Ionuț Dumitru: Fără rectificare, deficitul depășește 4% din PIB

Nu avem de-a face cu o rectificare bugetară, exercițiul de mutare a banilor dintr-o vistierie ministerială în alta poate fi numit, eventual, corecție bugetară. Nimic pozitiv în această recalibrare a bugetelor instituțiilor statului, acompaniată de introducerea unor biruri noi, și de majorarea, în avans, a accizelor pentru țigări.

163
6 minute de lectură

Până la închiderea ediției revistei, guvernul nu a adoptat vreo variantă a rectificării, s-a limitat doar să publice, pe site-ul Ministerului Finanțelor, un proiect descriptiv al exercițiului. În esență, rectificarea trebuie să repare omisiunile proiectului de buget, prezentat cu mare întârziere, și aprobat spre finalul primul trimestru al anului, în martie. Spre exemplu, proiectul bugetului de stat pentru 2019, acela, întârziatul, nu prevedea contribuția României la bugetul Uniunii Europene. Iată de ce acum, în formula rectificării, Ministerul Finanțelor primește peste 2,2 miliarde de lei, din care 2,15 miliarde de lei reprezintă „contribuția României la bugetul Uniunii Europene”, restul banilor fiind dirijați către plata datoriei publice și subvenții. În linii mari, execuția bugetară, problemele lipsei de fonduri fuseseră deja estimate de către Consiliul Fiscal, care avertizase că, în acest an, guvernul avea pe masa de lucru un buget cu venituri supraevaluate și cu cheltuieli subestimate.

Vor fi suficiente aceste recalibrări ale unui buget sosit cu întârziere, tăieri ale unor sume pe care unii „ordonatori de credite” pur și simplu nu au avut timp să le cheltuie? Sau banii din birul pe zahăr? Ionuț Dumitru, fostul președinte al Consiliului Fiscal, este încă sceptic.

„Dacă ne uităm la execuția bugetară la șase luni, constatăm că s-a adeverit ceea ce am avertizat noi: veniturile au fost supra-bugetate, iar cheltuielile au fost sub-bugetate. Dacă am extrapola execuția bugetară la șase luni la tot anul, ținând cont și de evoluția pe primul semestru, și de tiparul pe trimestre, probabil că deficitul bugetar ar depăși 4% din PIB. Știm foarte bine că în ultimele două trimestre ale anului se concentrează cele mai multe cheltuieli”, ne-a declarat Ionuț Dumitru. El remarcă totuși utilitatea corecțiilor aplicate în acest proiect de rectificare, deoarece pericolul de a acumula deficite mult peste limita de 3% din PIB era major.

„Practic, în scenariul de bază, dacă nu se luau măsuri, era posibilă apariția unui deficit bugetar spre 4,5% din PIB, probabil. Practic, pentru restul anului există un necesar de acoperit în buget de cel puțin 1% din PIB. Să zicem că un 0,5% din PIB se rezolvă cu procedurile obișnuite, amânare de plăți, amânare de rambursări de TVA, proceduri de genul acesta. Părerea mea e că minimum 1% din PIB trebuie acoperit cu măsuri, pentru a se încadra în deficitul de 3%. Nu am estimat impactul măsurilor propuse, însă dacă observăm estimările oficiale, ale Ministerului Finanțelor, par insuficiente pentru a rămâne în limitele lui 3%. În plus, sunt în continuare semne de întrebare în privința eficienței colectării, de ordinul miliardelor, am văzut că menționează în mod explicit că Fiscul și-a asumat că va îmbunătăți colectarea în a doua parte a anului. De asemenea, am văzut că e pusă o sumă foarte mare pe amnistia fiscală, evaluează că ar avea un impact pozitiv, mare, asupra veniturilor bugetare, însă am îndoieli și aici. În ceea ce privește cheltuielile, cred că în continuare sunt sub-bugetate, chiar și după această rectificare”, a explicat Ionuț Dumitru.

Un guvern mai suplu

Deși urmează să fie negociate foarte dur în coaliție, propunerile de înjumătățire a numărului de secretari de stat nu aduc suficienți bani pentru a acoperi zgomotul politic, consideră analiștii. Fostul șef al Consiliului Fiscal spune că o reducere la jumătate a numărului de secretari de stat ar fi interesantă, dar ar fi o jumătate de măsură.

„Dacă ne uităm la structura guvernului, într-adevăr noi avem un guvern foarte stufos, în comparație cu oricare alt stat european. Numărul membrilor cabinetului este foarte mare, în comparație cu statele europene. Dar, să fim serioși, e necesar în esență să optimizezi lucrurile și să faci o structură a guvernului mai suplă și mai eficientă. Cât de mari economii pot să facă din aceste tăieri pentru a acoperi diferența necesară pentru echilibrarea bugetului? Am văzut estimarea și este de câteva milioane de lei. Nu de acolo acoperim diferența necesară pentru a putea rămâne în limitele unui deficit de 3% din PIB.

Reducerea numărului de secretari de stat, reducerea de ministere sunt absolut necesare, iar schemele sunt foarte încărcate, dar necesarul nostru de ajustare este mult mai mare, aceste reduceri produc economii minore față de cât avem noi nevoie”, a mai spus Ionuț Dumitru

Deși a dispărut din peisajul rectificării, impozitarea progresivă a pensiilor speciale rămâne un subiect controversat, dar nu din perspectivă fiscală, ci morală, sugerează fostul președinte al Consiliului Fiscal.

Pensiile speciale sfidează logica economică și morala

„Văd că pentru moment s-a amânat și aplicarea impozitării progresive a pensiilor. Discuția nu este simplă, însă problema de fond este clar problema pensiilor speciale. Nu vrea nimeni să-și asume problema pensiilor speciale. În ultimii ani, am tot adăugat în sectorul ăsta de pensii speciale tot felul de categorii profesionale. Pensiile speciale au fost scoase în timpul acordului cu FMI-ul și s-a trecut atunci la principiul de contributivitate. Dar în ultimii ani, după ce s-a încheiat acordul cu FMI-ul, am revenit cu din ce în ce mai multe categorii beneficiind de pensii speciale. Rezolvarea este foarte simplă: trebuie decis odată pentru totdeauna dacă este necesar să avem un astfel de sistem și pentru cine. În condițiile în care sistemul acesta de pensii speciale este complet nedrept, adică sunt categorii sociale care nu au contribuit, dar beneficiază mult mai mult decât cei care au contribuit la sistemul de pensii sau, și mai grav, în comparație cu cât au contribuit. Au pensii mult mai mari decât ar merita pe baza contribuțiilor ipotetice, pentru că unii dintre ei nu le-au avut deloc”, a observat Dumitru.

Dar aspectul care sfidează logica economică este pensionarea prea rapidă a unor categorii profesionale, exact în momentul în care au atins punctul de maximă performanță.

„Faptul că se pensionează la o vârstă foarte joasă nu este natural. Ne plângem de lipsa forței de muncă, de lipsa profesioniștilor calificați, însă noi lăsăm categorii sociale întregi să se pensioneze la 45 de ani. Este o anomalie această pensionare în vârful carierei profesionale, când ai cheltuit foarte mulți bani cu educația, cu pregătirea lor profesională, îi scoți prematur la pensie, cu o pensie care, de cele mai multe ori, ajunge să fie mai mare decât salariul, ceea ce este de neconceput pentru tot restul contribuabililor”, a conchis Dumitru.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele