Marile provocări ale Occidentului

Știm din monumentala lucrare a lui Arnold Toynbee, „A Study of History”, că evoluția civilizației omenești este de fapt un inventar al modurilor în care diferitele ei variante au făcut față provocărilor existențiale cu care, de-a lungul timpului, omenirea s-a confruntat. Rând pe rând, civilizația occidentală, cea chineză sau cea rusă, civilizațiile amerindo-indiene sau cele africane au fost amenințate de diferiți factori, de la catastrofe naturale și epidemii la războaie sau stări precare ale economiei. Unele civilizații, sub povara acestor amenințări, s-au prăbușit, exemplul clasic fiind aztecii sau incașii, distruși prin cucerire, în fața unui adversar inferior numeric, dar superior tehnologic și, mai ales, mult mai hotărât, mai determinat.

Alte civilizații, precum cea occidentală, au depășit succesiv fiecare prag cu care s-au confruntat, prin spirit critic și un plus de inteligență identificând de fiecare dată soluția necesară salvării. Marile descoperiri geografice, Renașterea, Revoluția Industrială, curajul și sacrificiile din războaie i-au ajutat de fiecare dată pe occidentali să depășească provocările existențiale cu care s-au confruntat și chiar să se afirme, timp de 500 de ani, drept civilizația dominantă a lumii. Dar ca și în istoria militară a lumii, victoriile celebre din trecut nu sunt o garanție că în viitor nu te vei mai confrunta cu războiul sau că ele vor fi câștigate.

Din nou, civilizația occidentală este ajunsă la un prag, fiind confruntată cu provocări istorice de mare amplitudine. Din nou, este nevoie de spirit critic, imaginație și inteligență, dedicație și eroism pentru ca și acest prag să fie depășit, mai ales că de data asta complexitatea provocărilor pare să eclipseze încercările de până acum ale Vestului. Occidentalii trebuie să facă față în primul rând reechilibrării Vestului de către Rest, mari beneficiari ai globalizării și ai dezvoltării economice generate de ea. Intelectuali dintre cei mai serioși, precum singaporezul Kishor Mahbubani, sub amprenta impresionantei dezvoltări economice a Chinei și a Indiei, vorbesc deja de „mileniul asiatic”. Iar ca un addendum al aceleiași globalizări, avem și a patra revoluție tehnologică, tratată de mulți intelectuali ca o provocare în sine.

Voci importante din zona academică occidentală, precum Niall Fergusson, susțin că suntem martorii unui eveniment epocal, mult mai important ca semnificație decât căderea comunismului. Asistăm la „marea reconvergență”, la echilibrarea politică și, mai ales, economică a Vestului de către Rest. Când Francis Fukuyama, sub euforia prăbușirii sistemului comunist, afirma supremația democrației occidentale liberale, lansând celebra sintagmă a „sfârșitului istoriei”, centrul de greutate al economiei, încă mondială, se afla în Atlantic. Astăzi, același centru de greutate, dar al unei economii globale, a trecut deja de Urali și estimările sunt că la nivelul anului 2030 el se va afla undeva prin Kazahstan, așa după cum era situația la începutul secolului 15. Să nu uităm că la începutul secolului 19 cea mai mare economie a lumii era cea chineză.

În al doilea rând, pe acest fond economic, Vestul trebuie să gestioneze diferitele provocări strategice și de securitate cu care se confruntă în relația cu Rusia, China sau elementele islamiste radicale. SUA deja au anunțat că principala amenințare pentru Washington este competiția geopolitică reintensificată cu Moscova și Beijing. Inclusiv recentul raport Global Risks Report 2019, al Forumului Economic Mondial, ne anunță că riscurile geopolitice încep să eclipseze celelalte riscuri, precum cele de mediu. Inclusiv europenii, sub presiunea cazuisticii recente, au acceptat nevoia de a-i considera competitori strategici și pe chinezi, alături de ruși.

În al treilea rând, ca preț al modernizării, al dezvoltării economice globale, occidentalii, dar și orientalii se confruntă cu grave și serioase probleme de mediu. Prost gestionate, pe termen mediu sau lung acestea pot da mai multă bătaie de cap decât problemele clasice de securitate internațională. Creșterea doar cu o jumătate de metru a oceanului planetar ar pune presiune pe 570 de orașe importante, localizate în zona de coastă, unde trăiesc peste 800 de milioane de oameni. Într-o astfel de situație, țări sărace, precum Bangladeshul, ar trebui să mute zeci de mii de oameni din zona sa de coastă. Iar o situație ca asta, dacă nu se vor lua rapid măsuri, ne așteptăm să se întâmple nu mai târziu de 2050.

În fine, pentru ca pragul să fie și mai bine conturat, aceste trei mari provocări va trebui gestionate în același timp, ele fiind simultane și pe fondul unor serioase vulnerabilități occidentale, rezultate din mai multe erori strategice sau de gestionare economică. Occidentul a ieșit slăbit din marea criză economică din 2008-2010, cu un social destabilizat, frustrat, în căutare de salvări miraculoase, ce s-au transformat în tot atâtea capcane. Și aici ne referim în egală măsură la alegerea ca președinte al SUA a atipicului Donald Trump sau la Brexit, încercare disperată de a scăpa din impasul istoric în care Marea Britanie s-a trezit prinsă. Nu în ultimul rând, Occidentul are și o serioasă notă de plată de achitat în urma unor aventuri strategice neinspirate, și aici și americanii, dar și europenii au dosare încărcate. Irak, Libia, Siria, dar și Georgia, Ucraina sau Republica Moldova sunt tot atâtea dosare internaționale prost gestionate de cancelariile vestice.

Și cu tot acest tablou sumbru, tot istoria ne dă motive de optimism. Anul trecut, s-au împlinit o sută de ani de la publicarea primului volum al lui Oswald Spengler despre declinul Occidentului. Scrisă ca urmare a angoasantului prim Război Mondial, cartea anunță falimentul cultural și civilizațional al sistemului occidental. Astăzi știm că teama lui Spengler s-a dovedit a fi exagerată, Occidentul trecând ulterior victorios atât prin confruntarea cu nazismul, cât și prin cea cu comunismul. Să nu ne lăsăm pradă deznădejdii, Occidentul are resurse să-și depășească din nou condiția.

Iulian Fota
Iulian Fota a ocupat diverse funcţii în sistemul public, precum consilier prezidenţial pentru securitate naţională și consilier în cadrul Departamentului pentru integrare euro-atlantică şi politica de apărare din cadrul Ministerul Apărării Naţionale, fiind in prezent conferenţiar universitar in domeniul studiilor de geopolitică și securitate națională.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele