O dilemă financiară: a diversifica sau nu

Cum sfidăm riscul investițiilor

365
9 minute de lectură

Atunci când investim sau economisim, putem avea două abordări. În prima investim/economisim într-un singur activ. Adică, să punem toate ouăle într-un singur coș și să supraveghem foarte atent coșul. Sau investim în mai multe active. Să punem ouăle în coșuri diferite.

Primul caz este întâlnit în special la antreprenori. Aceștia fondează o companie și își pun în ea toate resursele financiare și energia. Majoritatea celor mai bogați oameni din lume a urmat o asemenea strategie. De exemplu, Bill Gates a fondat Microsoft, Jeff Bezos – Amazon și așa mai departe.

Însă, pe lângă cei care au răzbit, sunt mut mai mulți antreprenori ale căror companii nu au reușit să rămână pe piață. Mai mult, și antreprenorii care au creat companii de succes, și au rămas acționarii acestora, odată cu evoluția tehnologiei, au pierdut locurile fruntașe (de exemplu, au ieșit din S&P 500) sau chiar au avut probleme financiare. De exemplu, la începutul secolului 20, companiile auto generau cele mai mari venituri pentru proprietari (am auzit cu toții de Henry Ford). În timpul crizei subprime, compania Ford a ajuns în pragul falimentului. Apoi, a fost industria petrolului (cel mai bun exemplu fiind Standard Oil, companie înființată de frații Rockefeller). Acum este industria IT, cea din care provin cele mai mari companii din lume.

Astfel, deși această strategie poate produce rate de randament extrem de mari, riscul este ridicat, ca de altfel și volatilitatea valorii acestor companii. Iar expunerea pe o singură companie poate produce variații foarte mari ale valorii averii personale.

Cea de a doua strategie, de a investi în active diferite, prin construirea unui portofoliu de active, reduce substanțial riscul de modificări semnificative ale valorii portofoliului. Cu cât activele din portofoliu sunt mai puțin corelate între ele, cu atât valoarea portofoliului variază mai puțin. Dintre cele două, această strategie este cea prudentă pentru o persoană care vrea să economisească și să își conserve valoarea economiilor.

Putem diversifica utilizând mai multe clase de active, mai multe valute sau investind în mai multe țări.

De ce să diversificăm clasele de active în care investim?

Diversele clase de active au profiluri de randament și risc asociat diferite. Astfel, sunt disponibile pentru un investitor individual următoarele clase de active financiare.

–          Depozite bancare – care prezintă cel mai mic grad de risc (fiind garantate în țările Uniunii Europene de către fonduri de garantare a depozitelor din sistemul bancar până la valoarea de 100 000 EUR). Însă și randamentul (dobânda) este redusă, comparativ cu alte clase de active.

–          Fonduri de investiții. Prin fonduri de investiții, puteți lua expunere pe diverse clase de active cu profiluri de risc/randament diferite. De exemplu, în cazul în care riscul asumat este primordial, puteți investi în fonduri mutuale care au expunere exclusiv pe piața monetară sau instrumente cu venit fix (însă și randamentul anticipat va fi redus). Dacă însă randamentul este cel mai important factor în decizia de investiție, atunci sunt disponibile fonduri de acțiuni (de pe piața locală sau internațională). Acestea pot oferi un randament ridicat, însă și riscul este pe măsură.

–          Instrumente cu venit fix (obligațiuni). Acestea pot fi emise de state sau companii, au scadențe diferite, valute diferite în care sunt emise și, de asemenea, grad de risc diferit. Ca și în cazul celorlalte clase de active, randamentul oferit este strâns corelat cu riscul (de credit) al emitentului. Cu cât riscul de credit (riscul ca emitentul să nu ramburseze la scadență principalul sau cuponul) este mai ridicat, cu atât rata de randament la care este tranzacționată obligațiunea (yield) este mai mare. Riscul de credit este arătat de rating. Nu este recomandată cumpărarea de obligațiuni care nu au un rating acordat de o agenție de rating recunoscută (cum sunt Standard & Poor’s, Moody’s sau Fitch). Calificativele de rating între AAA și BBB- fac parte din categoria recomandată investițiilor, iar calificativele de la BB+ în jos, din categoria nerecomandată investițiilor (junk). Obligațiunile care au un rating  junk prezintă randamente ridicate, însă și riscul asociat este ridicat. În prezent, România are ultima treaptă de rating recomandat investițiilor. Obligațiunile sunt tranzacționate în special pe piețele OTC (sunt emisiuni de obligațiuni cotate la bursă, însă au o lichiditate extrem de mică, ceea ce conduce la un cost de tranzacționare ridicat). Ca urmare, în cazul în care doriți expunere pe această piață, o metodă ieftină și lichidă este prin fonduri mutuale cu expunere pe piață de instrumente cu venit fix.

–          Acțiuni. Acestea sunt cele mai volatile instrumente dintre cele enumerate (valoarea lor poate varia semnificativ, inclusiv pe intervale scurte de timp), însă și randamentul potențial este cel mai ridicat. Când investim în acțiuni, trebuie să avem în vedere că valoarea lor evoluează diferit, în funcție de mărimea companiei (companiile mici, în general, sunt mai volatile), sectorul economic în care își desfășoară activitatea compania (sectoarele economice sunt influențate diferit de evoluția ciclului economic), țara în care își desfășoară companiile activitatea (în general, țările emergente pot oferi randamente superioare țărilor dezvoltate, însă și riscul este substanțial mai ridicat). Un exemplu de volatilitate ridicată a pieței de acțiuni este evoluția indicelui principal al Bursei de Valori București (BET). Deși a crescut semnificativ pe parcursul anului 2019, această evoluție a fost distorsionată de OUG 114, care a intrat în vigoare în decembrie 2018 și a condus la o cădere abruptă a acțiunilor cotate la BVB. Ulterior modificărilor părților esențiale ale ordonanței, acțiunile au revenit pe creștere. Însă, deși prețurile acțiunilor s-au majorat semnificativ pe parcursul anului 2019, valoarea indicelui BET este sub valoarea maximă înregistrată în anul 2019 (9.000 de puncte în aprilie 2018).

Un alt aspect în favoarea diversificării portofoliului între mai multe clase de active este faptul că acestea se comportă diferit pe parcursul unui ciclu economic. De exemplu, în general acțiunile produc venituri ridicate în perioada de expansiune economică și pierderi în perioadele de recesiune. În schimb, instrumentele cu venit fix (depozite bancare, obligațiuni) asigura o protecție mai mare a valorii portofoliului în perioadele de recesiune.

De ce să diversificăm moneda în care economisim?

Este prudent să economisiți în mai multe valute. De exemplu, în ultimii doi-trei ani leul a fost pe un trend de depreciere față de euro, iar conform rezultatelor sondajelor CFA România, acest trend probabil că va continua. În aceste condiții, un portofoliu format din mai  multe valute își va menține relativ constantă valoarea și/sau valoarea acestuia va avea o volatilitate redusă.

Mai mult, economisirea în valute globale (de exemplu, euro, dolar) oferă o protecție foarte bună împotriva inflației. Conform teoriei Parității Puterii de Cumpărare, cursul de schimb este determinat (pe termen lung) de nivelurile de prețuri dintre cele două țări. Astfel, atunci când inflația într-o țară este ridicată, moneda acelei țări va avea o tendință de depreciere. Ca urmare, în general, monedele cu inflație mai mare se depreciază față de monedele cu inflație mai mică.

De ce să diversificăm internațional investițiile?

Investitorii mai sofisticați pot lua în considerare și diversificarea internațională. De exemplu, în companii globale, care, având afaceri globale, sunt mai puțin sensibile la evoluțiile economice dintr-o anumită țară. Sau prin diversificarea internațională se poate lua expunere pe sectoare economice care prezintă randamente ridicate și nu sunt reprezentate în România (exemplu: tehnologie, ITC, industria aerospațială etc.).

Diversificarea internațională are sens cu atât mai mult cu cât ciclurile economice ale țărilor în care se fac investiții sunt mai puțin corelate, ceea ce conduce la decorelarea evoluțiilor activelor deținute în portofoliu și, implicit, la o volatilitate mai mică a portofoliului.

Un alt aspect în favoarea diversificării internaționale este dat de unul dintre fondatorii analizei financiare – Benjamin Graham, în cartea sa „The Inteligent Investor”: un individ, prin faptul că are un loc de muncă și o proprietate (locuință) într-o țară, are o expunere suficient de mare (poate, cea mai mare expunere a lui) pe acea țară. Dacă și toate investițiile lui vor fi tot în acea țară, atunci când economia țării respective va intra în recesiune, acesta va pierde pe toate planurile…

Atât diversificarea valutară, cât și cea internațională vă protejează și față de ceea ce se numește „wrong way risk”. Adică, sunt șanse ridicate să aveți nevoie de economii atunci când veniturile scad (reduceri de salariu, concedieri). Acestea se întâmplă în general într-o perioadă de recesiune. Într-o perioadă de recesiune, atât moneda locală (leul), cât și investițiile locale (cum ar fi real estate sau acțiunile) își pierd din valoare. Prin urmare, exact atunci când veți avea nevoie de lichiditate și doriți să vindeți activele, acestea s-ar putea să valoreze mai puțin.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele