Mărturii din infern

210
19 minute de lectură

Români, risipiți în lumea întreagă, cu grijile și îngrijorările pe care le au din cauza situației în care se află, privesc către țară, cu nădejde și speranță. Pentru că au aici familii și nu știu când și dacă se mai pot întoarce.

Reporter Global i-a căutat pe unii dintre ei și vă putem prezenta câteva opinii. Vom continua să ținem legătura cu românii din străinătate și ei ne vor împărtăși câte ceva din ceea ce trăiesc.

Panica și teama nu ajută la nimic. Fiți demni!

Dan TOMOZEI – Beijing

De departe de casă, din țara în care noul coronavirus a fost pus sub control, privesc spre România și poate cineva se va apleca spre experiența chineză acumulată în ultimele săptămâni. Sunt multe de învățat, iar o parte dintre lecții le voi prezenta în cele ce urmează, pentru că sunt o uriașă lecție de demnitate, implicare și solidaritate, lecție în care sunt implicate autoritățile și oamenii simpli. Rezultatul? China a reușit limitarea și punerea sub control a epidemiei cu noul coronavirus. Totul, în perioada cuprinsă între finalul lunii ianuarie și prima jumătate a lunii martie.

„Sistarea totală” a activităților

Încă de la finalul lunii ianuarie 2020, au fost sistate toate activitățile, cu excepția celor medicale, de alimentație publică de mari dimensiuni, transport în comun și forțe de ordine. Peste noapte, au fost închise marile centre comerciale, barurile, restaurantele și parcurile publice.

Apoi, începând cu primele zile din februarie, în absolut toate instituțiile, magazinele și cartierele rezidențiale au fost instituite filtre medicale permanente, asigurate 24 din 24 de ore de echipe medicale și de pază. Rolul acestora, încă în vigoare la această dată, este de a verifica pe absolut fiecare persoană care intră în zonă, fiind urmărite câteva aspecte: identitatea, temperatura corporală, zona din care vine – fiind solicitate informații privind prezența în orașul Wuhan și provincia Hubei, și dacă s-a aflat în contact cu persoane confirmate pozitiv cu noul coronavirus. Informațiile sunt date sub semnătură și sub sancțiunea penală în cazul în care se dovedește absența conformității cu realitatea.

Serviciile de curățenie au lucrat la foc continuu

Cu toate aceste măsuri de prevenție, cu excepția orașului Wuhan, la nivelul Chinei nu au fost impuse restricții de mișcare.

În capitala Beijing, în toată perioada de sistare aproape totală a activităților economice și administrative, când prezența umană pe stradă a fost aproape de zero, am fost permanent surprins să observ consecvența cu care serviciile de salubrizare și transport în comun au continuat să își facă datoria.

Un caz cu totul special a fost și este reprezentat de instituțiile de învățământ preuniversitar care, în majoritatea cazurilor, de aproape două luni, susțin cursurile prin intermediul internetului. Vorbim de programul normal, derulat de profesori și elevi în fața calculatoarelor sau telefoanelor, de la intonarea imnului de stat, până la orele de muzică și sport. Absolut toți copiii, cu excepția celor de la grădinițe, sunt în activitate școlară. 

Solidaritate și supunerea ierarhică

China are o uriașă capacitate de coagulare socială. Principalul rol îl joacă legislația, care pune laolaltă societatea, administrația și decidenții politici. Iată de ce măsurile de protecție, prevenție și intervenția la nivel național, în special la Wuhan, au fost posibile „peste noapte”. China este un stat în care relația autoritate-cetățean este una bine închegată, iar contactul este asigurat nu de factorul politic, ci de familie și ierarhia în cadrul familiei. Tinerii ascultă de cei maturi, iar cei maturi urmează regulile impuse de bătrâni.

Vă dau două exemple relevante pentru a înțelege modul de reacție și capacitatea de acțiune a societății chineze. 

Primul exemplu: la un semnal, din întreaga Chină, în această perioadă la Wuhan au ajuns peste 42.000 de cadre medicale civile și militare. Acestea s-au alăturat cadrelor medicale locale și echipelor de specialiști și cercetători din diverse domenii care au acționat permanent la Wuhan.

Al doilea exemplu: vorbeam de filtrele medicale instituite la nivelul cartierelor rezidențiale. De aproape două luni, peste zece milioane de chinezi asigură aceste filtre de proximitate în peste 650.000 de cartiere rezidențiale urbane și rurale din întreaga țară. Numai la Wuhan sunt peste 30.000 de responsabili care verifică și fac zilnic monitorizări. Aceste zece milioane de oameni sunt voluntari, pentru că legislația Chinei prevede ca în absolut orice comunitate, urbană sau rurală, economică sau socială, să existe un minim de 12% din populație implicată în acțiuni de voluntariat.

Iată una dintre sursele de coeziune și respect reciproc în cadrul societății chineze, câtă vreme cei care asigură contactul între autoritate și marea masă provin din rândul celor care beneficiază de serviciile finale, în cazul de față filtrele medicale de protecție.

„Îngerii albi” și voluntarii

Alături de cadrele medicale, recunoscute aici sub numele de „îngerii în alb”, voluntarii sunt o componentă vitală a societății chineze, care din foarte multe puncte de vedere poate fi privită ca un stup, cu ierarhie, obligații și beneficii extrem de bine conturate, asumate și respectate la nivel general.

Mai subliniez o latură a acestor ultime două luni, cea economică. Până acum, autoritățile centrale au prezentat doar intervenția financiară dedicată eforturilor de contracarare și control a epidemiei. Vorbim de peste 100 de miliarde USD la nivel național. Deocamdată nu se cunosc cifrele finale privind sprijinul alocat companiilor naționale și celor cu investiții străine.

Dar… ce înseamnă noua epidemie pentru turism? Iată un mic reper cu impact uriaș chiar și pentru țările occidentale dezvoltate.

În capitala Beijing se află „Orașul Interzis”, care primea zilnic între 60.000 și 70.000 de vizitatori. Costul unui bilet este de aproximativ 8 euro. La rândul său, Marele Zid, în secțiunea Badaling, primea zilnic 30.000-40.000 de vizitatori. Biletul de intrare este de aproximativ 5 euro. Ei bine, cele două obiective, la fel ca toate obiectivele turistice și parcurile publice (accesul este cu plată) din întreaga Chină sunt închise de peste opt săptămâni. Calculați doar absența intrărilor financiare pentru cele două obiective, apoi încercați să imaginați ce înseamnă impactul economic național generat de noul coronavirus Covid-19.

Griji din țara lui Mozart

Monika Vrânceanu, fostă jurnalistă în România, trăiește acum în Linz, Austria. Ea ne-a descris atmosfera de acolo, dar ne-a împărtășit și trăirile și temerile prin care trece.

Plâns pe ascuns

Nu mi-e deloc rușine să vă spun că nu-s ok. Încerc, desigur, să par ok, sunt cu copiii acasă, am un soț cu astm și practic doar eu sunt aia care poate ieși la cumpărături. Stăm acasă, așadar. Nu dorm bine, ziua simt din senin ba goluri în stomac, ba de parcă m-ar apăsa o greutate imensă, fizic. Habar n-am dacă „asta a fost”, moartea mi-am imaginat-o poate de multe ori, dar în orice alt fel posibil. Și nu de mine îmi e, deși nu pot spune că vai, nu mi-ar fi frică, ci de copii. Ce se întâmplă cu ei, dacă noi pățim ceva?
Suntem, practic, într-o altă țară. Departe de familii (atât cât mai sunt ele), de cunoscuții de-o viață. Mă uit la copii și mă blochez. Mintea mea nu mai poate procesa, nu poate mai mult, nu e în stare. Mă cutremur și mă ascund prin casă, să dau drumul lacrimilor. Mă ridic apoi tot eu, singură. Îmi pare rău dacă vi se pare egoism, dacă vi se pare că n-ar trebui să mă gândesc „la mine” acum, dar asta fac.

Ne credem intangibili, de multe ori. Ne dor ceilalți, dar ne sfâșiem pentru ai noștri. Sau poate or fi alții mai buni și-s doar eu sucită. Ce mai contează? Oricum, simt hăul în față și în coșmarurile mele văd cum noi toți așteptăm parcă finalul. The day. The hour. The end.

Austria: trei decese de la declanșarea crizei                                                                                               

Austria a înregistrat luni, 16 martie, 1.016 cazuri de infecție cu Covid19, iar cifra este în creștere accentuată, de vreme ce în urmă cu o săptămână numărul cazurilor era sub 100. Între timp, s-au înregistrat și trei decese, toate, la persoane de peste 60 de ani, dintre care una fiind o femeie de 79 de ani dintr-un azil. Autoritățile au intrat în alertă abia în ultimele zile, după ce săptămâna trecută au părut să asiste pasive la ce se întâmpla în Italia și să nu prevadă o creștere a numărului de infectați din Austria. Precum în alte țări europene, austriecii au luat cu asalt magazinele, încă de joi (12 martie), iar printre rafturile care s-au golit primele s-au numărat cele cu săpun, hârtie igienică, paste, făină și carne. Acestea au fost însă reaprovizionate în zilele următoare, iar oamenii par să se fi relaxat, într-o oarecare măsură.

Stare de urgență și amenzi pentru cei care nu respectă prevederile

Evident, cea mai afectată zonă este landul Tirol (252), acesta fiind în totalitate închis sâmbătă, de către autorități. După ce săptămâna trecută autoritățile au vorbit despre unele măsuri nu foarte drastice, dorind astfel să protejeze economia, de luni Austria a intrat în starea de urgență. Aceasta este oarecum diferită față de ce s-a anunțat în România. Astfel, deși școlile s-au închis, pentru părinții care nu au posibilitatea de a rămâne acasă cu copiii prea mici pentru a fi lăsați singuri, se mai țin ore și mai sunt și grădinițe care funcționează (la capacități reduse și permanent în alertă). Pe de altă parte, cancelarul Sebastian Kurz a făcut apeluri zilnice la populație, solicitând ca aceasta să se autoizoleze pe cât posibil și să limiteze contactele sociale. Supermarketurile, farmaciile, magazinele Tabak (de țigări) și băncile nu se vor închide. Firmele au fost îndemnate ca acolo unde e posibil să se lucreze în sistemul Home office, însă foarte multe fabrici din zonele industriale își continuă activitățile. La rândul său, guvernul austriac a anunțat o serie de măsuri de susținere a economiei, inclusiv prin acordarea de ajutoare pentru sprijinirea întreprinzătorilor.

Stau în casă, dar e liber la plimbări

Populația are voie să iasă pe străzi strict pentru cumpărături sau pentru a merge la muncă, însă și pentru a se plimba. Plimbările sunt însă ele însele condiționate pentru grupuri, deoarece acestea trebuie să fie formate numai din persoane care locuiesc împreună și numai în aer liber. Locurile de joacă (inclusiv cele în aer liber), mallurile, restaurantele sau sălile de sport au fost închise. Pe străzi vor exista patrule de poliție, iar amenzile pentru nerespectarea acestor măsuri sunt cuprinse între 2.000 și 3.600 de euro, inclusiv pentru persoane fizice, iar măsurile ar fi valabile până după Paște. În mod deloc surprinzător, odată cu intrarea în vigoare a măsurilor, efectele acestora s-au văzut imediat: străzi aproape pustii și mijloace de transport în comun aproape goale.

Valuri de șomeri

Luni, în ziua în care s-a intrat în starea de urgență, presa a scris despre asaltul cu care a fost luat Arbeitsmarktservice (Serviciul pentru Ocuparea Forței de Muncă), deoarece încă de săptămâna trecută foarte mulți oameni au fost trimiși în șomaj temporar sau definitiv. Cei de la AMS au limitat contactul cu publicul, astfel că înregistrarea noilor cereri de șomaj s-a făcut strict telefonic sau online, ceea ce a creat blocaje la nivelul liniilor de telefonie. În plus, pe aplicația on-line a instituției, unde de obicei apăreau zeci de mii de locuri de muncă – inclusiv în weekend, ultimele intrări sunt din 14 ianuarie, ceea ce oferă încă o imagine a efectului devastator al Coronavirusului.

Sistemul de sănătate încă rezistă

În ceea ce privește sistemul sanitar austriac – unul dintre cele mai performante din lume, guvernul a dat asigurări că acesta este pregătit; în plus, s-au căutat și soluții de suplimentare a paturilor, astfel că numai la Viena se vor suplimenta locurile cu 880 de paturi, în Hala Messe. Populația are la dispoziție mai multe numere de telefon la care poate apela atunci când cineva are simptome ale virusului. Cu toate acestea, din cifrele actualizate zilnic pe pagina Ministerului Sănătății se observă că în vreme ce numărul cazurilor confirmate crește amețitor, nu la fel se întâmplă cu numărul testelor efectuate (8.490 la acest număr de cazuri, în vreme ce la 150 de cazuri avea 5.026 de teste efectuate), ceea ce înseamnă că austriecii au început să testeze și ei doar atunci când există simptome evidente/stări grave. La spital ajung doar cei în stare gravă, în vreme ce celorlalți li se recomandă carantina.

Zeci de îngrijitori și îngrijitoare din România, prinși în criză

În Austria, printre cei mai afectați de această criză se numără îngrijitori de bătrâni la domiciliu. Din 60.000, aproape 40.000 vin din România și 90% sunt femei. Lucrând pe intervale de câte o lună, multe dintre aceste femei s-au trezit prinse la locul de muncă și, dacă acum vor pleca, odată ajunse în România vor intra în carantină și nu se știe dacă înlocuitoarele lor vor veni să vină la schimb. Astfel, multe dintre acestea au decis să rămână în continuare la muncă, chiar dacă aceasta înseamnă 24 de ore zi și noapte alături de persoana îngrijită. În plus, lucrând cu statut de persoană fizică autorizată, îngrijitorii riscă să rămână fără bani pe timpul acestei crize, ei neavând dreptul la șomaj nici în Austria și nici în România. În Austria sunt mii de bătrâni dependenți de îngrijirea la domiciliu, iar Ministerul Sănătății a anunțat că se caută soluții pentru rezolvarea situației îngrijitorilor.

Optimism și rețete culinare

Gina Bradea a locuit mult timp în Italia. Și de acolo, dar și de aici, pentru că de doi ani a revenit în țară, are puterea să mobilizeze mase. Nu cu politică, ci cu mâncare. Este „sufletul petrecerii”, chiar dacă asta nu este o petrecere. Pentru cele care stau acasă, Gina și-a pus la bătaie rețetele ei, pentru care a trudit și experimentat mulți ani. Și nu doar rețete. Deși spune că gura-i râde, ochii-i plâng, Gina debordează de optimism și ar vrea ca acesta să fie contaminant.

„Sunt mamă, soție, bucătar, blogger, economist, manager, autor de cărți culinare și, mai ales, OM”, se descrie ea.


Bucătărie tradițională modernizată

Acum, în ultimii ani, am pus la treabă una dintre marile mele pasiuni, gătitul, și am devenit blogger culinar, dar și autor de cărți de bucate. Promovez din tot sufletul bucătăria tradițională românească, dar modernizată, simplificată, explicată amănunțit și ușor de gătit chiar și de către gospodinele mai puțin experimentate.

Ce fac acum, în aceste momente dificile, în care majoritatea ne-am izolat la domiciliu?

Plâng cu suspine, clar.

Ai mei sunt acasă, soțul și băiatul cu mine, fetița la ea acasă. Așa că am pus biciul pe ei și m-am dezlănțuit, ca o moldo-dobrogeancă aprigă ce sunt.

În fiecare dimineață, ca un general de oștire numeroasă, trasez sarcinile: să mi se facă raftul ăla acolo, să se are bucățica aia de grădină că să semăn legume și verdețuri, să fiu dusă la pădure, la cules de fragi și mure… Pardon, leurdă și urzici.

Apoi, am nevoie de un uscător pentru plante. Eu spun ce vreau, e treaba soțului să execute. Iar treaba mea, la final, e să fac inspecția tehnică, CTC-ul, recepția mărfii și comentariile de rigoare.

Păi, credeți voi că e ușor să fii cu mapă și să dai indicații prețioase?

Acum, în România și la țară, într-un sătuc dobrogean, e ușor și plăcut să fii în carantină. Aer curat, mâncare bună, proaspătă și naturală, ditamai curtea, muntele în spatele casei… Trai pe vătrai!

Dacă rămânea în Italia, acum căra medicamente

În Italia, am avut o firma de transport medicamente. Am vorbit cu unul dintre asociați și ne-au spus că ei lucrează: duc medicamente la farmacii, volumul de lucru e uriaș pentru ei, abia reușesc să ajungă pe acasă și să doarmă câteva ore. Așa ar fi lucrat și ai mei dacă am fi fost încă în Italia.

Mulțumim lui Dumnezeu că de doi ani ne-am întors acasă, definitiv. Ne e mult mai bine aici, în căsuța noastră.

Acum, am trimis fetei tot felul de conserve făcute acasă, carne la garniță, tăiței, pâine și prăjituri de casă care pot fi păstrate mai mult timp. În felul acesta, poate stă izolată, fără să fie nevoie să iasă din casă, și să evite contaminarea cu noul coronavirus.

Eu gătesc acasă totul, mereu mi-am făcut pâine de casă și, având cămara plină cu conserve făcute din legumele și fructele din grădină, acum îmi este foarte ușor.

Mulți români se plâng acum că nu găsesc făină, mălai și drojdie.

Recomand să se comande de pe net, se găsesc.

Dau sfaturi gospodinelor, le ajut să gătească mâncăruri simple și gustoase cu ceea ce au în casă, să evite ieșirile inutile.

Vin cu rețete noi, potrivite acestei perioade. De exemplu, rețeta de pâine cu bicarbonat, făcută la tigaie: https://poftă-bună.com/pâine-de-casă-rapidă-la-tigaie-cu-bicarbonat/

Am stat aseară până la ora 2 noaptea, că să ajut români din toată lumea cu sfaturi pentru meniul zilnic, pentru oamenii sănătoși, copii, bătrâni sau pentru diferite afecțiuni. 

Și asta voi face în continuare. Suntem oameni și e firesc să ne ajutăm între noi. Calm, cu respect și răbdare.

Împreună, vom trece și peste asta, sunt sigură. 

Pentru cei care nu știu ce să mai gătească, mă pot întreba pe blog, Youtube sau pe Facebook, răspund cu mare drag, întotdeauna. 

Iar aici găsiți toate rețetele publicate de mine, peste 2400: https://poftă-bună.com/index-rețete-categorii/

Să va fie de folos!

Și nu uitați să va spălați des pe mâini cu săpun și stați în casă, să așteptăm cuminți să treacă pandemia. ■

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele