„Dramatic”. „Nemaipomenit”. „Impresionant”. Așa au descris politicieni și public deopotrivă audierile din Senatul american privind numirea unui profesor de drept din California ca judecător la Curtea Supremă americană. Pentru că întrebările nu au fost din Constituție, ci din viața privată a protagoniștilor audierilor: candidatul Kavanaugh și o doamnă în al șaselea deceniu al existenței, care-l acuzase de o presupusă agresiune sexuală comisă în urmă cu 36 de ani, pe când cei doi abia ieșeau din adolescență.

Nu doar cei doi, stăpânindu-și cu greu cumpătul, au pledat foarte angajant pentru versiunea lor de adevăr. Și alții au intervenit, pe rețelele de socializare sau în mass-media, de la oameni obișnuiți până la președintele Trump. Acesta și-a apărat alegerea, pe domnul Kavanaugh, dar a aprobat și o investigație FBI în urma acuzațiilor care i s-au adus acestuia. La capătul audierilor, comisia senatorială a recomandat acceptarea lui Kavanaugh. Dar plenul Senatului are ultimul cuvânt – și până atunci, FBI ar putea eventual să mai afle lucruri noi.

Kavanaugh nu e doar „omul lui Trump”

Da, s-a speculat îndelung că numirea lui Kavanaugh la Curtea Supremă ar strica un oarecare echilibru al acesteia. Un echilibru sensibil în America, între cele două interpretări extreme ale textului constituțional, cel literal și cel mai modern, să-i spunem literar, de dragul paronimiei. Kavanaugh ar fi urmat așadar să încline decisiv balanța în favoarea conservatorismului, cu implicații nebănuite asupra politicii americane. Căci de Curtea Supremă – cum la noi e într-un fel Curtea Constituțională – pot ajunge să depindă legi și interpretări legale decisive pentru societatea americană.

Dar mai e ceva. Conservatorul Kavanaugh e speranța unei întregi mișcări anti-avort care de aproximativ 40 de ani încearcă să-și ia revanșa în fața unei lovituri devastatoare. În anii ’70 ai secolului trecut, spre consternarea conservatorilor americani, Curtea Supremă a decis că avortul în cazul sarcinilor aflate în primul trimestru este legal la nivel federal. De atunci, mișcarea anti-avort a încercat treptat să-și revină și să repună decizia în discuție. Iar o numire precum cea a lui Kavanaugh e parte din acest proces. Judecătorul Kavanaugh ar fi asigurat cel de-al cincilea vot în plenul Curții Supreme, și odată cu el și majoritatea necesară.

Și nici Christine Blasey Ford doar o simplă fostă adolescentă

În colțul din stânga ringului senatorial a fost Christine Blasey Ford, care a povestit cum ar fi agresat-o Kavanaugh. De fapt însă, ea nu era singură. Între timp, alte două doamne au povestit și ele că au fost agresate de candidatul la poziția de judecător în Curtea Supremă, tot pe la începutul anilor ’80. Dincolo de povestea lor comună de viață, toate trei mai au ceva împreună: #metoo. Așa cum Kavanaugh este vârful înspumat de pe valul care vrea să răstoarne legislația anti-avort, și acuzatoarea (acuzatoarele) lui sunt exponentele unei mișcări, e drept, de dată mai recentă (a făcut zilele trecute un an), dar la fel de viguroase și convingătoare. #metoo este la ora actuală o forță care a făcut deocamdată mai multă dreptate femeilor decât nedreptate bărbaților, cu toate obiecțiile care i se aduc: că ar aplica pentru atunci precepte și legi de acum sau că ar fi un instrument de manipulare. Fie și numai dacă menționez celebrul caz al lui Bill Cosby, actorul care la 81 de ani a fost condamnat recent la închisoare pentru agresiune sexuală.

La ora la care scriu aceste rânduri încă nu se știe dacă Senatul își dă sau nu binecuvântarea pentru Kavanaugh. Cu alte cuvinte, dacă le crede sau nu pe doamnele din trioul deschis de Christine Blasey Ford. Sau și mai precis, dacă și unii republicani vor crede măcar în parte cele povestite de ele și vor vota împotriva nominalizării președintelui Trump, și el o țintă frecventă a criticilor privind tratamentul pe care l-a aplicat femeilor în timp. Cert este că nu va fi remiză. Va fi „da” sau va fi „nu”, iar una dintre cele două mari mișcări care mută America va ieși șifonată din această poveste.

Cazul Anita Hill

Deși „nemaipomenită” – după cum o descriu relatările –, audierea lui Christine Blasey Ford nu este totuși singulară. Când George W. H. Bush l-a nominalizat pe Clarence Thomas pentru același post, în 1991, au apărut fix aceleași probleme: de dezechilibrare a Curții în sens conservator, anti-avort, și de hărțuire sexuală la adresa Anitei Hill, profesor de drept care lucrase cu Clarence Thomas. Diferența este însă că relatările în cazul Hill nu se refereau la întâmplări așa de îndepărtate în timp, până aproape de adolescența persoanelor implicate. Anita Hill a devenit un simbol al mișcării feministe, iar Clarence Thomas a devenit până la urmă judecător la Curtea Supremă, cu scorul de 52 la 48. Anita Hill a intervenit recent și a spus că audierea lui Christine Blasey Ford este un moment important pentru mișcarea pentru drepturile femeilor.

Curtea Supremă a Statelor Unite

• ●  Înființată pe 4 martie 1789
• ●  Număr de membri: 9
• ●  Mandat: pe viață
• ●  Președinte: John Roberts (nominalizat de George W. Bush)
• ●  Acronim: SCOTUS

  Foto 1. Brett Kavanaugh în timpul audierilor. Foto 2. Christine Blasey Ford în timpul audierilor. Foto 3. Anita Hill.