Misterele retragerii precipitate a „mamei” bugetului

65
6 minute de lectură

Legenda spune că în Ministerul Finanțelor exista un singur om care putea să „închidă” bugetul de stat. Este vorba despre Gheorghe Gherghina. Ani de zile, Gherghina era specialistul care făcea bugetul. Cu siguranță, nu însemna că Gherghina lucra singur la construirea bugetului național, ci exista și există o echipă întreagă la minister care strângea datele de la instituțiile publice, le aduna și le scădea, negocia cu ministerele sau cu agențiile încadrarea în buget sau creșterea sumelor alocate în funcție de bugetul realizat anul trecut. După toată această muncă de rutină, apărea măiestria dlui Gherghina.

Totdeauna mi l-am imaginat pe Gheorghe Gherghina ca pe un pictor care, după ce ucenicii săi fac munca de bază, vine și pune tușele finale care dau strălucire lucrării. Sau ca un „master chef” care ajunge la final și așază bomboana pe tort. Sau, de ce nu, ca un iluzionist care trage vălul pentru a dezvălui publicului partea cea mai spectaculoasă a magiei.

Lucrurile nu stăteau, cu siguranță, chiar în felul acesta în Ministerul Finanțelor, dar este cert că atunci când lucrezi cu zeci de miliarde de lei de la buget, știi o grămadă de trucuri prin care să miști banii astfel încât toată lumea să fie mulțumită: beneficiarii fondurilor bugetare, ordonatorii de credite, așa cum se numesc, prietenii politici de la guvernare care vin cu tot felul de cereri și Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, care presează asupra unui deficit cât mai mic și ai căror funcționari își aruncă și ei ochii asupra bugetului.

Este adevărat că după intrarea României în Uniunea Europeană standardele de alcătuire a bugetului s-au înăsprit, au fost armonizate cu reglementările europene, reglementări care au devenit tot mai restrictive în sensul bun al cuvântului. Criza a făcut ca Uniunea Europeană să impună un set de reguli, prin tratatul fiscal, care cer statelor membre să transmită Comisiei o strategie fiscal-bugetară și chiar mai mult decât atât: bugetul este și el trimis către consultare Comisiei Europene. Cu atât de multe filtre europene, impuse tocmai pentru ca statele membre să devină responsabile, să scadă deficitele și să micșoreze datoria publică, marja de manevră a celor care construiesc bugetul la București s-a mai redus. Dar nu a dispărut complet. 

Cu siguranță, sunt o mulțime de interese și de presiuni la construirea bugetului, pentru că este vorba despre bani publici și toată lumea vrea câte ceva din „oala comună”. Cred că în acest sens se spunea că Gherghina este singurul care știe să facă bugetul de stat. Adică, era singurul care putea să împace și capra, și varza, și cererile disperate ale politicienilor, și cenzura instituțiilor financiare internaționale. El avea ultimul cuvânt asupra „portițelor” și „umbrelor” unui buget pentru a ascunde niște bani pe care să îi aibă pentru zile negre.

Dar dl Gherghina a plecat de la Ministerul Finanțelor la Banca Națională a României și tot legenda spune, dar eu nu pot să o cred, că mai trecea pe la minister, anual, atunci când era vremea să se închidă bugetul.

Nu știm dacă așa stau lucrurile, dar știm cu siguranță că locul lui Gheorghe Gherghina în Ministerul Finanțelor a fost luat de Daniela Pescaru. „Tatăl” bugetului a fost înlocuit cu „mama” bugetului. Daniela Pescaru a devenit ceea ce fusese înainte Gheorghe Gherghina, adică omul care închidea bugetul, indispensabilă pentru minister și pentru ordonatorii de credit.

Surprinzător, Daniela Pescaru a demisionat la începutul săptămânii trecute din funcția de secretar de stat la Ministerul Finanțelor. Nu este clar dacă Pescaru a plecat din minister sau doar din funcția de secretar de stat. Este surprinzător pentru că nu știm ce să înțelegem din această demisie. Nu putem crede că nu mai este nimeni în minister care să „închidă” bugetul. Ar fi de-a dreptul incredibil. Sperăm că statul român nu stă într-un singur specialist care poate să facă bugetul de stat.

Dar plecarea inopinată a doamnei Pescaru ridică multe semne de întrebare, cu amendamentul că suntem într-o țară liberă și deci oricine poate alege să se retragă prin demisie. Retragerea doamnei Pescaru ne trimite pe două căi diferite. Ori situația bugetului pe anul viitor, pe care Daniela Pescaru o știe cu siguranță, este atât de complicată încât specialistul numărul 1 în buget din Ministerul Finanțelor a dat bir cu fugiții, ori Daniela Pescaru știe bine ce a lăsat în urmă și încearcă să se retragă discret acum, când se schimbă echipa de conducere a ministerului. Desigur, câteva explicații din partea doamnei Pescaru ar fi de dorit, dar, în acest moment, ne îndoim că ele vor exista.

Deocamdată, este un mister motivul plecării din funcție a doamnei Pescaru. Este de asemenea posibil să se fi identificat cu fosta echipa de conducere a ministerului, în frunte cu fostul ministru Eugen Teodorovici. Nu știm.

Cert este că această retragere va fi un prim test pentru ministrul Florin Cîțu. Acesta va trebui să găsească rapid un specialist din minister care să o înlocuiască pe Daniela Pescaru, pentru că bugetul pe anul viitor trebuie să fie prezentat foarte repede. Este, în același timp, un test și pentru felul în care funcționează administrația din România. Niciodată, Ministerul Finanțelor nu ar trebui să „stea” într-un singur om care se pricepe să închidă bugetul. Este absolut necesar să existe specialiști care să lucreze în echipă și care atunci când unul alege să plece să poată fi înlocuit.

Dincolo de rectificare, de audit sau de reorganizarea ANAF, ministrul Cîțu și administrația trebuie să treacă rapid și „testul Pescaru”. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele