Nordhaus și Romer, un Nobel al economiei moderne

144
NEW YORK, NY - OCTOBER 08: New York University (NYU) professor Paul Romer speaks at a news conference after being named a winner of the 2018 Nobel Memorial Prize in Economics with professor William D. Nordhaus of Yale University on October 8, 2018 in New York City. Romer received the award for what the the Royal Swedish Academy of Sciences cited as his work "integrating technological innovations into long-run macroeconomic analysis.Ó Both Romer and NordhausÕs work has highlighted the global debate over the impact of climate change. (Photo by Spencer Platt/Getty Images)
5 minute de lectură

William D. Nordhaus și Paul Romer sunt laureații premiului Nobel pentru economie din acest an și, o vreme, lumea se va strădui să le înțeleagă mesajele. În mediul academic, ideile lor erau destul de cunoscute, lucrările lor importante fiind publicate cu multă vreme înainte. Erau deci niște candidați serioși la Nobelul pentru economie.

Aparent, cei doi economiști se ocupă de lucruri diferite. Nordhaus studiază intens de mulți ani economia schimbărilor climatice, iar Romer a lansat, într-o carte celebră, teoria creșterii economice endogene, în care spune că investițiile în capital uman și în cunoaștere susțin decisiv economia. Dar Academia Suedeză a găsit un numitor comun, a armonizat ideile celor doi economiști atunci când a explicat că Nordhaus a primit premiul Nobel pentru integrarea schimbărilor climei în analize macroeconomice pe termen lung, iar Romer l-a primit pentru integrarea inovațiilor tehnologiei în analiza macroeconomică. Cu alte cuvinte, ambii laureați au susținut înțelegerea și analiza motoarelor care influențează, pe termen lung, dezvoltarea economică.

Romer s-a ocupat de multă vreme de lucrurile esențiale care acum devin din nou interesante, și anume a cercetat dilema dacă inovația tehnologică va schimba sau nu lumea. Înainte persista ideea că, în teorie, creșterea era posibilă, dar era pe muchie de cuțit și dacă ieșeai din parametrii respectivi, se acumula prea mult capital, nu erau suficiente resurse umane și restul se dizolva în ineficiență. Romer ne propune o perspectivă puțin mai relaxată: creșterea economică are și alte impulsuri, anume tehnologia, inovația, cercetarea, cunoașterea. Ideea că tehnologia schimbă lucrurile îi face acum pe foarte mulți să investească în cercetare, în cunoaștere. Putem spune deci că Romer a propus idei care sunt deja aplicate chiar în lumea mare a finanțelor. Goldman Sachs și JPMorgan nu se mai definesc drept bănci de investiții; sunt firme de tehnologie. Ele zic că sunt „technology companies”, nu bănci de investiții, deoarece în mare parte folosesc tehnologia pentru sectorul financiar. Romer a fost unul dintre economiștii influenți ai lumii poate și datorită poziției sale la Banca Mondială.

NEW HAVEN, CT – OCTOBER 08: Yale Professor William Nordhaus speaks to attendees during a press conference after winning the 2018 Nobel Prize in Economic Sciences at Yale University on October 8, 2018 in New Haven, Connecticut. Professor Nordhaus’ research has been focused on the economics of climate change, economic growth, and natural resources. (Photo by Eduardo Munoz Alvarez/Getty Images)

Nordhaus, pe de altă parte, s-a ocupat de schimbările climatice din perspectivă economică, globală. El chiar consideră că schimbările climei ar trebui să fie considerate un bun public global, ca sănătatea sau comerțul mondial, și ca atare să fie uniform reglementate. El a susținut impunerea unor taxe globale pe emisiile de carbon care să reflecte costurile ascunse ale poluării, pericolele ei. Cu alte cuvinte, propune taxarea poluării și lasă problema în mâinile forțelor pieței libere. În timp, lucrul ăsta s-a și întâmplat, emisiile de carbon sunt taxate. În cartea sa publicată în anii ’80, „O problemă de echilibru”, Nordhaus spunea că nu poate exista progres în lupta împotriva schimbărilor climatice dacă nu mărești prețurile mărfurilor a căror producție contribuie la emisiile de carbon. El mai susținea, la vremea respectivă, că taxarea emisiilor de carbon este un instrument mai eficient decât subvenționarea energiei verzi. Acum, teoria lui, pentru care a primit premiul Nobel pentru economie, este pusă în fața unui raport al Panelului Interguvernamental pentru Schimbările Climei al Națiunilor Unite (IPCC), care lansează o alarmă privind schimbări ireversibile ale climei. Prin comparație, Nordhaus pare mai relaxat, susținând că o reducere moderată a emisiilor de carbon este la rândul ei eficientă. Dar economiștii nu-și propun să fie alarmiști sau liniștitori, sunt niște oameni riguroși care din punct de vedere calitativ analizează lucrurile și spun ce se întâmplă dacă pornești de la premise concrete, punctuale – nu pot spune „orice ați face nu se întâmplă nimic”. În esență, acest premiu Nobel pentru economie, acordat pentru a onora istoria băncii centrale a Suediei, are perspectiva lui Adam Smith, care în cartea sa „Avuția națiunilor: cercetare asupra naturii și cauzele ei” a deschis calea gândirii economice.

Desigur, în ciuda misterului total, tradițional, din jurul premiului Nobel, au fost și pariuri interesante. Se presupunea că premiul Nobel ar putea fi acordat unei femei în acest an, candidatele ideale fiind franțuzoaica Esther Duflo, ale cărei studii sunt centrate pe evoluția economiilor în curs de dezvoltare și egalitatea de gen, sau Carmen Reinhart, care studiază finanțele publice. Nici Susan Athey, care studiază acțiunile și deciziile luate sub imperiul incertitudinii, sau Claudia Goldin, care cercetează inegalitatea între sexe în câmpul economic, nu sunt de ignorat. Toate presupunerile au la bază ipoteza că juriul Nobelului pentru economie arată o sensibilitate interesantă față de opinia publică, deci ar putea premia economiști ale căror lucrări răspund marilor dileme ale momentului.

Lidia Moise
Lidia Moise este jurnalist, comentator și realizator de televiziune cu articole publicate în presa română și internațională. A fost publicist comentator la Televiziunea Română, unde a realizat emisiunile Jurnal economic și Express Economic. A fost director executiv al săptămânalului Revista 22. A fost redactor șef adjunct la România liberă, a condus departamentul economic al agenției de știri Newsin, a colaborat cu postul de știri economice Money Channel. A condus secția economică a cotidianului Evenimentul zilei. Lidia Moise este comentator al agenției Xinhua pentru economia regiunii Central și Est Europene.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele