Top Secret!
LUNI: Azi a venit aici Theresa May. Zicea că vrea un acord comercial ca să-și consolideze moștenirea, înainte de a demisiona din funcția de prim-ministru, peste două săptămâni. I-am spus că Marea Britanie va trebui să accepte standardele noastre alimentare și i-am oferit pui cu clor, ca să-i arăt cât de delicioasă este haleala noastră americană. Cred că i-a plăcut, și are maniere alese: când își drege vocea, ridică șervetul la gură și tușește drept în el. Părea tristă, așa că i-am oferit câteva pahare de bourbon, dar poate că am greșit făcând asta: ea a pus să cânte „I will survive” și a început să danseze cu unul dintre băieții de la securitate, înainte de a se prăbuși în hohote de plâns. Doamna Johnson a dus-o la culcare, în camera pentru oaspeți.
Marți: Azi a venit Boris Johnson. Vi-l amintiți? Tipul cu un ciudat păr blond care vorbește aiurea… N-are importanță. Se pare că îi va succeda Theresei May. Aici, nu e nevoie să fii ales de oameni ca să conduci, doar de Partidul Conservator. Asta înseamnă 160.000 de bătrâni de dreapta. Interesant sistem. Poate veți dori să-l studiați.
I-am spus lui Johnson că mă chinui să înțeleg poziția sa în ceea ce privește posibilitatea ca Marea Britanie să iasă din Uniunea Europeană, cu sau fără un acord. El a mormăit ceva despre „nu poți să ai si porcul în ogradă și slana în pod,” așa că am comandat ceai și biscuiți, după cum recomandă manualul de etichetă britanică al Departamentului de Stat. El a halit totul, spunând că nu a mâncat mai nimic de săptămâni întregi și m-a întrebat dacă am o cameră pentru oaspeți. Se pare că are probleme cu femeile. L-am găzduit câteva zile. M-am gândit că o să vi se facă milă.
Miercuri: Azi a venit Mark Carney, canadianul de la Banca Angliei. Nu am urmărit toate nuanțele analizei sale despre consecințele economice ale unui Brexit fără acord, dar era vorba despre patru călăreți și un număr substanțial de nenorociri. Omul e mare fan al dumneavoastră, sir, și a zis ceva despre faptul că trebuie să ne asigurăm că actuala expansiune nu va fi mânată spre o încheiere prea grăbită, din cauza unei înăspriri monetare nesăbuite. A mai menționat că vrea să se mute la o nouă slujbă, la Washington, și se întreba dacă veți dori să puneți o vorbă bună pentru el. Am comandat ceai și biscuiți, dar nu s-a atins de ei. Cred că e prea scund ca să poată duce o greutate suplimentară. Cum nu se dădea plecat și avea un aer plin de speranță, l-am dus în anticamera unde țin numere vechi din The Economist pe care nu le-a citit nimeni.
Joi: Azi a venit Jeremy Corbyn. E comunistul acela cu barbă care merge în vacanță în Venezuela. Consilierul politic îmi spune că, probabil, va fi prim-ministru în curând, după ce blondul își va rupe gâtul. Nimănui nu-i place de el, iar partidul său nu a obținut decât 14% la alegerile recente, dar cred că asta nu are importanță aici. Am comandat ceai și biscuiți, dar el a zis că preferă suc de morcovi.
Mi-a ținut o prelegere despre poziția Partidului Laburist asupra termenilor unui acord comercial după Brexit. Sir, știu că ați spus că asigurarea serviciilor de sănătate ar trebui să fie „pe masa tratativelor” într-un acord, dar, dacă e să judecăm după starea lui Corbyn, nu cred că trebuie să atingem acest subiect. În mijlocul unui discurs despre cum muncitorii, uniți, nu vor permite niciodată ca America să le preia Serviciul Național de Sănătate, s-a prăbușit brusc pe covor, ținându-se de inimă. Se pare că există niște rumori despre starea lui de sănătate, așa că s-a dus să realizeze o sesiune foto făcând gimnastică într-un parc, cu antrenorul Rihannei, iar aceasta a fost un pic prea mult pentru el Am chemat un doctor (privat) și l-am așezat într-o altă cameră de oaspeți.
Vineri: Azi a venit regina. Am cerut personalului să aducă ceai și biscuiți, dar ea le-a dat biscuiții câinilor ei corgi, a refuzat ceaiul și și-a comandat un gin tonic supradimensionat. Trebuie să aducem la zi manualul de etichetă. Și-a pus picioarele pe canapea și a spus că, din cauza relației noastre speciale, simte că se poate încrede în mine: țara se duce de râpă, scoțienii își vor obține independența, Irlanda de Nord va ajunge laolaltă cu tipii din Sud, și chiar și galezii se agită. Mi-a zis că nu crede că mai are vreun sens să fii monarh britanic, dacă țara nu mai este Mare.
Se întreba, oarecum, dacă am putea trece peste acel episod dificil din 1776 și se gândea dacă i-am putea da o funcție. I-am zis că s-ar putea să fie dificil, că ea este britanică și toate celelalte, dar femeia este foarte hotărâtă. A încercat să-mi spună că are un strănepot pe jumătate american și apoi a zis că are un loc splendid în Scoția pe care vi l-ar putea da. Este loc acolo pentru multe terenuri de golf și a zis că v-ar înnobila în stil scoțian. Acum parcă a ațipit. Manualul de etichetă nu spune ce să faci cu monarhii care sforăie pe canapeaua ta. O puteți întreba pe Ivanka? Ea este pricepută la situațiile sociale penibile.
Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Woodygate”
