12 iulie 2018 | BRUXELLES
DONALD TRUMP poate că latră mai tare decât mușcă, dar lătratul lui sună al naibii de rău. Aliații NATO ai SUA au rămas cu sentimentul acesta după o întâlnire la vârf în care președintele american a dat dovadă de o grosolănie surprinzătoare, ca în final să nu ridice totuși nicio obiecție la un angajament solid de apărare comună împotriva Rusiei și altor adversari.
Diplomații avertizaseră precaut în privința posibilității unor replici robuste la întâlnirea de la Bruxelles de pe 11-12 iulie, dar nimeni nu poate spune că era pregătit pentru tirada împotriva aliaților „delincvenți” ai Americii și mai ales împotriva Germaniei, pe care Trump a dezlănțuit-o la sosire, revărsându-și fierea în fața lui Jens Stoltenberg, Secretarul General al NATO.
Președintele i-a acuzat pe germani că sunt „controlați de Rusia”. El s-a plâns că miliarde de dolari se scurg în fiecare an de la Berlin la Moscova, în cadrul acordului privind un nou gazoduct, și că Germania are tupeul să se aștepte la ajutor american pentru a înlătura amenințările Rusiei. Cancelarul german, Angela Merkel, i-a răspuns demn, că a trăit sub dominația sovieticilor, în copilăria sa din Germania de Est, și că se bucură că țara sa este acum liberă să ia propriile decizii.
Stoltenberg, un norvegian a cărui funcție este să fie un soi de paratrăsnet pentru furtunile care se dezlănțuie în sânul NATO, a încercat din greu să accentueze partea bună. El a subliniat, după principala întâlnire din cadrul summitului, că toți aliații sunt pe calea cea bună ca să atingă ținta de a cheltui cel puțin 2% din PIB pe apărare. În timp ce vorbea, s-a aflat că Trump ceruse ca alaiații săi să adopte o țintă de 4% (pe care nici măcar America nu o îndeplinește). Mai devreme, când cei 29 de lideri NATO trebuiau să fie incommunicado, președintele a dat un mesaj pe Twitter, susținând că îi protejează pe fermierii americani de efectele dezastruoase ale politicilor comerciale europene.
Zăpăciți de maimuțărelile lui Trump, aliații Americii au răsuflat ușurați când, la final, li s-a alăturat în aprobarea unei declarații comune, formulată în termeni duri, care reafirmă principiul fundamental al NATO: „Orice atac împotriva unui aliat va fi considerat un atac împotriva noastră tuturor.” Mai devreme, Trump făcuse o aluzie că membrii NATO ar putea să piardă această protecție dacă nu își măresc cheltuielile pe apărare.
Declarația admonestează Rusia, fără echivoc, pentru o listă lungă de fărădelegi vechi și noi. Acestea includ „anexarea ilegală și ilegitimă a Crimeii și destabilizarea actuală a estului Ucrainei” și folosirea unui agent neurotoxic de grad militar într-o încercare de asasinare în Anglia.
Rusia a mai fost blamată și pentru că se angajează în activități provocatoare, cum sunt violări ale spațiului aerian, și exerciții de amploare, neanunțate înainte, împreună cu „o retorică nucleară iresponsabilă și agresivă” și pentru escaladarea prezenței militare în Crimeea și în enclava Kaliningrad. Aliații au insistat totuși că vor rămâne deschiși pentru un dialog semnificativ cu Moscova.
Toate acestea au reprezentat, cel puțin asta speră unii optimiști, o reasigurare implicită pentru partenerii europeni din NATO, că Trump nu va încheia un acord, peste capetele lor, cu omologul său rus, Vladimir Putin. Dar cum acesta mergea mai întîi în Marea Britanie, înainte de întâlnirea cu Putin de la Helsinki, pe 16 iulie, totul putea fi anulat cu un simplu mesaj prezidențial furios, pe Twitter, poate declanșat de proteste britanice. Iar întâlnirea de la Helsinki ar putea să arunce literalmente orice în aer.
Membrii NATO și-au reafirmat de asemenea angajamentul față de o serie de noi inițiative costisitoare, al căror principal arhitect este Secretarul american al Apărării, James Mattis. Printre ele se numără crearea de noi comandamente NATO în Statele Unite (pentru a păzi coridoarele maritime atlantice) și în Germania, laolaltă cu noi eforturi de a consolida apărarea statelor Baltice, a Poloniei și a României împotriva oricărui derapaj din partea Rusiei
Stoltenberg a sintetizat noua atmosferă de la NATO, spunând: „De un sfert de veac, multe dintre țările noastre au tăiat miliarde din bugetele lor de apărare. Acum, ele adaugă miliarde.” Totuși, dat fiind că NATO este un club al democrațiilor, alegătorii din aceste țări vor trebui să fie convinși și ei că banii lor sunt bine folosiți astfel. Iar izbucnirile lui Trump nu vor ajuta prea mult ca să câștige inimile, mințile sau portofelele europenilor.
Acest articol a apărut în secțiunea Europa a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Iritabilul Trump”.