Modelul unguresc copiat la virgulă, mai ales pe partea „cu probleme”

NEW YORK, NY - AUGUST 10: Standard and Poor's headquarters are seen in Manhattan on August 10, 2011 in New York City. Worldwide markets remain turbulent days after Standard and Poor's downgraded the debt rating of the United States.(Photo by Mario Tama/Getty Images)

Ideologii strategiei economice a guvernării au scăpat din vedere „un foarte mic amănunt”,  atunci când au elaborat strategia de (dez)echilibrare a bugetului, care acum umează să genereze o notă de plată deloc ieftină. Riscul de țară. Mai ales că modelul copiat, cel unguresc, descrie impactul și efectele măsurilor ”iliberale” cu care cochetează guvernanții noștri azi.

Modelul unguresc, cu impuneri de taxe asupra firmelor și sectoarelor viabile din economie (la niveluri incomparabil mai mici decât în România), dar și cu o restrângere a independenței Băncii Naționale a Ungariei, luat ca exemplu de bune practici de „economiștii” PSD, nu putea să nu vină la pachet și cu toate „accesoriile” sale, respectiv o scădere de rating, care în fapt pentru România reprezintă o retrogradare de la statutul de țară recomandată investițiilor la țară de „non-investement grade / junk grade ” (cu risc ridicat pentru investitori, în ceea ce privește onorarea plăților).

Întoarcerea în timp pentru o „perspectivă” clară

Pe 11 noiembrie 2011, Standard & Poor’s emitea un comunicat în care anunța menținerea la BBB- a ratingului acordat Ungariei la împrumuturile pe termen lung, cu perspectivă negativă de modificare. La 21 decembrie 2011, agenția de rating, într-un nou comunicat, anunța trecerea Ungariei în categoria „non-investment grade / junk grade” (BB+ și perspectivă negativă de evoluție a ratingului), pentru ca la 23 noiembrie 2012 ratingul Ungariei să fie din nou scăzut (BB și perspectivă stabilă de evoluție a ratingului). Abia pe 20 martie 2015, ratingul Ungariei urca din nou la BB+ cu perspectivă stabilă de evoluție), pentru ca pe 16 septembrie 2016, la aproape 5 ani de la pierderea statutului de țară recomandată investitorilor, Ungaria să intre din nou în zona de „investment grade”.

Lecția (ungară) de economie

Scăderea ratingului statului vecin a venit pe fondul adoptării de către partidul de guvernământ Fidesz (care deținea o majoritate de două treimi în parlamentul ungar) a unei legi pe care criticii o acuzau că ar putea submina independența Băncii Naționale a Ungariei. „Reforma băncii va introduce guvernatorii adjuncți și va permite guvernului o mai mare influență potențială asupra aspectelor-cheie ale politicii monetare, cum ar fi nivelul ratelor dobânzilor”.

Proiectul de lege a apărut și în Ungaria, la fel ca la noi, înaintea sărbătorilor Crăciunului anului 2011 și legea a fost votată de parlamentul ungar în ultima ședință a sa din decembrie 2011.

Actul normativ a fost, de asemenea, criticat de Banca Centrală Europeană (precum s-a întâmplat și în cazul României cu OUG 114/2018), care la acel moment se declara „îngrijorată cu privire la posibilitatea utilizării noii legi pentru a influența procesul de luare a deciziilor, în detrimentul independenței băncii centrale”.

Mai mult, la fel ca la noi, după anunțarea noii legi, Ministerul Finanțelor din Ungaria a renunțat, pe 29 decembrie 2011, la o licitație de obligațiuni planificate, când investitorii au solicitat o rată a dobânzii mai mare pentru datoria externă ungară.

Și „ROBOR-UL” lor „crea” probleme

Guvernatorul băncii centrale din Ungaria, de la acea vreme, Andras Simor, declara că „proiectul de lege este echivalent cu preluarea băncii centrale”.

Rațiunea exprimată de guvernul ungar pentru emiterea legii care restrângea independența băncii centrale era legată de faptul că „dorește să mențină rata dobânzii scăzută pentru a stimula creșterea”.

În luna decembrie 2011, banca centrală a Ungariei a majorat rata dobânzii de politică monetară pentru a doua lună consecutiv, la 7%, de la 6,5%, în condițiile în care inflația prețurilor de consum în Ungaria era de 4,25%, mult peste obiectivul oficial de 3%.

În aceste condiții, decizia Standard & Poor’s de diminuare a ratingului de țară pentru Ungaria se sprijinea pe argumente care invocau riscuri sporite pentru capacitatea țării de a-și rambursa datoriile din cauza diminuării perspectivei economice interne și globale. „În opinia noastră, predictibilitatea cadrului de politică al Ungariei continuă să slăbească, dăunând perspectivei de creștere pe termen mediu a Ungariei”, spunea S & P la acel moment.

S-ar putea vorbi de plagiat?

Cu o lună înainte, și agenția de rating Moody’s retrograda statutul Ungariei la „junk”, blamând nivelul ridicat al datoriei Ungariei și perspectivele slabe de creștere a economiei. La acel moment, guvernul ungar declara că mutarea Moody’s „face parte dintr-o serie de atacuri financiare împotriva țării”. Ministrul maghiar al economiei declara că scăderea ratingului de către Moody’s nu are „nicio bază, pentru că, în ciuda tuturor dificultăților externe, în ultimul an și jumătate a avut loc o schimbare în mod expres favorabilă în majoritatea domeniilor economiei maghiare”.

De altfel, și profesorul universitar Cristian Socol, unul dintre artizanii programului economic al PSD, preciza că „vinovați” pentru acest demers al S&P ar fi „forța lobby-ului bancar/energie/comunicații din România” și că rezultatul ar fi „aproape exclusiv al afectării intereselor anumitor sectoare private din România și al argumentelor aduse în discuție de reprezentanții băncii centrale”. Să ne gândim oare la plagiat?

Cum am obținut statutul de „investement grade”

Pe 16 mai 2014, agenția de rating S&P includea România în categoria recomandată investitorilor. „România face progrese în reducerea îndatorării externe. În plus, consolidarea fiscală şi stabilitatea sectorului financiar sunt în continuare pe drumul cel bun”, se arăta în comunicatul agenţiei de evaluare financiară emis la acel moment. Ratingul pentru împrumuturi în valută şi monedă locală pe termen lung al României era revizuit pozitiv de la „BB+”, cea mai ridicată treaptă din „junk grade”, la „BBB-”, ultima treaptă din categoria recomandată investitorilor, iar calificativul pentru împrumuturi pe termen scurt a fost urcat de la „B” la „A-3”, cu perspectivă stabilă de evoluție determinată „de echilibrul între probabilitatea ca programele fiscale şi de reformă să depăşească aşteptările S&P şi posibilitatea reapariţiei unor dezechilibre externe”, notează agenţia de rating.

„Revizuirea calificativului de ţară reflectă progresele rapide ale României în privinţa reducerii dezechilibrelor externe, precum şi opinia S&P că va continua consolidarea situaţiei fiscale şi îmbunătăţirea stabilităţii sectorului financiar”, se mai preciza în comunicatul agenţiei din data de 14 mai 2016. S&P se mai aștepta la acel moment ca România să păstreze o rată de creştere economică în medie de 3% pentru perioada 2014-2017. „În 2013 şi 2014, creşterea economică a fost susţinută de cererea externă şi ne aşteptăm la o schimbare graduală către cererea internă, exporturile nete urmând să aibă un uşor impact negativ asupra creşterii în 2016-2017”, explicau cei de la S&P.

„Această evoluţie nu ar trebui să conducă la o inversare dramatică a progreselor în privinţa contului curent, pe care le considerăm în mare parte structurale”, nota agenţia. „Creşterea rapidă a exporturilor şi cererea redusă pentru importuri a împins anul trecut deficitul de cont curent la 1,1% din PIB, cel mai redus nivel din două decenii.(…) Rata crescută de atragere a fondurilor europene ar trebui, de asemenea, să asigure un surplus al contului curent de 1,7% anual, sprijinind şi mai mult reducerea îndatorării externe. În parte, declinul îndatorării externe a României se datorează sectorului financiar, unde băncile străine au repatriat fonduri semnificative începând din 2009”, explica agenţia de rating.

În viziunea S&P, ratingul României ar fi putut să fie îmbunătăţit dacă programul de consolidare bugetară, de reformă a finanţelor publice şi de restructurare a companiilor de stat era implementat cu succes, fără schimbarea actualelor trenduri privind dezechilibrele externe şi stabilitatea sectorului financiar.

O revizuire în sens negativ era avansată doar „dacă reapar dezechilibrele externe, dacă se reduce stabilitatea sectorului financiar sau deficitul bugetar creşte semnificativ”.

Miza „perspectivei” sau acolo unde Puterea și Opoziția au căzut de acord – „Dacă S&P schimbă acum perspectiva la negativ, următoarea mișcare în toamnă este de scădere a ratingului. Dezastru, pentru România. În acest moment, ratingul României, de la toate agențiile de rating, este cu un nivel peste cel de Junk Bonds. Adică suntem exact la limita de jos a nivelului care recomandă și nu prea să se investească în astfel de țări. „Junk” Bonds, după cum le spune și numele, înseamnă „gunoi”. Trecerea României, din nou, în categoria „Junk” ar însemna dezastru. Categoria „Junk” presupune țări cu probabilitate mare de a nu plăti datoriile în caz de faliment. Mai mult, investitorilor li se recomandă să evite țările din categoria „Junk”. Aceasta este problema reală a lui Dragnea. România se află la câteva luni de a fi eliminată de pe piețele de împrumut, local și internațional”, avertizează senatorul PNL Florin Câțu, fost profesor de economie la Iowa State University (unde a obținut și un doctorat în economie), fost angajat al Băncii Europene de Investiţii și al băncii centrale a Noii Zeelande și fost economist-șef al ING Bank România.

Deficitul bugetar a ajuns în 2018 la 3,3%, după cum arată un raport recent al Comisiei Europene, stabilitatea sectorului financiar este amenințată de adoptarea „taxei pe lăcomie”, independența Băncii Naționale este restrânsă de legarea taxei pe activele bancare la ROBOR, iar deficitul de cont curent a ajuns la 4,7% din PIB, cu perspective de creștere, în raport direct cu creșterea salariilor și a pensiilor.

Comentarii




Gabriel Nițulescu
Gabriel Nițulescu este jurnalist, comentator, analist economic și autor de cărți economice, cu articole publicate în presa economică românească. A fost jurnalist la Curentul, Ziarul Financiar, Capital, Banii Noștri, Ghidul de Bani și Financial Director Romania. A fost editor coordonator al săptămânalului Banii Noștri și redactor-șef al revistei lunare Financial Director România.