Nori negri se adună la orizont pentru economia românească în 2019

Alexandru Alexe


Ultimii câțiva ani au coincis cu un context economic mondial foarte favorabil, marcat de creștere economică robustă, recorduri pozitive pe bursele internaționale, șomaj în scădere, un „boom” al consumatorilor și investițiilor private etc.


În România, guvernele PSD-ALDE care au condus țara începând cu 2017 au crescut salarii, pensii, au redus impozitele și în general au adăugat benzină pe focul economiei, promovând consumul și venind în întâmpinarea așteptărilor unei populații care a suferit mult în epocile austerității-majoritatea românilor confruntându-se atât cu austeritatea anilor ’80, cu perioadele dure din anii ‘90, cât și cu austeritatea de criză recentă a anilor 2008-2012. 

Rețeta succesului: distribuirea banilor către populație

Guvernul PSD-ALDE pare să fi descoperit o rețetă a succesului – politica de distribuire de bani către populație, care pare să funcționeze bine, nu doar politic (unde fidelizează primari și categorii sociale), ci și la nivelul încasărilor bugetare, aflate în creștere de la an la an. Eminența cenușie a guvernului, Darius Vâlcov, a prins curaj și se simte ca un jucător de poker care a avut doar mâini câștigătoare în ultima vreme și e tentat să pluseze din ce în ce mai mult, cu riscuri din ce în ce mai mari, în ciuda avertismentelor economiștilor români și organismelor internaționale. 

Sunt însă semne clare că spațiul de manevră al guvernului se îngustează, iar prin OUG 114 acesta și-a dat un mare autogol într-un moment critic. 

Un context complicat

Scăderea drastică a burselor mondiale din ultimele luni prezice începutul sfârșitului pentru perioada de expansiune economică și intrarea într-o perioadă turbulentă, pe care România nu este pregătită să o abordeze. Statele mari, locomotivele economiei mondiale, au probleme. Piețele financiare din SUA se așteaptă la o încetinire a creșterii economice care, cuplată cu problema inflației în creștere și a șomajului scăzut, dar și a politicii interne divizate, face lucrurile foarte complicate. China deja se confruntă cu cea mai lentă creștere economică din ultimii zeci de ani. O mare parte din economia mondială este legată de aceste două state. În plus, cel de-al treilea pilon principal e fragilizat – Europa nu stă nici ea pe roze – Marea Britanie este la un pas de o decizie devastatoare pentru economia sa (Brexit fără un acord cu Uniunea Europeană), Italia a intrat deja în recesiune, iar Uniunea Europeană e sub presiunea populiștilor. În țările BRICS, lucrurile nu arată deloc bine. Cum spuneam, China, una dintre locomotivele economiei mondiale, evoluează mai lent. Brazilia tocmai și-a ales un președinte populist și se pregătește de o perioadă turbulentă din punct de vedere politic și economic, fiind dependentă de exportul de materii prime. India rămâne fragilă, iar Rusia, care în ultimii ani a avut un comportament de sabotor al vecinilor săi, se va confrunta cu efectul unor prețuri scăzute ale petrolului și gazelor. E însă țara cel mai puțin internaționalizată, cu un comerț extern rahitic și, astfel, cu șansele cele mai bune de a ieși întărită (în raport cu rivalii săi) dintr-o nouă recesiune mondială, pe care probabil și-a dorit-o pentru a câștiga teren și influență din necazul celorlalți. Până la urmă, regimul lui Vladimir Putin pariază pe vechea idee că dacă vecinul tău devine mai sărac, iar tu te menții la fel, înseamnă că te-ai îmbogățit, în termeni relativi. Pe termen lung însă, s-ar putea ca o nouă criză să amplifice și tensiunile din interiorul Rusiei și al spațiului ex-sovietic, ducând la probleme neprevăzute.

Evitarea autogolurilor

Ce ar trebui să facă România? În primul rând, cea mai simplă strategie ar fi evitarea autogolurilor, adoptând o politică economică prudentă. Vorba vechii devize Google – „să nu faci rău.” Apoi, guvernul ar putea lua niște măsuri de bun simț prin care să încerce să îmbunătățească mediul de afaceri, mergând pe criteriile de competitivitate ale Forumului Economic Mondial și încercând să crească în fiecare categorie, făcând țara mai atractivă pentru afaceri. România se află acum pe locul 52 în acest clasament, în urma Bulgariei și a tuturor țărilor din UE, deci loc de mai bine ar fi cât cuprinde.

Lucrurile par însă să se degradeze în ceea ce privește România – cel puțin, dacă ne uităm la pilonii care sunt sub controlul guvernului: instituții, infrastructura, adoptarea tehnologiei informației, stabilitatea macroeconomică. În plus, e un clasament dinamic, dacă alte țări fac progrese, iar noi stăm pe loc, înseamnă că scădem.

OUG 114, un gest ostil față de afaceri

Însă, odată cu adoptarea controversatei OUG 114 Guvernul Dăncilă intră oficial într-o nouă etapă, în care începe să devină ostil mediului de afaceri, începând cu zona financiară, una extrem de sensibilă și profund deficitară deja. Dacă anul trecut guvernul luase la țintă pensiile private, în special pilonul II (lucru care totuși avea o logică ce putea fi explicată, respectiv echilibrarea bugetului de pensii), acum guvernul a luat, în regim de maximă urgență, fără dezbateri publice, niște măsuri drastice împotriva sistemului bancar. Taxa pe ROBOR, respectiv taxa pe activele băncilor, a fost adoptată fără studii de impact și fără a avea vreun sens economic aparent în afară de a obține ceva bani la buget.

ROBOR e un indice care reflectă dobânzile la care se împrumută băncile între ele, fiind folosit și pentru calcularea dobânzilor la împrumuturile cu dobândă variabilă ale românilor. Aparent, observând o tendință de creștere a ROBOR din ultimul an, guvernul s-a gândit să pedepsească băncile pentru profituri excesive pe spinarea românilor și a venit cu ideea unei taxe pe active, adică pe împrumuturile acordate și pe banii ținuți în rezervă, cuplate cu nivelul indicelui ROBOR.

Deși pare că măsurile vin în ajutorul românilor care au credite, efectul taxei bancare din OUG 114 ar putea fi o criză și mai mare de lichiditate (care exista deja și se reflecta în ROBOR) și reducerea creditelor acordate populației și firmelor. Practic, băncile se vor vedea nevoite să-și restrângă activitatea de creditare tocmai într-un moment în care o nouă recesiune mondială bate la ușă, iar economia românească este subfinanțată. Acționarii străini își vor muta capitalul spre alte zone ale lumii unde poate fi productiv, iar economia românească, cu o bursă rahitică și cu un acces la credite și investiții străine slab, ar suferi.

Se cunoaște faptul că economia României suferă deja de o intermediere financiară redusă, similară cu a statelor subdezvoltate. În economia reală, lipsa accesului la capital afectează și performanța sub celelalte criterii ale FEM, spre exemplu inovația. Dacă ai o idee, o invenție, următorul pas este patentarea și construirea unei afaceri pe această idee. Aici intervine piața financiară, respectiv dacă poți obține bani să pornești acea afacere. Or, în România este încă foarte dificil acest lucru, iar guvernul și BNR trebuie să se concentreze pe ungerea acestor mecanisme, pe facilitarea accesului la credite de afaceri, nu să ia măsuri care să ducă la griparea lor.

Un alt efect al ordonanței este sperierea investitorilor străini, care au întotdeauna mai multe oportunități de plasare a banilor, iar o Românie instabilă, unde guvernul devine antibusiness, dă ordonanțe de urgență peste noapte, își pierde din atractivitate. Acest lucru se poate traduce în plecarea a miliarde de euro din România și ne-investirea altor miliarde care ar fi putut veni, lucru care a început deja să se vadă în devalorizarea leului, aflat oricum sub presiune din cauza deficitului-record de cont curent. Dacă fluxurile de capital se inversează în următoarea perioadă ca urmare a sperierii investitorilor, leul va suferi și mai mult, iar românii cu credite în euro vor plăti mai mult.

Un leu supraevaluat e periculos

Observând scăderea leului, guvernul a reacționat punând tunurile pe Banca Națională a României și cerând imperativ ca aceasta să susțină moneda națională. Însă o intervenție insistentă a BNR în piața valutară ar fi o greșeală. Unul dintre marile avantaje ale României este faptul că are o monedă proprie liberă, lucru care face ca ajustările economice să fie automate, făcute de piețe, nu de o entitate centralizată de control. Presupunând că BNR ar avea mijloace de intervenție pentru susținerea leului (rezerve valutare masive), ce ar însemna însă menținerea unui curs artificial? Exact adâncirea dezechilibrelor economice. Cu un leu artificial de puternic, supraevaluat, exporturile ar deveni scumpe, în timp ce importurile devin ieftine. Într-un exemplu extrem, să zicem că BNR ar decide „OK, mergem la maximum cu susținerea leului și facem 1 leu = 1 euro” (caz RFG 1990 când 1 marcă est a fost echivalată cu 1 marcă vest-germană), rezultatul ar fi o euforie. Precum est-germanii care și-au abandonat Trabanturile și au trecut la Mercedes, românii s-ar vedea îmbogățiți peste noapte. Etapa următoare însă nu ar fi la fel de plăcută – ar urma creșterea prețurilor (prin creșterea cererii față de ofertă, oamenii având dintr-odată mulți bani), închiderea fabricilor (produsele locale devenind prea scumpe), creșterea importurilor. Petrecerea s-ar termina foarte repede și foarte urât, cu o economie devastată, firme închise, populația în stare de șoc, iar guvernanții fugiți din țară (dacă mai apucă).

Sigur că PSD poate nu are în vedere măsuri atât de extreme, ci ar vrea o susținere moderată a leului pentru a promova un sentiment de prosperitate cel puțin temporar, până la alegeri, al unor categorii sociale pe care contează la vot: pensionarii și bugetarii. Dacă bugetarul poate să-și cumpere un frigider nou și un televizor mai mare, o mașină etc. sau dacă produsele alimentare de import au prețuri mai mici (roșii, castraveți, carne etc.), atunci totul pare OK la suprafață. Sunt chiar semne că BNR ar fi dat curs într-o anumită măsură cererii PSD și ar fi intervenit pe piața valutară, rezerva valutară a băncii diminuându-se în ianuarie cu peste 1 miliard de euro (de la 33,06 miliarde de euro la 31,9 miliarde de euro). O astfel de politică, dacă ar continua, ar fi însă foarte păguboasă prin efectele economice negative din economia reală.

Cei care vor resimți primii problema unui leu ținut artificial tare vor fi producătorii români, care ar deveni astfel din ce în ce mai scumpi pe piețele interne și externe. La intern, producătorul român intră în competiție cu producătorii străini subvenționați prin cursul valutar artificial. Pe piețele externe, producătorul român devine mai puțin competitiv. Aceste dezechilibre vor duce la creșterea șomajului și/sau a emigrației, oamenii plecând spre țările unde se mai găsesc locuri de muncă.

Este apoi de așteptat ca guvernanții, văzându-se cu venituri mai mici la buget, să fie nevoiți să crească taxele directe și indirecte, ducând și mai mulți producători români spre faliment și aducând economia ȋntr-o spirală negativă. La un moment dat însă, nu vor avea de ales și va trebui să dea drumul la leu, cu un șoc mare pentru cetățeni.

Un elan intervenționist irațional

Concluzia e că guvernul trebuie să se oprească din acest elan intervenționistbrutal și irațional (unele dintre măsuri bătându-se cap în cap), care nu are sens nici măcar din punct de vedere politic.

Populismul economic poate fi o politică legitimă, dacă ar fi direcționat spre zone cum ar fi protecția consumatorului. Spre exemplu, dacă vor să se bată cu băncile, guvernul sau majoritatea PSD-ALDE din parlament ar putea interzice, precum în Marea Britanie, comisionarea tranzacțiilor de la bancomate. Ar fi o măsură politică și economic-rațională, contrabalansând lipsa competiției de pe piața bancară românească, ar fi și apreciată de consumatori, dar fără să dea piețele financiare peste cap.

Urmează o perioadă complicată, atât din punct de vedere politic, cu ani electorali, cât mai ales cu riscuri externe politice (situația UE și a SUA, expansiunea rusă) și economice majore. Anul 2018 s-a încheiat prost pentru burse și s-a dat deja alarma în economia mondială – marja de eroare în politicile economice devine din ce în ce mai strâmtă. Din păcate, aceste semnale nu au fost încă recepționate de un guvern de la București prea sigur pe el, care se consideră pe val și își asumă riscuri din ce în ce mai mari, în loc să adopte politici prudente, care să pregătească țara pentru perioada turbulentă care se profilează la orizont.

Comentarii