În competiția globală, intrăm cu orașele mari. Satul e pustiit

Munca, tehnologia și meritul

103
8 minute de lectură

Tocmai ce-am sărbătorit Ziua Muncii cu o binemeritată pauză, probabil pentru a reflecta asupra carierei, a perspectivelor și, evident, pentru a ne relaxa. Care este însă viitorul pieței muncii, rămâne o întrebare retorică, mai ales într-un moment în care piața este foarte îngustă. România nu pare afectată de perspectiva revoluției tehnologice, deși ar putea beneficia de ea. Pentru a fi mai competitivă însă, România trebuie să stimuleze meritul, educația și să reducă fiscalitatea pe muncă.


Totuși, o mare parte din locurile actuale de muncă sunt amenințate de cea de a patra revoluție industrială, prin care, avertizează zilele acestea Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD), umanitatea însăși intră într-o nouă fază.

Aparent, revoluția asta industrială, cu vârful său de lance numit inteligența artificială, pare să fie o amenințare latentă pentru România. La noi, potrivit statisticilor, 74% din populația ocupată este salariată, iar 60% dintre aceștia lucrează în servicii și ceva mai mult de o treime (36,8%) în industrie și construcții. Cum în mentalul colectiv primele joburi care ar putea fi înlocuite de roboți sunt cele industriale, putem sta liniștiți, fenomenul, dacă apare, nu va afecta masiv populația României. Și totuși, în aceste zile, sistemul bancar se recalibrează și se îndreaptă cu pași hotărâți spre digitalizare intensivă a serviciilor. Multe bănci anunță investiții importante în tehnologie și, discret, fac planuri de restructurare.

Tehnologia creează joburi, nu le distruge

Este inteligența artificială un pericol pentru locurile de muncă ale oamenilor?

Javier Montes Pita, șeful departamentului de retail al ING Bank România, o instituție financiară intens digitalizată, susține că digitalizarea și inteligența artificială nu vor prăbuși piața muncii, nici în România, nici în restul lumii. El se bazează pe realitatea că numărul de locuri de muncă a crescut, în ciuda unei permanente dezvoltări tehnologice, în toate domeniile. Din perspectivă istorică deci, tehnologia a impulsionat crearea de noi locuri de muncă. S-au îmbunătățit condițiile de muncă, pe măsură ce a devenit mai puțin costisitoare producerea unor mărfuri sau prestarea unor servicii.

„Noi nu credem într-o lume în care oamenii n-au importanță. Oamenii fac diferența: pe măsură ce totul devine digital, cu cât ne standardizăm mai mult, cu atât avem mai mare nevoie de interacțiunea umană”, a explicat Motes Pita pentru Reporter Global.

Tehnologia creează nevoi noi pe care nu ni le-am imaginat, adaugă șeful retailului de la ING Bank. În plus, extinderea aplicării tehnologiei urcă productivitatea și, astfel, ridică standardele de viață.

„Creativitatea, empatia  sunt ceva ce numai oamenii pot oferi, niciodată mașinile. Empatia este expresia sensibilității umane și chiar în industria financiar-bancară avem nevoie de asta. Când cumpărăm un credit imobiliar, avem nevoie să discutăm condițiile contractuale cu cineva, să înțelegem opțiunile pentru a putea alege”, mai spune Montes Pinta.

Radiografia statistică

Deocamdată, piața muncii din România este departe de aceste frământări. Potrivit ultimelor date oficiale lansate chiar înainte de Ziua Muncii de Institutul de Statistică, aproape două treimi (64,8%) din populația aptă de muncă a României era încadrată în muncă, sub o formă sau alta, în 2018. În România, bazinul din care se poate alimenta piața muncii, adică populaţia în vârstă de muncă (15-64 ani) era de 12,93 milioane de persoane, adică o treime (66,2%) din populaţia totală.

Șomajul este la cote extrem de reduse, de numai 2,9%, însă cifra joasă acoperă doar persoanele care sunt înscrise în evidențele oficiale, iar durata acoperită de ajutorul de șomaj este relativ mică. În rândul celor 32,3% de persoane neangajate, ar trebui să căutăm atât oameni din mediu rural, care lucrează în gospodăria proprie, cât și românii care au plecat la muncă în străinătate.

În anul 2018, mai mult de jumătate dintre românii activi pe piața muncii lucrau în servicii (60,1%) și peste o treime în industrie și construcții (36,8%). În agricultură mai lucrau doar 3,1% din românii activi. Probabil, o mare parte din românii care au plecat la muncă în străinătate au provenit din mediul rural, tendință care s-a arătat încă din primii ani în care au primit drept de muncă în Uniunea Europeană. Să ne reamintim începuturile în care cei care munceau în străinătate erau numiți „căpșunari”, după destinația unor trasee în căutarea locurilor de muncă. Între timp, românii care lucrează în străinătate s-au risipit și s-au specializat în multe domenii, dar cifrele seci descriu un exod masiv din mediul rural, intens dependent de agricultură.

Paradoxul românesc

Într-adevăr, România urbană arată diferit de cea rurală, iar combinația statistică oferă imagini paradoxale.

„Datorită câștigurilor salariale de nivel european, populația din marile orașe este intens digitalizată. De pildă, România urbană are cea mai mare penetrație a plăților contactless la POS-urile magazinelor decât orice altă țară din Uniunea Europeană. Dar fenomenul este înregistrat exclusiv în marile orașe în București, Timișoara, Cluj sau Iași. Adevărul este că, pe de altă parte, România are cel mai mare nivel de populație nebancarizată din UE. Și ăsta este un paradox, dar el descrie diferența mare între oraș și mediul rural din România, care, odată rezolvată, oferă multe oportunități”, a observat Javier Montes Pita.

Angajații-cheie câștigă mai bine

Condițiile financiare din piața muncii sunt favorabile celor cu venituri mari, în special datorită fiscalității joase, în ciuda unor taxe pe muncă relativ ridicate. Pentru firmele cu planuri sofisticate de remunerare, în care salariul este completat de oferte de acțiuni în compania angajatoare, România pare a fi alegerea ideală, arată un studiu Deloitte. „Planul de remunerare de tipul Stock Option Plan este mai favorabil fiscal comparativ cu ale altor state din regiunea Europei Centrale și de Est. Analiza include țara noastră și alte opt state din regiune, și anume Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Croația, Serbia și Letonia.

Ideea completării vcniturilor prin oferta de acțiuni nu este un bonus dezinteresat, deoarece intensifică interesul angajaților-cheie pentru eficiența afacerii, dar și asigurarea loialității acestora față de firmă, pe o piață a muncii extrem de tensionată.

Mai jos de Bulgaria, ușor peste Botswana

Într-un clasament mondial al condițiilor din piața muncii, realizat de analiștii World Economic Forum, cu un scor de 60,7 puncte dintr-o sută posibile, România se plasa pe locul 56 în lume, câteva locuri mai jos decât Bulgaria, depășind ușor Botswana.

Analizând în detaliu, pe noi ne trage în jos meritocrația și stimulentele din piața muncii. La subcapitolul meritocrație, adică angajări, promovări pe merit, am coborât pe locul 94 în clasamentul global, cu un punctaj extrem de jos, echivalent cu nota 5 din 10. La capitolul încrederea în managementul profesionist, stăm și mai prost, avem nota 4 și stăm pe locul 108 din 140 de țări. Evident, cu aceste probleme, care până la urmă au efecte negative în productivitate și în nivelul de trai, viitorul nostru nu arată prea optimist. Dar cel mai jos scor în clasament îl înregistrăm la capitolul taxe, unde ne plasăm pe locul 113 în lume. Adunăm puncte la ușurința cu care se angajează un cetățean străin la noi și nu stăm rău nici la participarea femeilor în câmpul muncii.

De ce este relevant acest clasament, pentru anul 2018, parte dintr-un raport global asupra competitivității alcătuit de World Economic Forum (WEF)?

Pentru că piața muncii este un element esențial în competiția globală și de maniera în care este calibrată aceasta depinde bunăstarea unei țări, avertizează analiștii WEF. Toate economiile lumii trebuie să investească în educație, în infrastructură și, în general, în oameni, mai arată studiul.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele