Julian Popov: În energie dispar barierele, vom avea piețe fără frontiere

80
10 minute de lectură

Ați fost ministrul Mediului și cunoașteți bine domeniul energiei. Cum va evolua piața energiei? Ce anume trebuie să urmărească o strategie energetică în această lume în schimbare?

Piețele energetice se liberalizează treptat. O altă tendință clară este aceea că piețele de energie devin regionale. Ideea sistemului energetic național devine un aspect al trecutului. Nu va mai exista așa ceva. Deci dacă în Bulgaria sau în România ne complicăm jucându-ne, încercând să blocăm accesul pe piețele noastre, un este demers riscant, deoarece aceste bariere vor dispărea. Vom avea piețe deschise.

Dacă România va avea multă energie ieftină, o va vinde Bulgariei, dacă Bulgaria va avea o mulțime de energie ieftină, o va vinde în România. Frontierele dispar, piețele se află în proces de conectare, nu numai în Uniunea Europeană, ci și în țările balcanice. Ucraina se va conecta cu aceste piețe europene, după părerea mea, probabil în următorii zece ani.

Dar, dacă vă uitați în viitorul apropiat, veți avea o piață integrată a energiei electrice. Datorită acestui fapt, trebuie să elaborăm planurile noastre energetice naționale în funcție de ceea ce avem nevoie, de ceea ce vrem să construim și de ceea ce au nevoie vecinii noștri. O strategie calibrată pe o gândire în interiorul granițelor naționale este o mare greșeală, poate fi un eșec. Același lucru este valabil pentru gazul natural.

Noi avem acum o controversată tentativă de a modifica legislația în domeniul explorării offshore a gazelor din Marea Neagră. Companii interesate de investiții dau înapoi. Care ar fi abordarea ideală? 

Julian Popov. Foto: Bogdan Cristel

Trebuie să existe o strategie guvernamentală clară, o determinare pentru a o urmări și o perspectivă pe termen lung în energie. Asta deoarece unul dintre principalele aspecte ale investiției în domeniul energiei este lenta recuperare a banilor, ca atare investițiile pot fi riscante. Deci pentru a atrage investiții în energie este nevoie de un mediu de afaceri previzibil și acesta, în opinia mea, este cel mai important lucru. De pildă, toate investițiile în energie regenerabilă din regiune au suferit atunci când țările au introdus schema de susținere a acestora și apoi au revenit retroactiv și au retras-o. Așa au stat lucrurile în România, asta s-a întâmplat în Bulgaria, dar nu numai în regiunea noastră, ci în întreaga Europă, și această schimbare a condițiilor inițiale creează o percepție de risc, de nesiguranță în afaceri nu doar în sectorul energiei regenerabile, nu numai în sectorul energetic, ci și în plan global. Investitorii au spus, bine, am înțeles acesta nu este un loc sigur pentru investiția noastră. Prin urmare, în cazul punctual al explorării gazelor din Marea Neagră este foarte important să aveți un mediu legislativ stabil pe termen lung pentru toată această investiție, dacă solicitați forarea. Dar de asemenea România are unul dintre cele mai mari potențiale în energia regenerabilă. România are cea mai mare centrală eoliană de pe țărm din Europa. Are una dintre cele mai bune ferme eoliene. Are un potențial foarte extins și foarte bun pentru producerea de energie regenerabilă, competitiv din punctul de vedere al costurilor. Deci energia eoliană, energia regenerabilă este o imensă oportunitate economică pentru România.

Avem însă și hidrocentrale, care produc tot energie regenerabilă, dar există și proiecte noi, cum ar fi Tranița, încă nefructificate. Ce viitor au termocentralele care folosesc cărbune, care, iată, au costuri mari deoarece trebuie să-și achite factura costurilor de poluare, cumpărând certificate verzi? 

Un lucru este clar, că ne retragem treptat din cărbune. Chiar dacă ne opunem foarte mult acestei tendințe, care se va întâmpla peste trei ani sau în 20 de ani, trebuie să acceptăm că aceasta este direcția. Întrebarea este ce anume va înlocui cărbunele. Și în opinia mea trebuie să avem o perspectivă foarte economică, pragmatică. Această perspectivă ne arată că trebuie să investim în energia cea mai ieftină, care are cea mai lungă și cea mai bună durată de viață. Deci, dacă investiți în cărbune acum, este foarte probabil ca în cinci sau zece ani să existe noi reglementări care vor forța ieșirea cărbunelui din sistem sau vor face producția foarte costisitoare. Energia produsă din cărbune este deja foarte scumpă. Din cauza penalizării prin preț a poluării, din cauza standardelor industriale de emisie a CO2 care intră în vigoare în 2021. Deci devine foarte scumpă și, foarte ciudat, întreaga economie energetică are parametrii răsturnați cu 180 de grade. Tot ceea ce a fost scump este acum ieftin, tot ceea ce era ieftin este acum costisitor. Cărbunele și energia nucleară sunt cele mai costisitoare forme de energie. Energia solară și cea eoliană sunt ieftine. Acum cinci ani a fost invers, acum zece ani era un univers polarizat în jurul energiei produse din surse clasice. Toate aceste tendințe impun o regândire completă și profundă a economiei energiei. 

Președintele Donald Trump v-ar contrazice. El a promis în campania sa electorală un reviriment al mineritului de cărbune, al energiei produse de termocentrale. 

Da, a promis, dar nu s-a întâmplat asta. Pentru că în America există și o alternativă interesantă, gazul de șist, care are o forță de atracție mai mare decât a cărbunelui pentru investitorii din domeniul energiei. Pe de altă parte, Trump nu este un președinte european. El poate spune ce vrea, dar fiecare stat federal poate derula o politică opusă. Deci forța sa de persuasiune în domeniul energiei este de fapt foarte limitată.

Care va fi viitorul energiei nucleare? Ați spus că este o energie foarte scumpă. 

Energia nucleară este foarte scumpă, acesta este răspunsul simplu. Este foarte scumpă, nu poți construi o centrală nucleară și să vinzi apoi energia pentru mai puțin de 100 de euro pe megawatt/oră, deoarece este ineficient. Puteți însă construi o nouă centrală eoliană și puteți vinde energia asta cu 35 de euro. Aceasta este diferența, energia nucleară este de trei ori mai scumpă decât cea eoliană. Deci nu trebuie să fii economist sau savant pentru a înțelege ceea ce este evident: una este ieftină, profitabilă, cealaltă este scumpă, are costuri mari și poate produce pierderi.

O altă problemă a energiei nucleare este aceea că sistemul energetic se schimbă foarte repede. Acum cinci ani nu am avut nicio idee că în sectorul energetic vom ajunge acolo unde suntem acum. Deci, pentru a construi ceva care va fi gata în zece ani, înseamnă că un investitor face un pariu pe ceva complet necunoscut. În zece ani avem o centrală nucleară și această centrală nucleară va intra pe o piață care este complet nouă și complet diferită de ceea ce știm acum. Construcția unei centrale nucleare este un fel de loterie, mai degrabă decât o investiție într-o unitate de producție. Avem certitudinea că va fi costisitoare, atât din perspectiva investiției, cât și a prețului de vânzare a energiei. Energia nucleară seamănă foarte mult cu energia regenerabilă: ambele produc energie și atunci când nu avem nevoie de ea. Produc energie în miez de noapte, nu poți opri asta. Asta înseamnă că o centrală nucleară trebuie să fie acompaniată de un spațiu de stocare a energiei, ceea ce presupune, evident, costuri suplimentare. 

Un alt aspect al energiei nucleare este că trebuie să-i garantăm producția permanentă și plasarea pe piață. Când piața se deschide și se liberalizează, prețurile sunt volatile, ele cresc și scad în funcție de cerere. Deci nu există nicio garanție că prețurile energiei nucleare vor compensa costurile, vor rămâne inflexibile. Într-o piață liberalizată, energia nucleară nu este eficientă decât dacă există o garanție de stat, un ajutor de stat, ceea ce a făcut Marea Britanie. Ajutorul de stat dat energiei nucleare este foarte criticat, dar Marea Britanie este o insulă și are un angajament foarte puternic pentru a renunța la cărbune în 2025. Pe de altă parte, Marea Britanie este o țară nucleară cu arme nucleare, are o competență în domeniul nuclear. Dacă vă uitați însă la Finlanda, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Slovacia, acolo toate proiectele nucleare sunt dezastru total.

Și totuși, guvernul Ungariei intenționează să construiască două noi reactoare, un plan de expansiune a centralei nucleare de la Paks, în parteneriat cu Corporația de Stat pentru Energie Atomică (ROSATOM) din Rusia.

Da, un proiect cu finanțare rusească. E oare o decizie înțeleaptă de a lua împrumut de la Rusia 10,8 miliarde de euro printr-un gest politic, fără a avea nevoie de această capacitate energetică? Nu cred.

Care este viitorul mașinilor electrice? Cât timp va trece până când mașinile electrice vor înlocui clasicele mașini alimentate cu benzină sau motorină? Știu că este o întrebare speculativă

Într-adevăr, nimeni nu știe când se va întâmpla asta, se poate doar specula pe această temă. Eu cred că nu se va întâmpla în mod liniar. Toate estimările cântăresc numai evoluții lineare. Dar știm din istoria evoluției camerelor digitale, a telefoanelor mobile că lucrurile se dezvoltă încet, discret și brusc cuceresc piața. Cred că asta se va întâmpla cu mașinile electrice. Iar argumentele în favoarea expansiunii sunt că mașinile electrice devin mai ieftine, sunt mult mai ușor de produs și vor exista mai mulți producători.

Bulgaria a făcut pași decisivi pentru adoptarea monedei unice. Care sunt motivele determinării aderării la zona euro? 

Aderarea la o monedă stabilă ajută economia, deoarece impune transparență și o oarecare ușurință de a face afaceri. Dar un aspect important pentru Bulgaria, cred eu, și pentru România este că odată intrat în zona euro există un control mai puternic, mai eficient al sistemului financiar și bancar. Acesta este un aspect esențial, deoarece noi suferim din când în când de lipsa controlului. Așa încât un control mai puternic și transparență sunt esențiale.

Julian Popov a fost ministrul Mediului și Apelor din Bulgaria. Este președinte al Institutului pentru Performanța Clădirilor din Europa, membru al Fundației Europene pentru Climă, vicecancelar fondator și membru al consiliului de administrație al New Bulgarian University, fost președinte al Școlii Bulgare de Politică, cofondator al Școlii de Politici din Tunisia.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele