Provocările României sunt bugetul pentru 2019, intrarea în OCDE și în Schengen

210
5 minute de lectură

Prinși în capcana dezbaterilor din jurul surprinzătorului referendum pentru redefinirea familiei în Constituție, riscăm să ignorăm perspectiva locală, europeană și globală asupra economiei. Evenimente importante se derulează dincolo de percepția noastră despre realitate.

Moneda europeană s-a devalorizat marți cu 0,5% în fața dolarului american, continuând astfel un declin constant afișat în ultima săptămână, când pierduse deja 1,2% din valoare. Declinul monedei unice a fost provocat de tensiunile de apariția schiței de buget a Italiei, care a inflamat spiritele în Uniunea Europeană. Italia are deja o datorie imensă, de peste 120% din produsul său intern brut (PIB), care în sine creează deficit. Doar pentru a-și achita scadențele de anul viitor la datoria publică Italia trebuie să împrumute 300 de miliarde de euro, o sumă uriașă.

Ca atare, echilibrul depinde de susținerea Băncii Centrale Europene, condusă de fostul președinte al băncii centrale a Italiei, Mario Draghi. Devalorizarea euro nu este singurul efect al unei schițe de buget care propune un deficit peste limita optimă: acțiunile companiilor italiene au suferit și ele, indexul bursei din Frankfurt a pierdut din valoare, semnalizând scăderi de cotații ale acțiunilor europene, iar aurul, refugiu în vremuri de criză, s-a scumpit, ca reflex al apetitului scăzut pentru risc al investitorilor.

Pentru a calma piețele financiare, Italia ar fi trebuit să-și propună un deficit sub nivelul actual, de 1,6% din PIB. În schimb, guvernul de la Roma și-a mărit cheltuielile până la un deficit de 2,4%, considerat de comisarul european Pierre Moscovici exploziv. Această situație în care se găsește Italia, care aparent respectă criteriile de la Maastricht, descrie nuanțele echilibrelor fiscale optime ale diverselor economii.

Europenii consideră că Italia nu-și permite un deficit fiscal de 2,4%, iată, deși acest nivel se mișcă în interiorul plafonului acceptat de tratatele europene. Un argument al liderilor europeni este, evident, acela că Italia nu-și permite un deficit mare, deoarece are o deja o datorie publică imensă, iar cheltuieli peste nivelul recomandat ar putea amplifica povara datoriilor.

În fond, Italia a intrat în zona euro cu derogare de la criteriul amplitudinii datoriei publice, a cărui limită este 60% din PIB. Din perspectiva spațiului de manevră fiscală, România este într-o situație oarecum similar, fiind obligată să respecte limite legate de deficitul structural, acea noțiune abstractă care descrie limitele până la care pot urca unele cheltuieli rigide ale statului.

Ultimele date afișate de Ministerul Finanțelor descriu o adâncire a deficitului bugetar, chestiunea examinată atent în acest număr al revistei Reporter Global. Din păcate, nu avem încă o schiță a bugetului pentru anul viitor. A apărut însă schița unei noi legi a pensiilor, puternic contestată de liderii sindicali.

Nici acest proiect de lege nu are evaluări ale costurilor ocazionate de modificările din sistemul public de pensii. Un lucru este însă liniștitor, legea nu propune desființarea Pilonul 2 de pensii obligatorii administrate privat. Apariția unui proiect de ordonanță de urgență care descrie funcționarea Fondului suveran este la rândul ei privită cu scepticism de piața financiară.

Crearea unui fond suveran ar putea dăuna unor companii de stat care vor fi incluse în portofoliul acestuia, avertizează specialiștii Fondului Proprietatea. Pericolul ar fi ignorarea principiilor guvernanței corporative, adică numirea în boardurile companiilor din structura Fondului suveran a unor neprofesioniști. Cu alte cuvinte, recomandarea politicienilor ar înlocui competența.

Din păcate, chestiunea guvernanței corporative, care presupune nu doar competență a conducerii companiilor, ci și transparența activității financiare a acestora, este un criteriu esențial pentru acceptarea României ca membră a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), un club al democrațiilor cu piețe libere dezvoltate. Intrarea în club depinde, e drept, de susținerea altor membri, dar și de îndeplinirea criteriilor de aderare. Spre deosebire de România, de pildă, Polonia a intrat în rândul statelor cu economii dezvoltate din perspectiva piețelor de capital, în timp ce noi nu suntem nici măcar piață emergentă și ne închipuim că Fondul suveran va avea un mare succes.

Deci, preocupați excesiv de chestiuni legate de reformularea legislației, politicienii români aflați la guvernare nu au reușit nici performanța, normală și meritată, de a introduce România în spațiul Schengen. Zilele trecute, comitetul de pregătire a trecerii la moneda euro s-a întâlnit, însă nu a apărut nicio noutate dinspre acesta. Ca atare, adoptarea monedei unice rămâne un proiect abstract.

Însă prezentarea unui buget care să nu ofere surprize neplăcute contribuabililor, intrarea în clubul statelor cu economii dezvoltate și extinderea spațiului Schengen și la noi ar trebui să fie obiective esențiale ale guvernării, deoarece, îndeplinite, aduc investiții străine directe, măresc exporturile și susțin economia. Până la urmă, marea surpriză ar putea fi bugetul anului viitor, mai degrabă decât rezultatul referendumului pentru redefinirea familiei.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele