„Modelul Hagi”: e low cost și merge

Financiar vorbind, balanța Viitorului arată bine. Sportiv vorbind, Hagi are cu ce se lăuda, mai cu seamă în plan intern sau pe piața jucătorilor. Pe planul competițiilor europene, lucrurile scârțâie. Dar, până la urmă, sistemul funcționează. Iar publicul pare să aprecieze asta.

263
14 minute de lectură

În 7 iulie, când Viitorul câștiga Supercupa României la Ploiești, contra campioanei CFR Cluj, victoria fusese, de fapt, dublă: dincolo de terenul de fotbal, în tribune, susținătorii Viitorului au dominat clar fondul sonor, în fața unui club totuși campion al României și cu o istorie de peste 100 de ani. Pe când echipa de seniori a Viitorului număra doar zece ani.

Asta se întâmplă extrem de rar în fotbal unde, cel mai adesea, tradiția contează pentru suporteri în mai mare măsură decât rezultatul imediat. Puneți pe Red Bull Leipzig să bată de zece ori la rând pe Dortmund. Degeaba. Peluza galbenă va rămâne acolo, Dortmund va rămâne clubul cu cea mai mare asistență din lume la meciurile de acasă.

Desigur, numele lui Hagi și parcursul entuziasmant al echipei naționale U21 la Campionatul European din Italia, un succes pus, în bună parte, pe seama proiectului dezvoltat de marele fotbalist, au stârnit simpatia multor microbiști, într-un fotbal marcat de multe decenii de mediocritate, scandaluri mediatice și corupție. Dar scandările „Hagi, Hagi!” auzite pe stadionul din Ploiești (Viitorul joacă acasă la Ovidiu, un mic oraș de lângă Constanța) au fost mărturia că proiectul a reușit. Cel puțin în ochii publicului.

Dar cum de a fost posibil?

Hagi a construit un sistem centrat în jurul persoanei sale.

„Mă implic mult. Muncesc mai mult decât un antrenor. Gestionez şi financiar şi tehnic. Cinci loturi, academie mare, plus echipa de seniori. Suntem în prima divizie şi exigenţa e mare. Fără să ieşim din obiectivul nostru, de a promova jucători. Suntem un club mare, cu 60 de angajaţi. Eu îmi dau ultimul acceptul. Şi pentru structura antrenamentului. Într-o zi, o să ne schimbăm politica şi o să luăm un antrenor care să vină cu alte concepţii, dar să se încadreze în politica noastră. În cinci ani, putem avea o echipă foarte bună. Sunt mulţi jucători care vin din Academie. Cheltuim mulţi bani cu jucătorii. Centrul de copii al Viitorului are un buget de un milion de euro”, declara Gheorghe Hagi, în 2014, la Dolce Sport.

Au trecut, de atunci, mai bine de cinci ani, iar managerul Gheorghe Hagi continuă să aibă deplină încredere în antrenorul Gheorghe Hagi. Iar dacă sistemul a avut nevoie de întăriri, acestea au venit, mai degrabă, în zona managerială, probabil pentru a-l mai degreva pe managerul Hagi și a-i oferi mai mult timp antrenorului Hagi.

La începutul acestei veri, fostul internațional Gică Popescu a devenit președintele Viitorului. Hagi a mizat, desigur, pe experiența dobândită de Gică Popescu în calitate de jucător al unor mari cluburi europene precum Barcelona, PSV Endhoven, Tottenham sau Galatasaray. Dar, poate, cel puțin la fel de mult, a contat faptul că Gică Popescu îi este lui Gică Hagi nu doar fost coleg în marea echipă a României, din anii 1990, sau la Galatasaray, în anii 2000 – dincolo de toate, îi este un vechi prieten și cumnat.

Hagi rămâne adeptul unui sistem bazat pe control total din partea proprietarului, pe încredere și relații de familie. Pentru mulți, seamănă cu modelul de afaceri dezvoltat de comunitatea aromână, în România și, de-a lungul secolelor, pe tot cuprinsul Balcanilor.

Manager sau antrenor?

Până la povestea cu Viitorul, cariera de antrenor a lui Gică Hagi nu arăta cine știe ce sau, în orice caz, departe de strălucirea jucătorului.

Ca antrenor la echipa națională, a ratat calificarea la Cupa Mondială din 2002, din Japonia și Coreea de Sud, după o dublă de baraj contra Sloveniei (1-2 și 1-1), meciuri în care românii au lăsat mereu impresia că sunt mai buni și capabili de mai mult, dar… le-a lipsit organizarea și, spun unii, norocul. Anii 2003 și 2004 l-au găsit în Turcia, ca antrenor la Galatasaray și Bursaspor, fără mari rezultate în țara în care era adulat ca jucător.

În septembrie 2007, Hagi a părăsit echipa Steaua București, după o serie de rezultate slabe. El a acuzat, atunci, stilul de lucru al patronului Gigi Becali.

„Nu mai puteam. Drumul se închisese. Îmi pare rău, dar mi s-a întins o cacealma. Eu cred că am puterea să i-o spun lui Gigi că nu face bine ce face. Nu numai că ia noțiunea de antrenor, dar nu se oprește aici. Distruge și jucătorii. Azi e bun, mâine îl dau afară sau la divizia C. Din păcate, asta e… Nu totul sunt banii. Sport nu se face numai pentru bani… Eu nu am luat niciun ban, și nici nu vreau niciun ban. Banii pe care trebuia să mi-i dea mie, să-i pună la centrul de copii și juniori. N-am nevoie de bani și nu-i vreau. E vorba doar de plăcerea de a lucra într-un loc unde am vrut să fac performanță… Am trăit momente penibile. Să primești telefon de sus, pe bancă, să mi se spună cine intră… Eu am rămas mut”, spunea atunci Gheorghe Hagi.

Comentatorii politici sunt de părere că atunci a apus și „steaua” politică a lui Gigi Becali. Și, probabil, a fost impulsul care l-a determinat pe Hagi s-o ia pe cont propriu, punându-și la bătaie propria avere, cel puțin pentru început.

Un alt model de afaceri

Academia Hagi a fost inaugurată în 2009. Era anul în care CFR Cluj strălucea în Liga 1 și obținea rezultate interesante în Liga campionilor (culminând cu Victoria de pe Old Traford), bazându-se pe cumpărarea de jucători străini și pe veniturile din drepturile TV și jocurile europene. Era anul în care Rapidul încercase să imite modelul clujean, importând jucători bine cotați și intrând apoi într-un blocaj financiar care avea să ducă, trei ani mai târziu la insolvență și, în cele din urmă, la faliment, în vara lui 2016. Hagi a ales un alt model.

În 2009 şi-a început activitatea și echipa de seniori Viitorul, în Liga 3, prin preluarea clubului CS Ovidiu. A promovat imediat în Liga 2, unde a rămas două sezoane, 2010-2011 (locul 9) şi 2011-2012, când a promovat în Liga 1. Între timp, fusese și un intermezzo de jumătate de sezon la Galatasaray (2010-2011), iarăși, fără rezultate notabile.

Din 2013, după o serie de rezultate slabe, managerul Hagi a luat loc pe banca Viitorului și, de atunci, nimeni nu l-a mai clintit pe Hagi din postura de antrenor – managerul Hagi n-a îndrăznit să o facă. Viitorul a urcat, încet-încet, din zona retrogradării către fruntea clasamentului: campion al României, în 2017, câștigător al Cupei și al Supercupei, în 2019.

Titlul din 2017 a fost o dulce răzbunare la adresa lui Gigi Becali. După o luptă pasionantă cu FCSB, Viitorul a câștigat campionatul la egalitate de puncte, profitând de rezultatele directe mai bune din play-off. Becali nu s-a împăcat cu înfrângerea sportivă și a atacat regulamentul la Tribunalul Sportiv de la Lausanne, însă fără succes.

Se pare că episodul a întunecat relația dintre cei doi, membri ai aceleiași comunități etnice și rămași destul de apropiați, chiar și după episodul îndepărtării lui Hagi de la Steaua, din 2007.

În 2014, pe când executa o pedeapsă cu închisoarea la penitenciarul Poarta Albă, din județul Constanța, lui Gigi Becali i s-a permis să lucreze chiar la baza sportivă a finului său, Gică Hagi, situată nu departe, în orașul Ovidiu. Stadionul principal se afla, atunci, în construcție și mai mulți deținuți de la Poarta Albă lucrau, sub contract, în cadrul bazei sportive. Printre ei, și Gigi Becali.

„Făceam ce voiam eu, plecam la 6:00, veneam la 6:00 seara. Ce voiam eu, de toate, apartament de 7 stele, înțelegi? Dacă venea directorul, aveam șapte pazinici. Bă, când venea directorul, pac, mă suna: «Vezi că vine directorul!» Înțelegi? «Ia, țineți-l la poartă, mă, un sfert de oră, puțin acolo, nu-i dați drumul imediat directorului!» Că venea în control să vadă!”, a spus, acum câteva luni, Gigi Becali. El i-a declarat recunoștință pe viață finului său pentru ajutorul dat într-un moment greu.

Câte ceva despre bani

Acum doi ani, directorul general de atunci al Viitorului, Cristian Bivolaru, un fost responsabil în cadrul Federației Române de Fotbal, estima bugetul clubului pentru 2017 la circa 4 milioane de euro. Jumătate din sumă provenea din drepturile TV ale Ligii 1. Restul, bani proveniți din vânzarea jucătorilor și, foarte important, circa un milion de euro din sponsorizări, enorm la standardele din sportul românesc. Numai în primii cinci ani de la înființare, Academia Hagi livrase 110 jucători în fotbalul românesc.

Academia este, de fapt, vitrina fotbalului românesc, sistemul bazându-se pe creșterea și apoi vinderea tinerilor fotbaliști, acolo unde există piață – în campionatul intern sau în exterior. Sunt 300 de copii, de care au grijă 60 de angajați.

Iar central a început să producă încă din primii ani de la înființare.

În 2013, a adus transferul lui Gabi Iancu care a fost vândut la Steaua, pe 500 000 de euro, iar Aurelian Chiţu a plecat la Valenciennes, pentru 600 000 de euro. Mihai Bălaşa a fost vândut, în vara lui 2014, la echipa de tineret a Romei pentru 150 000 de euro. „ Cristian Manea a fost cumpărat de Chelsea cu 3,2 milioane de euro, iar Alexandru Mitriţă a fost transferat la Pescara contra unui milion de euro.

Răzvan Marin a plecat la Standard Liège (Belgia), pentru 4,8 milioane de euro, la care se adaugă procentul din transferul acestuia la Ajax Amsterdam. Tudor Băluță a ajuns la Brighton (Anglia) pentru 2,9 milioane de euro. Și FCSB i-a cumpărat pe Florinel Coman, Dragoș Nedelcu și Florin Tănase cu o sumă totalizând 5,65 de milioane de euro. Ultimul transfer către Gigi Becali: Ionuț Vână, pentru 750 000 de euro.

Dar „perla coroanei” o reprezintă, desigur, Ianis, fiul lui Gheorghe Hagi. Talentatul mijlocaș a fost vândut, prima dată, în 2016 la Fiorentina (Italia), în schimbul a două milioane de euro. După doi ani, Viitorul l-a răscumpărat pentru aceeași sumă. Ianis a făcut apoi meciuri foarte bune în Liga I, a debutat la naționala mare și a strălucit la Campionatul European U21 din această vară, din Italia. Tânărul Hagi a fost vândut, în această vară, la Genk, cu 8 milioane de euro, din care 2,4 milioane ajung la Fiorentina, fostul club al lui Ianis.

Presa vorbește despre o investiție cifrată la 15 milioane de euro, din care aproximativ 10 milioane ar fi fost cheltuite pentru baza sportivă din Ovidiu. Terenul principal, de 4 500 de locuri, este locul unde Viitorul își dispută meciurile acasă din Liga 1, începând cu vara lui 2015. Un calcul al jurnaliștilor sportivi arată că, în ultimii 10 ani, încasările din vânzarea jucătorilor ar fi depășit 30 de milioane de euro. Profitul a început să apară, scriptic, din 2013.

Balanța este impresionantă, dar sumele nominale sunt minuscule în comparație cu ceea ce se învârte în fotbalul european. Nu sunt mulți bani nici pentru fotbalul românesc unde, în sezonul trecut, CFR Cluj a câștigat campionatul bazându-se pe un buget estimat la 10-12 milioane de euro.

Totuși, Gheorghe Hagi a reușit să pună la punct un sistem low-cost, în care jucătorii știu că trebuie să dea totul, contra unor salarii modeste, urmând ca satisfacția să vină apoi, odată cu mult doritul transfer, în afara țării sau la o echipă mai darnică din România.

La sfârșitul anului 2018, 18 jucători ai Viitorului fuseseră selecționați în loturile de juniori, tineret sau seniori ale României. Șase dintre jucătorii Viitorului sau formați la Viitorul s-au regăsit în lotul României la Campionatul European U21, când „tricolorii mici” au ajuns până în semifinale, după ce au învins Croația și Anglia, au remizat cu Franța și au pierdut în fața Germaniei: Hagi, Băluță, Cicâldău, Coman, Nedelcu, Manea.

De partea cealaltă… Poate că nu toate au fost strălucitoare în această poveste care nu poate fi desprinsă, cu totul, de fotbalul românesc, cu toate ale lui. Pentru Hagi, nepăsarea de care marile cluburi au dat dovadă, pentru mult timp, față de sectorul de copii și juniori a fost chiar o șansă – el nu a avut, practic, rivali semnificativi pe acest segment și a putut, astfel, să-și vândă cu ușurință „produsele”. Apoi, modelul aducerii de jucători străini în perspectiva veniturilor din competițiile europene a început să scârțâie rău de câțiva ani încoace. Rezultatele europene au fost tot mai slabe (România se află pe un loc penibil în clasamentul coeficienților UEFA), astfel că banii europeni sunt tot mai puțini. Rezultatul: jucători străini tot ieftini și, în consecință, mai slabi își fac loc în campionatul intern, rezultatele sunt apoi tot mai slabe, banii, iarăși, tot mai puțini și așa mai departe. Pe acest fond, coeziunea echipei lui Hagi, alcătuită din jucători care se cunosc bine, fiindcă joacă împreună încă de la juniori, constituie un atu formidabil. Dar asta, din nou, pe fondul scăderii generale a nivelului fotbalului intern. Apoi, rămân câteva episoade care-i fac și acum să zâmbească pe amatorii de fotbal din România. În primul sezon din Liga 1, Viitorul s-a salvat, in extremis, de la retrogradare, după ce a bătut Steaua lui Gigi Becali, la ea acasă, cu un neverosimil 5-2. La 0-2, Gigi Becali părăsea, zâmbind, loja oficială… Dar și un la fel de surprinzător 3-2 pe terenul lui Dinamo București… Mulți suporteri își aduceau aminte de acel 5-2 de fiecare dată când Viitorul făcea ce făcea și pierdea cam fără drept de apel în fața echipei lui Gigi Becali – și asta s-a întâmplat ani de-a rândul, până în acel 2017…În sfârșit, în competițiile europene, Viitorul n-a strălucit. Un 0-4 în fața lui Apoel Nicosia, în preliminariile Ligii Campionilor, un 0-5 la Gent, în Europa League, sau un 2-2 și 1-3 în fața lui Vitesse Arnhem au fost tot atâtea dezamăgiri.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele