România, încotro? Drama copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate

378
17 minute de lectură

Ministerul Educației din România a dat publicității, la solicitarea Administrației Prezidențiale, o statistică a situației copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate. Statistica privește situația de la 1 ianuarie 2018 din cele 42 de județe și din București, cu o departajare pe familiile în care ambii părinți sunt plecați la muncă în străinătate (24.948 de copii), în care părintele unic susținător al familiei a optat pentru munca pe alte meleaguri în căutarea unui loc de muncă (20.554 de copii) și familiile în care unul dintre cei doi părinți a părăsit țara pentru a-și trimite câștigurile familiei (113.536 de copii).

În total, 159.038 de copii care cresc în acest moment fără asistență primară, cu consecințe asupra educației emoționale, prin lipsa unuia dintre părinți, a ambilor sau a singurului părinte în întreținerea cărora se află. Statistica, însă, privește doar momentul ianuarie 2018 și este făcută printr-o centralizare doar a datelor deținute de inspectoratele școlare, ceea ce nu acoperă și situația copiilor de vârstă preșcolară, după cum nu face vreo referire la cei care au abandonat școala din cauza sărăciei, avertizează specialiștii în geografie umană, în sociologie și în psihologie. Cu toate acestea, așa incomplet cum e, documentul relevă tragedia copiilor supuși unei forme de abandon, cu traume emoționale greu de cuantificat pentru evoluția lor și a societății în care se vor integra, mai mult sau mai puțin, ca indivizi. Statistica mai arată o creștere îngrijorătoare a fenomenului, pentru că în 2015 cifrele arătau puțin peste 70.000 de copii aflați în această situație.

Un loc fruntaș negativ îl deține Moldova, Suceava (11.078 de copii) și Iașiul (11.573) fiind pe primele locuri, urmate de Bacău (9.723), Neamț (7.624) și Botoșani (6.811). Deși într-o zonă cu aparentă prosperitate economică, Constanța are și ea 6.667 de copii ai căror părinți au optat pentru alte meleaguri în căutarea unui loc de muncă. Doljul are și el 6.175 de copii aflați în aceeași situație, iar Prahova, 6.512 copii. Dramatică este situația copiilor din Bacău, Iași, Olt și Suceava, care dețin recorduri negative prin plecarea la muncă în străinătate a ambilor părinți sau a părintelui care este unic susținător al familiei. Lăsați, cel mai adesea, cu bunicii sau cu alte rude apropiate, copiii riscă să dezvolte traume emoționale și educaționale, avertizează specialiștii. Atunci când nu ajung, de-a dreptul, abandonați. Ei sunt rezervorul de viitori delincvenți, avertizează specialiștii, precum și baza pentru cei peste 40% de copii de până la 14 ani care dezvoltă analfabetism funcțional, cu o rată dintre cele mai mari din Uniunea Europeană. Dacă ești analfabet funcțional, înseamnă că știi să citești, știi literele, dar nu înțelegi ceea ce ai citit. Analfabetul funcțional poate să reproducă verbal sau în scris un text, dar nu îl înțelege suficient pentru a-l contextualiza și aplica la realitate. Semnele grafice sunt recunoscute, dar conținutul de idei nu este înțeles decât, cel mult, la un nivel foarte superficial, explică specialiștii.

Motivele sunt, în primul rând, economice și trebuie analizate în strânsă legătură cu migrația economică. Economia, construită în bună măsură după 1970 ca integrată în sistemul economic al CAER, s-a degradat în ritm alert după ce au dat faliment marile întreprinderi industriale, iar în loc nu s-a pus mare lucru.

George Țurcănașu, specialist în geografie umană: „O situație dezastruoasă!”

Statistica prezentată de Ministerul Educației Naționale, cu sprijinul inspectoratelor școale, la solicitarea Administrației Prezidențiale, arată doar un moment – cel din ianuarie 2018 –, doar unul dintre „momentele” care au trecut din 1990, spune profesorul George Țurcănașu, specialist în geografie umană și economică, profesor la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, intervievat de Reporter Global. „Sute de mii de copii în această situație, dacă nu mult peste un milion, s-au maturizat între timp în lipsa părinților, în lipsa sprijinului emoțional pe care aceștia ar trebui să îl ofere”, spune expertul. Profesorul Țurcănașu atrage atenția că 62.623 din cei 159.038 de copii cu părinți plecați la muncă în străinătate sunt din cele opt județe ale Moldovei, ceea ce încadrează zona într-un nedorit top negativ. Specialistul în geografie umană atrage atenția însă că statistica nu este acoperitoare decât pentru un anumit moment, pentru că sunt copii care au ieșit din sistemul de învățământ sau care nici măcar nu au intrat încă în malaxorul sistemului de învățământ. Specialistul spune că a făcut mici anchete printre studenții săi, care deși nu mai sunt acum copii, erau în urmă cu câțiva ani, și a constatat că între 17% și 20%, adică unu din cinci studenți, în urmă cu cinci, șase ani, a avut părinții plecați la muncă în străinătate. „Sunt aproape convins că această cifră e mai apropiată de realitate decât ce vedem în această statistică. Statistica aceasta este făcută pentru un moment dat. Or, din ‘90 încoace, unii au intrat în această categorie, alții au ieșit. Practic, avem o mulțime de astfel de momente și nu ar fi exclus ca numărul de copii care s-au maturizat în lipsa părinților să treacă mult de câteva sute de mii, dacă nu chiar peste un milion”, spune profesorul Țurcănașu.

Datele, spune specialistul în geografie umană și economică, reflectă o teritorializare asimetrică a datelor la nivelul județelor României. „Din cei 159.000 de copii, în Moldova sunt peste 62.000 de copii care se află în această situație. Asta înseamnă aproape 40%. Cele opt județe ale Moldovei, pentru că am adăugat celor șase din regiunea de nord-est și Galațiul, și Vrancea, reprezintă 20,7% din populația României, adică ceva mai mult de patru milioane de locuitori, o populație care se află în declin social. Raportând la populația școlară, reprezintă 22,7%, ceea ce face ca numărul procentual de copii din Moldova să fie aproape dublu față de cel al României. 6,36% din populația României se află în situația aceasta. Pe când, sunt județe în Moldova, precum Neamțul, Bacăul și Vasluiul care depășesc 12%. Ba, chiar primele 6 județe sunt toate din Regiunea de Nord-Est. Puțin mai jos în ierarhie, vin Galați, pe locul 11, cu 9,75%, și Vrancea cu vreo 7,25% înscriși în învățământul preuniversitar și care au părinții plecați la muncă în străinătate”, a explicat specialistul.

Motivele acestui declin sunt legate de migrația economică, pentru că s-a degradat foarte puternic economia zonei, construită în bună măsură după 1970, integrată în sistemul economic al CAER, după ce au dat faliment marile întreprinderi industriale, explică profesorul. „Iar în loc nu s-a pus mare lucru”, a conchis profesorul Țurcănașu, unul dintre fondatorii Mișcării pentru Dezvoltarea Moldovei. Profesorul reclamă lipsa proiectelor de infrastructură în zonă și vorbește despre efectele negative ale acestei lipse asupra situației muncii și migrației din zonă, cu consecințe asupra situației copiilor părăsiți de părinți în căutarea unor condiții de muncă prin care să le asigure acestora supraviețuirea.

Sociologul Gelu Duminică: „România va face implozie”

„Cifrele sunt mai mari decât erau acum câțiva ani, adică, în 2015 erau puțin peste 70.000”, spune sociologul Gelu Duminică. Chiar dacă acum cifrele arată o dublare a lor în doar trei ani, ele sunt departe de a fi complete, pentru că există copii care au abandonat școala, iar cifrele nu fac nicio referire la cei de vârstă preșcolară și din grupa de vârstă 0-3 ani, avertizează sociologul Gelu Duminică. „Gândiți-vă că o cohortă (generație de copii din școală) la noi are cam 200.000. E foarte probabil, așadar, ca o generație întreagă să nu beneficieze de educația primară necesară din partea ambilor părinți”, avertizează sociologul. „Din păcate, o țară distrusă care se vede și în cifre de genul acesta”, avertizează sociologul, cu privire la gradul de conștientizare asupra gravității situației pe care l-ar avea autoritățile. „Păi, n-ați văzut că doamna Ecaterina Andronescu vine cu idei de segregare?”. Singurele discuții se fac doar la nivel declarativ, spune Gelu Duminică. „În practică, nu vedem nicio măsură care să sprijine familia cu adevărat, care să sprijine educația, acompanierea socio-emoțională a copilului”, spune sociologul, care atrage atenția că România are un singur consilier la o „normă” de 800 de copii. „UNICEF, Salvați Copiii zic de ani de zile. Ce consiliere psihologică să facă pentru trauma emoțională a unui copil un consilier care trebuie să meargă la 800 de copii, minimum? Eu, unul, știu de consilieri care lucrează și cu 1.200 de copii”, spune expertul. De asemenea, profesorii nu sunt formați inițial să sprijine, consilierii nu există, aproximativ jumătate din SPAS-urile din România – serviciile de asistență publică socială – nu au asistent social profesionist”, este radiografia pe care specialistul o face domeniului.

„Din păcate, aceasta este realitatea. Dar noi mărim alocațiile pentru partide și creștem pensiile speciale și ne războim cu justiția. Asta e. O societate bolnavă nu putea scoate decât niște lideri bolnavi care nu se gândesc decât la ei. Aia e”, a conchis specialistul.

Ce ar trebui să facă un stat responsabil?

„Un stat responsabil nu ar fi de ajuns în aceste condiții. Presupunând că statul ar deveni brusc responsabil, ar trebui în primul rând să recunoască unde este, să nu găsească tot felul de scuze și să înțeleagă că, fără o intervenție, statul acesta va face implozie în viitorul foarte apropiat. Luați-o așa: avem o problemă demografică majoră, care se va accentua în viitorul foarte apropiat, când «decrețeii» vor ieși la pensie. Anul trecut, am avut cel mai mic număr de nașteri, de la Primul Război Mondial încoace, de când se fac analize statistice. Din acești copii, pe care noi îi avem în sistem educațional, 40% sunt analfabeți funcțional și vreo sută și ceva de mii nu au parte de suportul necesar ca să se dezvolte armonios, în condițiile în care ei cresc fără părinți. Problema majoră de sistem nu este că părinții lor pleacă. O fac pentru o viață mai bună și încearcă să le ofere copiilor un sprijin financiar. Problema e că statul nu gândește nicio măsură prin care să compenseze, astfel încât copiii respectivi să aibă abilitățile emoționale necesare pentru a deveni cetățeni cu adevărat”, avertizează sociologul.

„Școala are două mari funcțiuni: pregătirea profesională academică și dezvoltarea abilităților pentru viitorul cetățean, cu rolul de socializare secundară”, amintește sociologul. „La noi, pe al doilea palier funcționează Dumnezeu cu mila. La care trebuie să adăugăm copiii care provin din familii sărace: unul din cinci copii se culcă seara flămând. Așa spun statisticile. Dacă adăugăm violența domestică și o mulțime de traume pe care societatea asta se face că nu le vede, ne dăm seama că societatea asta în momentul de față pare condamnată la a face implozie chiar în viitorul foarte apropiat”, spune Gelu Duminică.

În opinia sa, e nevoie de lideri cu viziune, de cetățeni care să înțeleagă că trebuie votat politicianul și pentru altceva decât pentru folosul imediat. Și e nevoie ca anumite lucruri să se întâmple, mai ales atunci când sunt agreate. „Nu uitați că pactul acela de șase la sută pe Educație, semnat de toate formațiunile, nu a fost pus în practică niciodată. Nu uitați că Legea Educației Naționale e cea mai modificată lege: peste 250 de modificări, de când a fost făcută. Nu uitați că serviciul public de asistență socială este îngenuncheat în momentul de față și altceva în afară de venit minim garantat nu prea știe să se mai ocupe. Vedem o mulțime de cerșetori pe stradă, o mulțime de adversități sociale, dar reacția întârzie să apară. Nu mai avem pe agenda publică decât justiție. Altceva nu se mai întâmplă. Dumnezeu cu mila, până când o să facă implozie. Când o să facă implozie, o să acționăm pompieristic, cum suntem obișnuiți, după care iar o să uităm”, este predicția făcută de sociolog.

El explică și în ce constă pericolul imploziei.

„Păi, luați-o așa: generația cea mai mare pe care România o va avea la pensie va fi în anii 2040-2050, când, din 2035 încolo, toată generația asta a decrețeilor va ieși la pensie. Generația decrețeilor înseamnă cea mai mare cohortă care există. În momentul acesta, paritatea la pensionari/persoană susținută – adică angajați vs pensionari, asistați social, copii – este de aproape 1, la 1,1. Atunci va fi 1 la 4, chiar 5. Adică, un angajat va trebui să susțină cinci persoane. N-ai cum, fizic vorbind, n-ai cum! Vedeți ce taxare este acum și imaginați-vă cam ce taxare va trebui să fie atunci”, anticipează sociologul. Pe de altă parte, atrage el atenția, „România pare țara destul de intolerantă la ideea de a primi migranți, care par a fi singura sursă demografică pe care România poate să o aibă. Astfel încât România pare, în momentul de față, la nivelul la care este, gata să facă implozie la momentul foarte apropiat. Generațiile care sunt în momentul de față sunt slab pregătite, avem zone demografice consistente unde am putea să investim serios, în mediul rural și în comunitățile cu romi, însă exact în acele zone este educație de cea mai slabă calitate. Pentru că nu se gândește în termeni de abordare echitabilă și educație de calitate. Avem școlile și, mai ales, liceele din mediul rural care produc analfabeți pe bandă rulantă. Și nimeni nu are de gând să investească acolo mai mult în calitate, nu în participare. Astfel încât România va face implozie. Demografic, va face implozie. Când o va face demografic, o va face și economic. Când o va face economic, o va face și social. Pentru că tensiunile generate de clivajele de dezvoltare vor exista”, spune Duminică. În opinia sa, experiența revoltelor din momentul actual din Franța dau o viziune despre ceea ce se va întâmpla în România următorilor zece ani. „Ce vedem acum în Franța se va întâmpla în viitorul foarte apropiat și în România. În maximum zece ani, în România se va întâmpla același lucru, dar la o scară nemaivăzută”, anticipează Duminică. „Și atunci toată lumea o să zică: că a fost Soros, că a fost Moroș, cine Dumnezeu o mai fi atunci găsit țap ispășitor, când, de fapt, vorbim de inconștiență a politicienilor actuali. Care nu reușesc să vadă că România nu este numai țara prezentului, ci este și țara viitorului”, spune sociologul.

„Copiilor le vom lăsa o țară distrusă, îndatorată, cu pensii pentru generația asta pe care va trebui să le plătească și ei. Că de asta toată lumea este atât de supărată pe politicile actuale, toți specialiștii, toți economiștii, toți înjură guvernul actual. Nu pentru că ar fi împotriva partidului respectiv, ci pentru că ceea ce fac ei în momentul de față nu înseamnă decât antamarea viitorului copiilor și, eventual, al nepoților noștri pentru a-și salva pielea. Credeți că-i tremură cuiva barba când a citit cifrele acelea? Zic mersi că părinții acestor copii sunt plecați din țară, că, dacă ar fi în țară, n-ar mai avea cine să susțină țara și nevoile economice generate de alte 3,5 milioane de cetățeni”, spune Duminică.

Sociologul spune că situația actuală a fost evaluată într-un raport al administrației prezidențiale din 2009, cu privire la analiza riscurilor demografice și sociale din România. Raportul, coordonat de Marian Preda și realizat de specialiști în sociologie și demografie a făcut previziuni majore pe Educație și pe Sănătate, pe demografie, pe minoritățile sociale, etnice și a arătat unde trebuie orientate investițiile.  

„Credeți că a interesat pe cineva? Conține predicții pe emigrație, pe educație, asistență socială și veți vedea conexiuni pe subiectul pus de dumneavoastră în discuție. (…) Au fost foarte multe lucruri pe care noi le puneam în dezbatere. Cu o echipă independentă, cu demografi de genul Ghețău, cu Traian Rotaru de la Cluj, cu toți «greii» sociologiei și demografiei, și analizei sociale din România. Acum, ceea ce putea fi văzut ca Baba Vanda și ca Mama Omida de fapt era doar știință. Și acum toată lumea se lamentează. Nu se întâmplă decât ceea ce specialiștii spuneau că se va întâmpla. Nu spun că tema justiției nu e importantă, dar altceva decât justiție nu mai penetrează în societatea românească. E foarte ciudat. Societatea bolnavă a generat lideri bolnavi care, la rândul lor, creează boala care întreține această societate bolnavă. E un cerc al dependenței, al bolii. Sper din suflet ca lumea să iasă la vot și să înțeleagă că ori face ceea ce trebuie, ori România este efectiv condamnată. Cei care trebuia să plece au plecat, trendul o să continue.

România va deveni o țară de bătrâni, de triști și în care o să înjurăm în continuare, mioritic, pe cel care are oi mai multe și cornute”, a conchis sociologul.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele