Veniturile celei mai mari părți a populației (salariile și pensiile), calculate în prețuri comparabile, s-au dublat în cei 30 de ani de capitalism, față de ultimul an de comunism.
Priviți prin lentilele cifrelor, cei 30 de ani de capitalism pe care România i-a avut după Revoluția din decembrie 1989 nu alimentează regretele nostalgicilor comunismului, cel puțin în parte.
„Evident că transformările care s-au produs prin trecerea la economia de piață au adus o reacție puternică în economie și am avut o perioadă până în 2000 pe care o numesc în prezentare «perioada de rătăcire», adică 10 ani de rătăcire, 20 de ani de convergență. Cam așa putem împărți cei 30 de ani de tranziție. Primii 10 am rătăcit și n-am găsit calea, până a apărut ceva la orizont pentru noi, și anume aderarea la NATO și la Uniunea Europeană, care ne-a schimbat complet perspectiva”, declara Ionuț Dumitru, economistul-șef al Raiffeisen Bank România.
Față de ultimul an de comunism, salariul net pe economie (exprimat în prețuri constante, prețurile anului 2019) s-a dublat: de la 1.500 de lei la 3.000 de lei. Aceeași tendință a fost urmată și de pensii, care de la circa 650 de lei în 1989 au ajuns la aproximativ 1.200 de lei în 2019, conform unui studiu al Raiffeisen Bank România, intitulat „România transformărilor profunde – 10 ani de rătăcire, 20 de ani de convergență”. Singurul indicator care s-a deteriorat și care justifică într-o oarecare măsură preconizata continuare a măririi pensiilor (justificare ce nu se regăsește, din păcate, și în acoperirea surselor de finanțare a acestor măriri preconizate) este raportul între pensie și salariul net, raport care a coborât de la circa 47% în 1989 la 40% în 2019.
Și totuși, așa cum arată rezerva exprimată mai sus – „în parte” –, nostalgicii sistemului comunist au putut invoca un trai mai bun în comunism pentru mai mult de jumătate din perioada avută în vedere de studiul, respectiv pentru intervalul 1990 (primul an de capitalism) – 2008 (primul an de după aderarea la UE). Pentru o lungă parte din această perioadă, salariul mediu net în prețuri comparabile s-a situat la două treimi din cel avut de români (pe medie) în 1989 (circa 1.000 de lei în prețuri 2019, față de 1.500 de lei în prețuri 2019) și la fel și pensiile (circa 450 de lei în prețuri 2019, față de 650 de lei în prețuri 2019).
Practic, punctul de cotitură a fost aderarea la Uniunea Europeană, când atât salariile, cât și pensiile au urcat vertiginos, evoluția fiind susținută însă de dezvoltarea economiei românești, care aproape s-a dublat – 187% valoare a PIB real față de 1989 – sau chiar a avut o creștere de aproape 2,5 ori (de la 26%, la 59%), dacă aceasta este măsurată ca PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare (la prețuri comparabile), ca pondere în media Germaniei și Franței (tot PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare). Chiar și în cazul celor mai sărace județe ale României există o astfel de evoluție. Spre exemplu Vasluiul, cel mai sărac județ al țării și în 1995, și în 2017, valoarea PIB pe locuitor a crescut de la aproximativ 5.800 de dolari (în prețuri comparabile 2011) la circa 10.300 de dolari (în prețuri comparabile 2011), în 2017, deși, în același interval de timp, valoarea PIB/locuitor a județului a scăzut de la 62,3% din media României la 46,6%.
„Dacă ne uităm la nivelul PIB-ului și fixăm 1989 la 100, vedem că până în 2000, în cei 10 ani de rătăcire, am pierdut cam 16% din PIB în termeni reali, iar în perioada care a urmat până în 2019, cu o creștere economică foarte rapidă am ajuns la un nivel al PIB-ului de 187% față de nivelul anului 1990. Deci, după orice cifre, nivelul de activitate economică de astăzi este mult mai mare decât în 1989. Pentru cei care încă regretă perioada comunistă în care economia era măreață, astăzi economia este aproape dublă”, a explicat Ionuț Dumitru. ■
