Norocul care nu ne bate

52
4 minute de lectură

Norocul e o preocupare destul de acută în existența noastră. Jucăm la loto în speranța că vom avea noroc. De multe ori, îl confundăm cu alți termeni, dar asta nu ne împiedică să vorbim despre el cu respect și cu o oarecare frică. Și în cotidian, cele mai frecvente saluturi și urări sunt legate de sănătate și noroc. La noi, chiar mai mult decât la alte nații. Când ne întâlnim, zicem „Noroc!”. Când ciocnim un pahar, zicem „Hai noroc!”. Englezii zic „Cheers!”. Când strănută cineva, îi spunem „Noroc!”. Englezii zic „Bless you!”. În schimb, la avere ei spun fortune, care evident vine de la numele Fortunei, zeița romană a norocului. Îl folosim și în onomastică. Sunt oameni pe care îi cheamă Norocel, iar pe câinii de companie îi numim adesea Lucky.
Tot de noroc, ne folosim ca punct de referință pentru a ne plasa într-o clasă superioară de inteligență. Dacă reușim în viață, suntem deștepți, pricepuți. Dacă nu, n-am avut noroc. Nu aceeași măsură o aplicăm când vine vorba de alții. Dacă celuilalt nu-i merge bine, e prost. Dacă reușește, a avut noroc. Deci gândim fix pe dos. Prost să fii, noroc să ai! „Când s-o-mpărțât norocu/Fost-am io dus la lucru” zice un cântec ardelenesc. Deci omul muncea, se străduia să-și câștige traiul pentru el și pentru familia lui. O mare prostie, se pare, care l-a costat scump. A ratat norocul pe care l-au apucat leneșii și putorile. La noi, norocul e chior. Mai vede cu un ochi. Deci e un pic parșiv și alege discreționar. La englezi, de pildă, e orb. Adică, merge mână în mână cu destinul implacabil. Nu se uită pe cine favorizează, ca să nu-i iasă vorbe după aia. Deci, în termeni juridici, la noi norocului i-ar da cu executare, la englezi ar lua cu suspendare. Există și opțiunea fatalistă a lui Creangă: „Fă-mă, mamă, cu noroc/Și-aruncă-mă-n foc!”. Adică, degeaba ai noroc, dacă nu…Ei, dacă nu ce…? Avem și o expresie cu iz de înjurătură pozitivă: „Bată-te norocul!”. Chiar dacă ieși cu ochii vineți, cu ceva tot te alegi.
Noi și la loto avem o tragere specială intitulată „Noroc”. Ca și cum la celelalte ar fi vorba de știință pură și doar la asta intervine, ineluctabil, norocul.
Până și marele Goethe a spus la un moment dat că talentul e de prisos fără noroc. Bizară afirmație din partea unui ins cerebral care a avut talent cu carul. Poate, ea se datorează faptului că Goethe s-a îndrăgostit la bătrânețe de o florăreasă de 19 ani. Probabil, se aștepta să aibă cu ea discuții despre marile teme filosofice ale omenirii. Ei bine, n-a avut noroc. Fata l-a respins.
Dacă te uiți pe net, ți se oferă sfaturi practice. Pune-ți în casă o potcoavă și vei avea baftă. Dar, înainte, trebuie s-o arunci în spate peste cap. De unde s-a ajuns la asemenea gesturi ritualice amuzante nu e greu de ghicit, e dificil de înțeles. Un alt element care atrage ca magnetul norocul este micuța buburuză. Sigur, e o insectă simpatică, frumos colorată și inofensivă. Dar dacă ar aduce și noroc, de ce nu le vânăm prin parcuri să le aducem acasă? În plus, pe timp de toamnă-iarnă, e cataleptică și e puțin probabil să mai poate fi aducătoare de șansă. Atunci, rămânem pe potcoave. Care nu mor și nu se ofilesc. Sau o altă sugestie e să avem permanent în casă ceai de mușețel. De ce fiert ar avea forță, iar uscat și pus în vază și-ar pierde puterile, nu înțeleg. Dar sigur specialiștii de pe net ne-ar putea lămuri, dacă i-am întreba. Facem parte dintr-o specie care are explicații la orice. Iar noi, ca popor, suntem inteligenți, muncitori, responsabili. Doar că nu prea avem noroc.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele