De-a lungul perioadei postcomuniste, politica românească ne-a oferit rareori momente de respiro. Ne-am „delectat” mai tot timpul cu evenimente spectaculoase, nu o dată șocante, cu conflicte și răsturnări de situație ori măcar cu tensiuni în continuă creștere, până la momentele de climax, de criză acută, după care… iarăși se acumulau, se acumulează!
de Ion Bogdan Lefter
Vara lui 2018 nu face excepție. În locul intrării în vacanță, în atmosfera concediilor din miezul torid al anului, luna iunie se dovedește „incendiară” altfel decât prin caracteristicile de sezon: a adus cu sine noutăți care au ridicat „temperatura” politică la cote mai „fierbinți” decât ale aerului (vremea fiind… ploioasă!). Eram oricum de un an și jumătate în plină confruntare între majoritatea parlamentară PSD-ALDE, din păcate susținută și de UDMR și de către celelalte minorități etnice reprezentate în Legislativ, și – de partea cealaltă – președintele României, partidele de opoziție, sistemul de justiție, societatea civilă, cu susținerea partenerilor noștri din Occidentul democratic euro-american.
Actuala coaliție de guvernare declanșase imediat după instalare, după alegerile generale din decembrie 2016, un veritabil război împotriva justiției, urmărind slăbirea și controlarea sistemului, astfel încât să blocheze anchetarea și condamnarea actelor de corupție și să evite condamnarea liderilor săi și a rețelelor lor de interese.
La finalul lunii mai a intervenit decizia Curții Constituționale de admitere a sesizării Guvernului pe tema eliberării din funcție a procurorului-șef al Departamentului Național Anticorupție, Laura Codruța Kovesi. Ministrul Justiției, Tudorel Toader, redactase un raport negativ asupra activității aceleia și-i solicitase președintelui Klaus Iohannis s-o revoce. Conform procedurilor legale, raportul a fost supus mai întâi avizării de către Consiliul Superior al Magistraturii, care însă l-a respins.
În consecință și uzând de prerogativa sa constituțională de numire, respectiv eliberare din funcție a magistraților de la vârful principalelor instituții din sistemul de justiție, șeful statului, care-și confirmase în repetate rânduri buna părere despre prestația doamnei Kovesi, a anunțat că n-o va înlătura. Guvernul n-a renunțat: s-a adresat Curții Constituționale, practic cerându-i să intervină și să-i dicteze președintelui să accepte raportul. Ei bine, nu doar că sesizarea a fost acceptată, dar Curtea i-a cerut expres șefului statului să opereze revocarea, că vrea, că nu vrea!
N-a fost prima pronunțare convenabilă pentru majoritatea parlamentară, în condițiile în care printre judecătorii Curții se numără un grup de foști membri și legislatori social-democrați, inclusiv un fost președinte PSD al Camerei Deputaților. Or, partizanatul anulează statutul de „arbitru constituțional” al instituției, ea însăși făcându-se vinovată de încălcarea Legii fundamentale, care-i impune obiectivitatea. Doar că… n-are cine să constate și să amendeze frauda, căci în arhitectura statului nu mai există nimic deasupra Curții, tocmai în ideea că nu e nevoie de niciun control asupra unei suprainstituții definite ca imparțială. Dar dacă ea acționează altfel?!
Decizia Curții Constituționale a turnat gaz peste focul oricum încins al conflictului. Protestele de stradă, care aveau și ele o vechime de un an și aproape jumătate, s-au întețit. Președintele tergiversează, având în vedere că legislația nu-i impune un termen de aplicare a deciziei Curții. Evenimentele s-au precipitat în continuare.
Pe 9 iunie, PSD și ALDE au convocat un miting de susținere în București, aducând oameni din toată țara, cu mari eforturi organizatorice. Intenția de a face o demonstrație de forță chiar în Piața Victoriei, spațiu-simbol al actualelor proteste antiguvernamentale, s-a dezumflat la final, când mulți participanți au părăsit locul tocmai când li se adresa liderul PSD Liviu Dragnea.
Doar două zile mai târziu, când primărița generală a Capitalei, Gabriela Firea, s-a afișat alături de proaspăta câștigătoare a turneului de la Roland Garros, Simona Halep, actual număr 1 mondial în tenisul feminin, mulțimea din tribunele de la Național Arena a huiduit-o copios pe reprezentanta coaliției, ca-ntr-o replică promptă a populației la mitingul regizat de PSD-ALDE. S-au reumplut piețele centrale din țară cu protestatari antiguvernamentali. La inițiativa PNL, opoziția parlamentară a depus pe 20 iunie o moțiune de cenzură.
A doua zi, pe 21, a detonat bomba unei noi condamnări a lui Liviu Dragnea, de astă dată la 3 ani și 6 luni cu executare, în primă instanță, după cea din 2014, definitivă, dar cu suspendare. Motivație solidă pentru noi și noi proteste deopotrivă politice și civice. Tensiunea din PSD s-a apropiat de limita răzmeriței interne.
Cu echipa de conducere încă strâns unită în jurul său, liderul condamnat a anunțat acțiuni radicale de împiedicare a funcționării sistemului de justiție. „Război total!”, s-a spus pe multe voci. Moțiunea de cenzură n-a mai părut atât de lipsită de șanse. S-au purtat negocieri și „la vedere”, cu UDMR, și în culise, în speranța dislocării unor voturi de la PSD și ALDE. În ecuație intră și Pro România, noul partid al fostului premier și președinte PSD Victor Ponta, care a strâns în jurul său un grup de parlamentari desprinși din majoritate. S-au făcut speculații privitoare la reconfigurarea guvernării.
Indiferent cum vor evolua lucrurile, tensiunile nu se vor stinge, turbulențele vor continua, vor fi mișcări de trupe în Parlament, poate chiar o „hemoragie” de felul celei care a dus în primăvara lui 2012 la pierderea majorității de către PDL-ul aflat până atunci la guvernare. Plus… surprizele care n-au cum să nu apară într-o perioadă de criză politică!
Va fi încă o lungă vară fierbinte…