Mișu Negrițoiu: „Nu am văzut nicăieri o percepție mai subiectivă a prețurilor de piață decât în domeniul asigurărilor”

281
19 minute de lectură
Foto: Agerpres

Mișu Negrițoiu este unul dintre arhitecții arbitrului pieței financiare din România. Fost bancher, el a condus Autoritatea pentru Supraveghere Financiară (ASF), căreia i-a creat un profit european, independent și eficient. A condus ASF în vremuri de criză, bucurându-se însă de susținerea logistică a Băncii Mondiale și a Comisiei Europene. A gestionat efectele crizei financiare și, mai ales, a reușit să rămână independent. ”Am evitat politicienii, nu am avut vreun contact cu ei decât în cadru instituțional”.  

Ultimul raport de analiză a stabilității piețelor financiare non-bancare, prezentat de arbitrul acestora, Autoritatea de Supraveghere Financiară, descrie un dezechilibru în piața asigurărilor. Rata daunelor a urcat din nou și, pentru analiști, este tot atât de îngrijorătoare cât deficitul bugetar sau deficitul de cont curent. Arată aceasta primejdia unui dezechilibru în piața asigurărilor?  

Da. Din punctul de vedere al supravegherii financiare este un risc, deși dacă discuți cu Comitetul național pentru riscuri sistemice, acel comitet național de macroeconomie care include banca națională, ministerul de finanțe si ASF, din punctul de vedere al riscurilor sistemice ți se argumentează că, de fapt, piața asigurărilor nu prezinta un risc sistemic.  Ceea ce este adevărat, nu e un risc sistemic pentru economie, dar este pentru piața asigurărilor, pentru piața financiară în sine, este un risc major. S-a văzut atunci când am făcut asanarea cu retragerea autorizației și dispariția din piață a două mari companii care aveau cel mai mare volum pe asigurări obligatorii auto: nu s-a întâmplat nimic cu sistemul, acesta nu a tremurat, însă piața asigurărilor a avut de suferit. Cu toate acestea, e aproape inexplicabilă lipsa de interes pentru dezechilibre în piața asigurărilor, chiar dacă este o piață marginală, din perspectiva ponderii în economie. Vorbim, până la urmă de un miliard și jumătate sau două miliarde de euro, cam atât este dimensiunea totală a pieței de asigurări, în care asigurările auto sunt peste un miliard, și zici că nu este cine știe ce, dar ea produce totuși niște efecte și, atunci, lumea ar trebui să se uite cu atenție și îngrijorare. Rata de daună compusă este un indicator de stabilitate și, dacă acest indicator este supraunitar, e clar că e ceva în neregulă în această piață.

Ce efecte au totuși aceste probleme ale pieței asigurărilor asupra pieței financiare, în general?

Efectele sunt multiple: descurajează permanent noii jucători și investițiile străine, ceea ce nu este de dorit. În piața financiară, ai nevoie de investitori străini, de capital, și am fost într-o acțiune de marketing aproape permanentă cât eram la ASF, ca să aducem noi jucători, și anume jucători credibili. I-am căutat inclusiv când am fost în situația ca să ajutăm preluarea portofoliilor Astra și Carpatica.  Mă uit și acum la piață cu speranța că vor veni investitori mari. Avem avantajul de a fi membri în piața europeană, cu regulile ei, dar investitorii analizează care este, de fapt, oportunitatea în piața românească si se întreabă cum își recuperează banii și care este randamentul investiției pe care o fac. Răspunsul îl vezi atunci când observi că nu vine nimeni sau când  am avut unul-doi jucători mari care s-au retras, adică Ergo, care a fost un jucător chiar mare, și Axa, care au ieșit din piață tocmai pe asemenea considerente, ineficiența investiției în piața românească. Or, acesta trebuie să fie un semnal de alarmă pentru autorități în ansamblu, pentru că este o piață care nu răspunde cerințelor și este evident și ostentativ ineficientă.

A fost piața financiară non-bancară stânjenită și de reglementări inoportune?

Funcționarea în sine a pieței a fost afectată de celebra Ordonanță 114, deoarece sunt jucători din domeniul asigurărilor care sunt activi și pe piața pensiilor și care au văzut că nici acolo lucrurile nu sunt așa roz. Iar, când s-au impus cerințe suplimentare de capitalizare sau de provizioane, care se fac în mod curent, acestea  descurajează complet investitorii și, atunci, piața devine captivă, în ciuda faptului că noi nu vedem, de fapt, niciun risc sistemic aici, dar ea rămâne captivă în mâinile câtorva jucători care, practic, o pot manipula. Și rămâne, în continuare, o piață oligopolistă, și asta are impact asupra consumatorului, în final.  

Perspectiva consumatorului este clară: prețurile asigurărilor trebuie să fie cât mai accesibile.

Nu am văzut nicăieri o percepție mai subiectivă a preturilor de piață decât în domeniul asigurărilor. Oamenii trebuie să înțeleagă relația dintre acoperirea riscului și prețul plătit pentru aceasta. În contextul în care mulți români călătoresc în străinătate și văd nivelul asigurărilor, ei nu își pun niciodată problema de ce aici sunt primele la acest nivel, dar au așteptări să fie despăgubiți la nivel european. Dimensiunea redusă a primelor de asigurare și mărimea substanțială a daunelor, pe de o parte, descurajează investițiile, însă, foarte curios, stimulează alte afaceri. Acest dezechilibru în piața financiară a atras societăți de transport care merg pe principiul eficienței și își înregistrează camioanele în România, deși sunt societăți din Spania, de exemplu, numai pentru că aici plătesc prime mai mici. Nu există o piață comună, o piață unică a asigurărilor, dar e o piață unică mai ales pentru niște transportatori care au activitate internațională. Ca atare, în asigurări, mai ales pentru transportatori, cu greu putem argumenta că trebuie să calibrăm prețurile polițelor la prețurile din România, unde avem prețuri la nivel european, dar salarii mici. Primele în asigurări se bazează pe probabilitatea producerii unui accident. Or, aceste accidente se produc, în principal, în străinătate, mai ales la vehiculele de transport.

Nu riscăm noi niște penalități dinspre Comisia Europeană pentru că permitem practicarea unor prețuri mai mici la asigurările transportului internațional?

Comisia Europeană, până la urmă, nu intervine la acest nivel, dar riscăm să avem o piață cu niște costuri foarte mari. Din moment ce ei se înregistrează în România, iar noi le-am făcut un mecanism de garantare, care este fondul de garantare al asiguraților, capacitatea societăților de asigurare de a plăti despăgubirile, până la urmă. se poate transfera la Fondul de garantare, iar Fondul de garantare trebuie să plătească în locul lor. Arbitrul pieței asigurărilor trebuie să urmărească atent fenomenul, să știe dacă sunt societăți care vând în alte piețe, inclusiv dacă asigură transportatori nu numai în Italia și Spania, deoarece dacă lucrurile stau așa, atunci riscăm să avem afaceri de asigurări care funcționează pe principiul schemelor piramidale, în sensul că, dacă ar fi să vină la scadență, până la urmă, vin la fondul de garantare din România și pot fi valori care depășesc cu mult valorile fondului.

Descriu oare cifrele acestor daune supraunitare un pericol de destabilizare a pieței asigurărilor?

Descriu un potențial de destabilizare sau o nefuncționare a pieței distorsionate și mai descriu lipsa de investiții noi și de jucători noi care să vină și să genereze competiție.

A mai existat o problemă în piața asigurărilor, în 2014, dar ați rezolvat-o prin refacerea legislației și prin măsuri de stabilizare. Cum s-a ajuns, din nou, la un puseu de destabilizare, la aceste statistici care anticipează pierderi, nu profit? Care este cauza acestui dezechilibru?

Mi se pare că ține, mai degrabă, de inhibiție instituțională. Organismul de supraveghere are toate normele necesare și ar trebui să facă o supraveghere adecvată. Și eu m-am confruntat cu o situație de criză, prin 2014-2015, era exact același lucru și îmi aduc aminte că am fost supus unor teste de autoritate europeană în domeniul asigurărilor, să vadă dacă îmi fac treaba sau dacă știu ce avem de făcut. La timpul respectiv, am introdus auditul obligatoriu pentru societățile de asigurări și am reușit să depistăm unde erau problemele și să le corectăm, într-un fel sau altul. La momentul respectiv, un mare jucător al pieței nu a fost inclus în primul exercițiu de auditare, care a fost mai exigent, a scăpat pentru că, probabil, nici nu avea dimensiunea necesară, pentru că am ales, la momentul respectiv, 13 societăți din totalul de 36 sau 38, câte erau atunci. Se dovedește că, acum, auditarea se profilează a fi una dintre marile probleme ale asigurărilor, tocmai pentru că, la timpul respectiv, a scăpat acestui exercițiu de auditare în lot și, până la urmă, din punctul de vedere al supravegherii, nu a corectat nimic de atunci și până acum. Supravegherea trebuie să facă ceva, dar pare că este inhibată politic, pentru că orice măsură de supraveghere hotărâtă ar genera, din nou, o minicriză sau proteste. Mi se pare că profilul de independență a autorității s-a deteriorat și acțiunile hotărâte și respectul pe care trebuie să îl ai pentru funcționarea pieței s-au diminuat; pun aceasta pe seama influenței directe sau indirecte a politicului. Cred că acum, mai ales în împrejurarea că vor să numească un nou șef la ASF, trebuie să conștientizeze problemele și să o ia aproape de la zero, deși multe lucruri s-au făcut și calea este bătătorită, dar de acolo trebuie plecat.

Acum, arbitrul pieței asigurărilor este mai preocupat de protecția consumatorilor? Deși e greșit spus, deoarece retușurile aduse reglementărilor nu sunt neapărat favorabile consumatorului, ci afacerilor private în domeniul reparațiilor de mașini sau ale închirierilor.

Protecția consumatorilor cred că a rămas la ASF din legislația originală a asigurărilor, iar ANPC nici nu cred că exista pe atunci. Până la urmă, cred că, așa cum funcționează Banca Națională, este mult mai bine, pentru că sunt cel puțin ziduri chinezești, dacă nu chiar separare totală între funcția de supraveghere și funcția de protecție a consumatorilor. Pentru că s-ar putea să existe un conflict, la un moment dat, între stabilitatea financiară și protecția consumatorilor, așa cum este înțeleasă ea acum. Cred că s-a deformat noțiunea de protecție a consumatorilor.  

Sensul protecției consumatorului individual este acela să te asiguri că aceia care nu au putere de negociere, cei care stau în bătaia vântului, trebuie protejați. Un consumator individual este nesemnificativ față de un furnizor mare de produse și servicii, și atunci trebuie protejat. Or, s-a ajuns de la protecția consumatorilor individuali la protecția producătorilor mari, care sunt asociați în patronate, și sunt  7-8 patronate pentru transportatori în România; și service-urile care, la fel, sunt asociate în tot felul de patronate și care au, evident, interese proprii și care intră, pe presiune politică, sub umbrela protecției consumatorului. S-a ajuns, de fapt, la protejarea afacerilor, care urmăresc inclusiv compensarea suficientă în cadrul unor evenimente rutiere de către asigurator și merg până la intervenții pe prime și presiuni pentru menținerea prețurilor subevaluate ale polițelor de asigurare. În multe cazuri, consumatorii sunt, de fapt, întreprinderile mici și mijlocii care vor  să-și poată permite polițe de asigurare ieftine. Ne-am confruntat cu aceste discuții, cum să protejăm consumatorii, însă nu autoritatea de supraveghere financiară trebuie să protejeze întreprinderile mici și mijlocii în domeniul transporturilor de pericolul că nu își permit să plătească o anumită primă. Până la urmă, unii transportatori au camioanele cu cele mai multe defecte, cele mai vechi și cu pericolul cel mai mare de a face accidente, tocmai pentru că nu își permit, eventual, să cumpere camioane noi. Un paradox. De ce să transferi aceste riscuri pe societățile de asigurări pentru că protejăm întreprinderile mici și mijlocii? Le-am dat transportatorilor atunci tot felul de idei, să își facă fonduri mutuale, să își facă asocieri. Toate aceste riscuri s-au transferat pe asiguratori și se reflectă în rata combinată a daunelor care este, din nou, supraunitară și în pierderi agregate substanțiale.

Nu vi se pare că, până la urmă, riscul se transferă asupra cetățenilor obișnuiți? Pentru că, în final, pentru că o companie de asigurări, la fel ca o bancă, nu e o instituție de binefacere, ne putem aștepta să scumpească polițele de asigurare.

În orice piață care este distorsionată există riscul potențial al subvenționării încrucișate și, atunci, aceste pierderi trebuie absorbite undeva. Aceste pierderi se absorb periodic, cum a fost cazul companiilor care au intrat în faliment și care aveau pierderi foarte mari, dar să nu uităm că, în 20 de ani, au ieșit din piață două societăți mari, de care nimeni nu a avut curajul să se atingă; au ieșit amândouă,  într-un an de zile. Dar acțiunea de curățire a pieței trebuie să fie asociată cu un act de curaj și cu forță instituțională, dincolo de influența politică. Nu s-a mai întâmplat, deci independența și vigilența sunt fragile. Și în piața bancară au fost probleme similare, dar s-au curățat în anii 2000, iar după aceea au fost foarte vigilenți în privința eventualelor slăbiciuni. Această vigilență nu se observă la ASF. Pentru ca piața să poată să funcționeze normal, pe de o parte, pierderile se absorb prin prăbușirea unor companii și, indirect, sunt absorbite instituțional de fondul de garantare, creat prin contribuțiile societăților de asigurări. În sine, aceste contribuții provin din veniturile de asigurări, deci sunt niște costuri mai mari la societățile de asigurări. În acest context fragil, societățile de asigurări își creează rezerve pe alte linii de afaceri, ca să poată susține aceste pierderi. Oarecum, sunt două căi prin care se absorb pierderile dacă o companie intră în faliment; până la urmă, ajungi la Fondul de garantare, creat tot din contribuțiile suplimentare ale societăților de asigurări, sau toată lumea rezistă, însă în fiecare zi societățile își asigură aceste subvenții încrucișate, ca să poată să aibă rezultatele, în ansamblu, pozitive.

Foto: Agerpres

Un proiect de lege foarte recent a inflamat din nou spiritele, apar amenințări că se vor scumpi primele. Se pare însă că este un proiect de lege care corectează niște scăpări, niște relaxări ale legislației.

De fapt, acest proiect de lege corectează niște excese care s-au făcut în legiferarea asigurărilor obligatorii din România, sub o presiune din partea transportatorilor auto nemaiîntâlnită de la mineriade sau de la camioanele sindicatelor Frăția, care ieșeau pe străzile Bucureștiului. Și aceste excese reprezintă și încălcarea normelor europene sau o îngrădire a normelor europene în ceea ce privește libertatea de a stabili prețurile dintre furnizor și cumpărător, dacă vorbim de o piață unică a asigurărilor, o piață liberă. Proiectul corectează și posibilitatea practicării unor preturi excesive impuse asiguratorilor. Inițiativa legislativă răspunde unei amenințări de infringement din partea Comisiei Europene și, atunci, ea trebuie făcută. Pe altă parte, există riscul ca transportatorii, care sunt organizați în patronate, dar au profil de sindicate, și care blochează circulația sau ies în stradă ca să-și susțină drepturile, să aibă un impact politic în cascadă, mai ales acum, într-un an electoral. Transportatorii protestează pentru că susțin că piața acestor asigurări este o piață locală, iar asigurările obligatorii sunt obligatorii și le asociază chiar cu un impozit, fără să vadă, ceea ce noi am încercat să le spunem, care este rațiunea, pe ce se bazează aceste prime, pentru că ele se bazează pe un portofoliu de risc potențial. Ei nu vor să înțeleagă nici cum se calculează primele și, mai ales, nu vor să accepte că asigurările, prin excelență, sunt o afacere de mutualitate, adică nu plătești numai pentru tine, plătești și pentru ceilalți, pentru că nu se pot individualiza până la centimă riscurile pe fiecare conducător auto în parte sau pe fiecare vehicul. Așa încât, de fiecare dată când se fac modificări, care nu sunt decât o aliniere la normele europene, ei amenință că asta va conduce la explozia primelor. Dar este o îngrijorare pentru un pericol inexistent. Nu există nicio motivație rațională pentru majorarea abuzivă a primelor de asigurare, pentru că în acest moment primele, mai ales cele pentru transportatori, sunt cu mult sub primele nominale calculate actuar de către Autoritate în momentul în care a introdus primele maximale, care asigurau un oarecare echilibru financiar și o oarecare stabilitate între costuri și prime. Primele au scăzut foarte mult și ele sunt distorsionate în piață de către unii jucători care, de fapt, nu respectă regulile pieței, nu respectă indicatorii de capitalizare și care caută să ajungă la o nouă cotă de piață prin competiția negativă, trăgând în jos primele. S-a ajuns, din nou, la o situație de prețuri de dumping. Și asta distorsionează extrem de mult piața. Orice amendament și orice prevedere a acestei legi nu va avea, în niciun caz, ca efect creșterea prețurilor primelor de asigurare, dar ar putea duce la reorganizarea pieței pe principii de solvabilitate a societăților de asigurări și întărire a supravegherii.

Cum se poate echilibra aceasta piață? Probabil, cheia este la ASF.

Da, cheia este, până la urmă, tot la o autoritate de supraveghere și tot prin măsuri de supraveghere se asigură stabilitatea pieței. Desigur că amendamentele legislative sunt esențiale, ne referim la legea asigurărilor obligatorii, trebuie făcute, pentru că asta înseamnă normalitatea, dar acestea nu vor conduce neapărat la asigurarea stabilității pieței. Revenirea la stabilitate financiară în piața asigurărilor, restabilirea echilibrului financiar, chiar în cazul extrem în care nu ar fi promovate sau ar fi amânate aceste amendamente, se poate face prin măsuri de supraveghere și o mai prudentă supraveghere din punctul de vedere al competiției. Sigur că, aici, e nevoie și de încurajarea apariției de jucători noi.  

Care este profilul ideal al președintelui ASF, care va fi ales în curând?

Cred că trebuie să aibă profilul pe care îl prevede legea de organizare și criteriile de selectare și acceptare pentru membrii consiliului de administrație. Din păcate, și acestea au fost reinterpretate și slăbite, dar mi se pare că trebuie să fie o persoană cu un puternic profil profesional, dar profesional, nu academic, care să aibă o experiență în instituții financiare și care să aibă o independență lăuntrică. Independența nu ți-o dă cineva, independența ți-o mai și iei, și curajul ca să ți-o asumi. Și sunt persoane care au mai fost menționate ca alternativă în perioada 2016-2017 pentru conducerea ASF. Sunt nume care au fost vehiculate de-a lungul timpului în piață, nu recomand persoane din mediul academic sau politic, nu pot să ajungă la acest grad de independență, deoarece nu au avantajul experienței cunoașterii piețelor financiare din interior. Un exemplu interesant este alegerea lui Mario Draghi la Banca Centrală Europeană, care cunoștea subtilitățile, comportamentul și mecanismele piețelor financiare, de aceea a fost eficient în lupta cu criza economică. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele