Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Germania, Grecia sau Suedia. În cazul celui mai recent dintre proiectele sale, 153 de secunde, și-a propus să pună în discuție, dintr-o perspectivă subiectivă, implicațiile politice, morale și afective ale unui moment care a ajuns în profunzimea texturii sociale, mobilizând o mișcare de solidarizare fără precedent, dar și un proces complex de reflecție asupra generației milenialilor. „Acum, copiii revoluției au 30 de ani, e timpul nostru, dar nu știm cum să imaginăm schimbarea. După întâlnirile cu unii dintre cei a căror viață a fost transformată definitiv după noaptea incendiului din Colectiv, am decis că 153 de secunde va fi nu despre corupție, nici despre sfârșit, ci despre dezvățare. Dezvățarea de frică, de rușine, de obediență, de resemnare și de neîncredere. De toate condiționările cu care am crescut”, spune Ioana Păun.

Munca pentru spectacol a început din 2017, iar fiecare element din construcția sa este creația originală a unora dintre cei mai avangardiști artiști români. Spectacolul 153 de secunde este realizat de o echipă de peste 20 de artiști și profesioniști care și-a asumat, în ultimii ani, misiunea de a discuta – prin muzică, teatru, poezie, jurnalism sau dans – cultura milenialilor. Documentarea, realizată de regizoarea Ioana Păun, alături de jurnalista Laura Ștefănuț, actrița Smaranda Nicolau și poeta Svetlana Cârstean, a reunit principalele teme dezbătute în spațiul public, mărturiile unora dintre victime, aflate în diverse momente ale vindecării și ale procesării traumei, opinii ale unor psihologi sau ale reprezentanților instituțiilor și ONG-urilor care au oferit asistență victimelor. Din echipă mai fac parte coregrafa Andreea David, artistul pop Cătălin Rulea și compozitorul Sillyconductor.

Performată fără nicio formă de violență grafică, povestea poartă semnătura poetei Svetlana Cârstean, printre multe altele gazdă a Intersecțiilor de miercuri. Unul dintre volumele sale, Floarea de menghină, apărut în 2008, a fost publicat în 2013 în Suedia, la Editura Rámus, în traducerea poetei suedeze Athena Farrokhzad. Poemele sale au fost traduse în numeroase limbi. Semnează, de asemenea, volumele Gravitație și Trado, cel din urmă scris împreună cu Athena Farrokhzad și lansat în Suedia, de Editura Albert Bonnier, în colaborare cu Editura Rámus. Rolul protagonistei a fost preluat de actrița Denisse Moise, absolventă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și specializată în arhitectură la Universitatea din Birmingham. Denisse a realizat proiecte cu mesaj socio-politic atât în teatru – spectacole precum Miracolul de la Cluj sau De fapt eram eu –, cât și în film – chiar de la debutul său, în Câteva conversații despre o fată foarte înaltă.

153 de secunde, atât a durat incendiul din Clubul Colectiv, declanșat în noaptea de vineri, 30 octombrie 2015. Un pompier intrat într-un club în flăcări reține imaginea a zeci de telefoane mobile care sună, purtând, cam toate, aceleași nume pe ecran: tata sau mama. Un container industrial, construit ca să fie etanș, e vopsit în portocaliu și instalat la intrarea în club. El blochează ieșirea. Apoi, timpul diluează totul. Furia, discursul, intențiile. „Nu este un spectacol care să expună publicul în mod explicit la accidentul din Colectiv. Lumea cunoaște mai tot ce ține de incendiu și de consecințele lui. Vrem să facem următorul pas, spre înțelegerea schimbării, a posibilității ei, a moștenirilor culturale sistemice care ne mențin resemnarea”, spune Ioana Păun. Poate de aceea unul dintre personajele principale din spectacol este containerul, o construcție abstractă, dar 1-1, raportată la dimensiunile containerului care era amplasat la intrarea în clubul Colectiv și care a fost cauza blocajului din timpul incendiului. Containerul are o voce proprie, care se inserează repetitiv în poveste și care construiește condiția și contextul mental care domină realitatea tinerilor din România – fix și totuși avid de schimbare. Format dintr-un grup de 15 actori, personajul colectiv, cel de-al treilea element central al acestui spectacol, produce, prin acțiuni repetitive, o continuă stare de mișcare, evocând senzația de conexiune, dar și de instabilitate.