20 de ani și 2 zile de la începutul erei Putin/ De la un anonim al KGB, la Stăpânul Rusiei

329
4 minute de lectură

Pe 9 august 1999 debuta oficial epoca Putin, după ce președintele de atunci al Rusiei, Boris Elțîn, îl înscăuna premier pe actualul lider de la Kremlin.

În spatele ușilor închise, Elțîn îi pava lui Vladimir Putin drumul spre succesiunea puterii prezidențiale, creditându-l pe fostul ofițer KGB din Dresda drept politicianul vizionar care „va reînnoi Rusia Mare în secolul XXI”.

Istoriografic, contextul semăna cu metafora unui balansoar: de o parte, cu organismul făcut țăndări de alcool, Boris Elțîn, care venise pe un val covârșitor de suport popular într-o luptă împotriva privilegiilor de partid, se ducea la fund într-un scandal de corupție extins ca un venin în rândul administrației sale prezidențiale; de cealaltă parte, Vladimir Putin se ridica spre vârful piramidei cu imaginea sa aproape anonimă deja pătată de acuzații de corupție, pe vremea când era viceprimar al Sankt Petersburgului (vezi Raportul „Salye”). Dar în Rusia acelor ani, ca și acum, asemenea lucruri erau tratate ca niște „ticuri” ale normalității.

No name

De altfel, Putin nu venea cu un CV impresionant – să fii agent secret în Dresda în anii Perestroikăi era un fel de fundătură a carierei, o linie moartă. Berlinul era atunci caviarul spionajului din Războiul Rece, acolo se făceau și se desfăceau ițele reputațiilor grandioase, nu în orașul somnoros pitit între castelele Saxoniei.

Considerat un outsider în ierarhia KGB, ambițiosul Vladimir Vladimirovici fusese plantat în Germania în 1986, într-un incubator de plictiseală birocratică, și avea să rămână în RDG până la căderea Zidului Berlinului.

Ajuns apoi în haosul scenei politice din Rusia post-sovietică, Putin părea lipsit de orice șansă în a-și construi un nucleu de forță în tabăra siloviki (personaje din rândul oligarhiei și al serviciilor secrete extrem de influente în cercul interior al Kremlinului).

OZERO

Și totuși, acel Vladimir Putin avea să devină Vladimir Putin din prezent – aflat de 20 de ani la putere, încastrat hiperbolic într-un sistem politic riguros construit, personalizat într-o imagologie neosovietică atât de dependentă de propria lui persoană, cum de la Stalin încoace nu s-a mai întâlnit în politica din Rusia (potrivit unor experți în kremlinologie).

Se zice că germenii putinismului ar fi de găsit într-o „fraternitate” înființată de Vladimir Putin în 1996 în peisajul bucolic al unei case de vacanță, în care aveau loc ședințele unui grup numit OZERO („Lacul”).

„Rusia îl așteaptă pe noul Conducător al oligarhilor”, titra pe 10 august 1999 publicația The Moscow Times, după ce Putin preluase șefia Guvernului.

Regimul „lichid”

La două decenii distanță, pe străzile din Moscova, trupele OMON se avântă ca la Termopile cu bastoanele în manifestanții anti-Putin, iar enorma mașinărie politică postmodernă a președintelui rus își deapănă încă imperturbabilă narațiunile sociale.

Peter Pomerantsev, unul dintre cei mai fini analiști și antropologi culturali ai putinismului, spune că regimul politic creat de Vladimir Putin, ascuns în pliurile unui simulacru pe model occidental al „societății spectacolului”, are o capacitate halucinantă de metamorfoză – o „abordare lichidă” a conceptului de putere statală, ruptă de reflexele „totalitarismului hard”.

Mai precis:

„Regimul poate trece de la monarhie, la oligarhie; de la autoritarismul de piață liberă à la Pinochet, la populismul sinistru à la Chavez. Funcționează mai puțin prin oprimarea narațiunilor și mai mult prin cooptarea lor până când nu mai rămâne pic de spațiu pentru existența unei opoziții; sloganurile contradictorii ale regimului satirizează orice încercare de a-i fi atribuită o definiție: «modernizare conservatoare» , «democrație controlată» , «concurență fără schimbare». A încerca să încadrăm acest nou tip de regim politic în definițiile clasice ale științelor politice înseamnă a rata natura sa intimă de jonglerie (…) Acest regim a creat o lume a instituțiilor simulate”.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele