O lume mai puțin sigură și ceva mai mult

Din 2 februarie, lumea este un loc mai puțin sigur- și aceasta nu este doar o simplă convenție de limbaj. Tratatul Forțelor Nucleare Intermediare (INF), aproape spulberat începând de vineri, chiar făcuse lumea mai sigură, după ce fusese încheiat în 1987 de către președintele american de la acea vreme, Ronald Reagan, și cel sovietic, Mihail Gorbaciov.

Acordul din 1987 a reprezentat un element esențial în controlul armamentului, îndepărtând spectrul unei confruntări nucleare între Est și Vest, dar, mai mult, a dat startul unei perioade luminoase, în care veștile bune aproape că au venit în cascadă – de la căderea Zidului Berlinului și unificarea Germaniei până la oprirea unor conflicte locale, precum cele din Angola sau Nicaragua, ori sfârșitul apartheidului, în Africa de Sud.

Acordurile de la Oslo, dintre Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei, din 1993 și 1995, sau Acordul din Vinerea Mare, din 1998, care a pus capăt conflictului nord-irlandez, n-ar putea, de asemenea, să fie imaginate fără evenimentul ai cărui protagoniști au fost un Ronald Reagan spre final de mandat și un Mihail Gorbaciov în plină ascensiune.

Și toate acestea veneau după un deceniu extrem de sumbru. La sfârșitul anilor 1970, europenii constatau, speriați, că URSS instala în Ucraina, deci pe propriul teritoriu, celebrele rachete cu rază medie de acțiune (până la 5.000 de kilometri), care în 30 de minute ar fi putut rade de pe fața pământului capitale precum Londra sau Paris. Problema era că rachetele de pe coastele de est americane ar fi putut răspunde doar într-o oră și jumătate.

A Soviet inspector examines a BGM-109G Gryphon ground-launched cruise missile in 1988 prior to its destruction. Foto: Wikipedia.org

Amenințarea era de natură să submineze unitatea Alianței Atlantice, sub amenințarea loviturii nucleare, astfel că Statele Unite, la cererea partenerilor europeni, au răspuns prin instalarea de rachete în Europa de Vest, ca formă de răspuns. Și nu numai atât – Washingtonul a lansat „Inițiativa de Apărare Strategică” – un scut antirachetă avant la lettre – cunoscut în epocă drept „Războiul Stelelor”.

Instalarea noilor sisteme americane în Europa de Vest nu a fost deloc floare la ureche, dată fiind opoziția înverșunată din multe segmente ale societăților occidentale – grupurile de pacifiști, verzi, simpatizanți ai stângii extreme –, care au denunțat răspunsul american, nu și acțiunea inițială sovietică. Unele dintre aceste organizații erau infiltrate, dacă nu controlate direct de sovietici, așa cum documentele relevate ulterior aveau să arate. Mulți însă, potrivit acelorași documente, erau „idioți utili”, după cum îi numeau sovieticii pe cei care le făceau jocurile gratuit, din convingere sau naivitate.

Până la urmă, instalarea rachetelor în Europa de Vest, amenințarea „Războiului Stelelor” și o Uniune Sovietică deja vlăguită din punct de vedere economic, care nu mai putea face față competiției strategice, au dus la deznodământul pe care îl cunoaștem.

Rusia de azi, al cărei lider a declarat că prăbușirea URSS a reprezentat cea mai mare catastrofă a secolului trecut, nu putea scăpa simbolul foarte puternic al tratatului INF, pe care mulți istorici îl văd ca pe un reper esențial al prăbușirii sistemului comunist.

Iar decizia președintelui Donald Trump a fost luată tocmai pe fondul acuzaţiilor lansate de Washington la adresa Rusiei că nu ar mai respecta acest acord, care interzice dezvoltarea şi desfăşurarea rachetelor cu o rază de acţiune între 500 şi 5.000 km. Și asta, de ani buni și într-un mod extrem de sofisticat.

Imagini din satelit arată că Rusia a instalat sisteme de rachete nucleare pe litoralul Mării Negre, la Krasnodar, în apropierea frontierei cu Ucraina. Rachetele Iskander au raze de acţiune de foarte puțin sub 500 de kilometri şi pot transporta atât ogive convenţionale, cât şi nucleare. Cu ocazia Forumului Economic Mondial Davos. Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, a acuzat Rusia că „a dezvoltat şi a instalat noi sisteme balistice, mobile, greu de localizat, care pot transporta ogive nucleare şi pot ataca oraşe europene fără prea mult timp de avertizare”. Lucrurile se aseamănă foarte mult cu perioada sfârșitul anilor 1970, când europenii au constatat că se află sub un pericol iminent din partea sovieticilor.

Rusia a respins aceste acuzaţii şi a avertizat că dacă SUA ies din tratat, atunci chiar că se va dota cu armele interzise prin INF. În context, oficiali ruși au lansat amenințări directe la adresa facilităților antirachetă instalate de SUA și NATO în Polonia și în România.

Însă tabloul nu este complet fără a introduce și China, care nu este parte în această arhitectură de securitate bipolară datând de la finele Războiului Rece. Denunțarea tratatului ar da Statelor Unite libertatea de a răspunde programelor militare ale Chinei.

Tratatul INF este, deocamdată, suspendat pentru șase luni – Rusia, deja confruntându-se cu mari probleme economice, are timp să revină la masa negocierilor – iar jocul strategic pare acum să se transforme într-unul mai complex, cu trei protagoniști.

Comentarii

Ovidiu Nahoi
Ovidiu Nahoi, jurnalist român, este redactor șef al Radio France Internationale România. Și-a început cariera în 1990 în cadrul primului post de radio independent din România, Unifan/Uniplus, ca prezentator și redactor de știri.