Ediția tipărită | Afaceri

18 octombrie 2018

ESTE UȘOR să uităm cât de nouă este Arabia Saudită pentru lumea modernă. Se spune că bărbatul care a fondat regatul în 1932, Ibn Saud, ar fi purtat, la începuturi, întreaga bogăție a ținutului său în sacul de pe șaua unei cămile. Când americanii au descoperit petrol în 1938, Ali al-Naimi, care avea să devină cel mai influent ministru al petrolului din lume, aproape 60 de ani mai târziu, era un plod desculț care îngrijea miei în deșert.

Companiile care speră să facă afaceri cu Arabia Saudită s-au împiedicat adesea de aceste rădăcini superficiale. Seduse de vastele ei bogății de petrol și impresionate de miniștrii cu educație americană, care vorbesc perfect engleza, ele află, spre disperarea lor, că palatul și curtezanii săi înveșmântați în robe sunt cei care încă decid aproape totul. Dar firmele nu se așteptau totuși să se confrunte cu o asemenea oroare medievală, precum presupusul asasinat al lui Jamal Khashoggi, un jurnalist saudit, critic al regimului și corespondent la Washington Post, în consulatul saudit de la Istanbul, pe 2 octombrie.

Prințul moștenitor al regatului și conducătorul de facto al acestuia, Prințul Muhammad bin Salman, și protectorul său, președintele Donald Trump, încearcă să estompeze dispariția lui Khashoggi. Dar pentru oamenii de afaceri și bancherii care au făcut cărare ca să își aducă omagiile Prințului Muhammad, în vârstă de 33 de ani, după ce acesta și-a anunțat, în 2016, „Viziunea 2030”, optica aceasta este cumplită. Dorința sa de a vinde o parte din Saudi Aramco, cea mai mare companie petrolieră din lume, evaluată la 2 trilioane de dolari, ca să strângă un uriaș fond de investiții pentru a diversifica economia de la petrol, a sedus pe unii dintre cei mai mari finanțiști ai lumii. Acum nu au de ales decât să considere riscul reputațional de a fi asociați cu un regim care nu numai că poate avea sânge pe mâinile sale, la Istanbul, dar duce și un război în Yemen, care a declanșat o criză umanitară.

Viziune sau miraj?

De fapt, ei își pot semnala oroarea față de soarta lui Khashoggi cu un cost relativ mic. Arabia Saudită, cu toată bogăția sa în petrol și cu excepția industriei armamentelor, nu este atât de importantă pentru firmele occidentale precum crede ea. Regatul poate că l-a convins pe Trump, care a făcut prima sa vizită externă acolo ca președinte, că este un bastion împotriva expansiunii iraniene în Orientul Mijlociu și o forță pentru Islamul moderat. Dar în termeni de afaceri, în afara faptului că este conducătoarea OPEC, blocul petrolier, Arabia Saudită rămâne nesemnificativă. Investițiile străine directe au avut o medie de 5,7 miliarde de dolari pe an în ultimii trei ani; suma aceasta este aproximativ cât a intrat în Kazahstan. Începând din 2015, saudiții au plătit băncilor de investiții doar o șeptime din ceea ce au câștigat ele per total din Orientul Mijlociu, potrivit furnizorului de date Dealogic.

Drept rezultat, nu le-a luat mult, ca răspuns la afacerea Khashoggi, șefilor unora dintre cei mai mari parteneri de afaceri ai Arabiei Saudite să se retragă dintr-o conferință de investiții, supranumită Davosul din deșert, care urmează să se țină săptămâna viitoare la Riad. Printre ei se numără Jamie Dimon, șeful JPMorgan Chase, care a fost bancherul regatului timp de peste 80 de ani; John Flint, șeful HSBC; și Stephen Schwarzman, șeful Blackstone, o firmă de private-equity cărei i se promisese până la 20 de miliarde de dolari, bani saudiți, pentru un mare fond de investiții. Dara Khosrowshahi, șeful Uber, o firmă de transport auto prin aplicații mobile, care a primit 3,5 miliarde dolari în investiții saudite în 2016, s-a retras și el. (Același lucru l-a făcut și editorul acestei publicații.)

Primul Davos din deșert, acum un an, a fost petrecerea inaugurală a Prințului Muhammad. Ea a atras 3.500 de nume mari din afaceri, finanțe și politică, lăsând apoi un gust amar, când mai puțin de două săptămâni mai târziu, el a încuiat o coterie de prinți și oameni de afaceri saudiți la același hotel Ritz Carlton unde stătuseră străinii. Anul acesta, oferta publică inițială promisă de Aramco a eșuat, mai ales din cauza proastei sale gestionări de la palat. În schimb, compania ar putea să fie nevoită să se împrumute cu 50 de miliarde de dolari pe piețele globale pentru a-și finanța achiziția unei participațiuni la Sabic, compania petrochimică de stat. Vânzarea acestei participațiuni este noua cale pentru finanțarea ambițiilor de investiții ale Prințului Muhammad.

E cunoscut ca unul care nu uită o ofensă; întrebați-o pe Chrystia Freeland, ministrul de Externe al Canadei, care și-a atras mânia lui după un mesaj relativ obișnuit pe Twitter despre abuzurile drepturilor omului în regat. Nevoia Aramco de a împrumuta bani înseamnă însă că el ar putea avea mai multă nevoie de bancherii lumii decât ei de el. Și siguranța lor vine din numărul lor. Cu cât mai mulți oameni se vor retrage de la conferința de săptămâna viitoare, cu atât mai mic va fi riscul ca oricare dintre ei să poată fi pus la index individual.

Desigur, unele firme au mai mult de pierdut dacă reputația Prințul Muhammad se deteriorează și mai tare. Vision Fund, de 100 de miliarde de dolari al lui Masayoshi Son, fondatorul SoftBank, o firmă japoneză de telecomunicații și internet, a luat 45 de miliarde de dolari din banii regatului în 2016, pe care i-a folosit pentru investiții în firme noi de tehnologie, inclusiv Uber. Son nu a spus nimic despre afacerea Khashoggi. Mute au rămas și firme de apărare precum Lockheed Martin și Boeing din America și BAE Systems din Marea Britanie, care se presupune că vizează comenzi din Arabia Saudită, cel de-al doilea importator de arme din lume ca mărime. Doi giganți, ExxonMobil și Dow, au investiții chimice în Aramco, despre care ei pot spune plauzibil că este o firmă operată de tehnocrați de talie mondială, care stau la distanță de palat. Rețelele sociale americane, conduse de platforme precum YouTube și Facebook, au înflorit în regat. Dar deși Prințul Muhammad se dă în vânt după poze cu capete încoronate ale tehnologiei, precum Mark Zuckerberg de la Facebook și Serghei Brin de la Google, regiunea nu generează decât venituri modeste pentru marile firme tehnologice. Firmele de modă sunt și ele atrase de populația tânără a Arabiei Saudite.

Poate că cel mai mare risc pentru companiile care fac afaceri cu Arabia Saudită vine de la Congresul SUA. Revoltați de ultimul incident, pe lângă războiul din Yemen, chiar și Republicanii seniori amenință că vor impune sancțiuni asupra regatului și vor limita pe viitor vânzările de arme, dacă responsabilitatea Arabiei Saudite pentru asasinarea suspectată a lui Khashoggi va fi dovedită. Afacerile au însă destul de puțin de pierdut din a-și semnala dezgustul față de afacerea Khashoggi. Atâta timp cât palatul crede că poate să intervină cu impunitate în orice aspect al vieții din regat și printre supușii săi, nu este un loc sigur în care să te afli. Din acest motiv, puține firme străine și-au săpat rădăcini adânci acolo.

Acest articol a apărut în secțiunea Afaceri a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „The Saudi sand trap”