Au trecut aproape două decenii de la apariția în China a unui coronavirus cunoscut sub numele de SARS, care a ucis sute de oameni și a stârnit panică și fiori reci pentru întreaga economie globală. Dar virusul care a afectat în prezent China ar putea fi mult mai dăunător.

De la epidemia de SARS din 2003, China a devenit o parte indispensabilă a lanțului comercial mondial. Economia chineză s-a transformat între timp în „făurarul lumii”, unde sunt fabricate în prezent produse bine-cunoscute și mult cerute precum iPhone-ul.

Totodată, economia chineză dictează cererea și prețul mondial ale unor materii prime precum petrolul și cuprul. Impactul economic indirect al coronavirusului asupra climatului economic global se reflectă deja în scăderea prețurilor petrolului (cu 20%) și ale cuprului (cu 7%) de la apariția focarului. 

Țara se mândrește, de asemenea, cu sute de milioane de consumatori bogați care cheltuiesc sume mari de bani pe produse de lux, turism și mașini.

Economia Chinei reprezenta aproximativ 4% din PIB-ul mondial, în 2003; acum, ea reprezintă 16% din producția mondială. Creșterea economică extraordinară a Chinei din ultimii 40 de ani a condus la transformarea acesteia în a doua economie din lume ca mărime, cu un PIB de 13.600 de miliarde de dolari (față de 20.500 de miliarde de dolari pentru SUA).

Economia Chinei a crescut cu 6% anul trecut, potrivit agenției oficiale de statistică de la Beijing, care a fost cea mai scăzută rată pentru aproape 30 de ani și o scădere importantă față de nivelul de 10,2% atins în 2010.

Au existat speranțe că 2020 se va dovedi o perioadă de redresare, după un război comercial prelungit, din 2019, cu administrația Trump. Coronavirusul face însă ca acest lucru să fie puțin probabil.

Wuhan, un oraș cu aproximativ 11 milioane de locuitori și centrul focarului, este un mare centru industrial, un centru regional, un important hub în industria automobilelor și un magnet pentru firmele străine. Aceasta este a treia bază științifică și de educație din China, cu două universități de top 10.

La altă scară

SARS a infectat 8.098 de persoane și a ucis 774  înainte de a fi adus sub control. Pagubele provocate au fost estimate la 30-50 de miliarde de dolari. Noul coronavirus, care provine din orașul Wuhan din centrul Chinei  și care se răspândește de șase ori mai rapid, prin contact uman, a ucis deja peste 900 de persoane și a infectat peste 40.000 de persoane în cel puțin 30 de țări și teritorii. Oficialii chinezi au blocat Wuhan și alte câteva orașe, dar virusul continuă să se răspândească.

„Epidemia are potențialul de a provoca puternice perturbări ale economiilor și piețelor lumii. Dar amploarea impactului va fi determinată în cele din urmă de modul în care virusul se răspândește și evoluează, ceea ce este aproape imposibil de prevăzut, precum și de modul în care guvernele răspund”, explica pentru CNN Neil Shearing, economist-șef al companiei de consultanță Capital Economics.

Un risc mult mai mare decât în 2003 este faptul că și lumea, nu numai China s-a schimbat, de asemenea, de atunci.

Globalizarea a încurajat întreprinderile să creeze lanțuri de aprovizionare care depășesc granițele naționale, făcând economiile mult mai interconectate. Principalele bănci centrale au utilizat o mare parte din arsenalul de metode și politici folosite în mod obișnuit pentru a combate stagnarea și/sau contracția economică generată de criza financiară din 2008, iar nivelurile datoriei statelor, privite global, nu au fost nicicând mai ridicate. Creșterea sentimentelor statelor, caracterizate drept naționalism economic, ar putea îngreuna coordonarea răspunsului la nivel mondial, dacă acest lucru va fi necesar.

Cu 15% mai puțin

Fabricilor de automobile din China li s-a cerut de către autorități să nu-și deschidă încă porțile, după vacanța prilejuită de Anul Nou chinezesc, împiedicând producătorii globali de automobile precum Volkswagen, Toyota, Daimler, General Motors, Renault, Honda și Hyundai să își reia producția pe cea mai mare piață de automobile din lume. Conform estimărilor agenției de rating S&P, epidemia va face ca producătorii de automobile din China să înregistreze o diminuare a producției, în primul trimestru din acest an,  de aproximativ 15%. Toyota a declarat recent că își va menține fabricile din China închise cel puțin până pe 17 februarie.

Primele sectoare afectate de izbucnirea epidemiei au fost industria turismului și a călătoriilor, care se bucură de obicei de o explozie în perioada vacanței de Anul Nou chinezesc. Zborurile și rezervările hoteliere din China și din regiunea Asiei care au fost anulate și care se bazau pe afluxul de turiști chinezi au fost afectate de măsurile de limitare a călătoriilor spre și dinspre marile orașe ale zonei de carantină din partea centrală a Chinei și chiar până la Hong Kong. Zeci de companii aeriene globale și-au redus numărul de zboruri către și dinspre China. Cathay Pacific intenționează să reducă numărul zborurilor cu o treime în săptămânile următoare și a încurajat personalul să ia săptămâni de concediu fără plată.

Neil Shearing, economistul-șef al Capital Economics, a declarat că „numărul de pasageri a scăzut cu 55% față de 2018. Și având în vedere că turiștii chinezi cheltuiesc mult în țările asiatice, costurile interdicțiilor de călătorie vor fi resimțite în întreaga regiune. Dacă criza persistă, efectul global va fi palpabil. 173 de milioane de chinezi au călătorit în cele 12 luni care încheie la sfârșitul lunii septembrie a anului trecut și au cheltuit împreună peste 250 de miliarde de dolari – mai mult decât orice altă țară.

Dar turismul este doar începutul. Toate lanțurile de aprovizionare – auto, electronic, industrial – încep să scârțâie. Companiile de transport maritim raportează o scădere bruscă a volumelor de containere. China are, de asemenea, o piață internă uriașă pentru comerțul cu amănuntul și alimente, și băuturi. Un indicator afectat parțial de răspândirea virusului a fost prețul cafelei. Numai Starbucks deține 4.000 de puncte de vânzare în China. Jumătate dintre acestea au fost închise de epidemie.

Producătorii de bunuri de lux, care se bazau pe cererea venită din partea consumatorilor chinezi în această perioadă de vacanță, au fost, de asemenea, afectați. Renumita marcă britanică Burberry a închis 24 din cele 64 de magazine din China continentală, iar directorul executiv al acesteia a avertizat în urmă cu o săptămână că virusul cauzează „un efect negativ important asupra cererii de produse de lux”.

Și mai îngrijorătoare este însă amenințarea la adresa lanțurilor de aprovizionare globale. Qualcomm, cel mai mare producător de chipuri pentru telefoane inteligente din lume, a avertizat că focarul provoacă o incertitudine „semnificativă” în ceea ce privește cererea de telefoane inteligente (smartphone) și livrările de componente necesare pentru producerea acestora. Deja criza de piese auto a forțat Hyundai să închidă fabrici din Coreea de Sud și au determinat grupul Fiat Chrysler să facă planuri de urgență pentru a evita același rezultat la una dintre fabricile sale din Europa.

Multe societăți globale se bazează pe furnizori cu sediul în China. De exemplu, 290 din cei 800 de furnizori ai Apple își au sediul în China, iar țara realizează 9% din producția globală de televizoare. 50% din totalul producției de la Wuhan este legată de industria automobilelor și 25% de aprovizionarea cu tehnologie din regiune.

Țările cele mai afectate

Impactul economic va fi resimțit în cea mai mare parte de țări care au legături strânse cu China, fie prin comerț, investiții, fie prin circulația persoanelor.

Japonia, deși este o economie bogată, este și ea expusă. China este un mare cumpărător de echipamente industriale din Japonia, de mașini și camioane și de bunuri de consum avansate din punct de vedere tehnologic. Piesele fabricate în China merg spre Japonia, drept componente ce sunt asamblate în fabricile japoneze. Si apoi sunt milioanele de turiști chinezi care vizitează țara vecină din est în fiecare an. Deja Japonia se pregătește să anuleze 400.000 de rezervări în primul trimestru al anului 2020.

Economiile Australiei și Noii Zeelande, la rândul său, sunt strâns interconectate cu China. Chiar și universitățile australiene suferă deoarece mult mai puțini studenți chinezi au venit să se înscrie în noul an universitar.

Mongolia, Cambodgia și Laos sunt cele mai expuse țări asiatice, urmate de Myanmar, Filipine și Vietnam. Majoritatea acestor țări exportă peste o șesime din totalul exporturilor lor în China – și în unele cazuri 90%. Mai mult de o cincime din numărul total de turiști sosiți în Myanmar, Thailanda, Mongolia, Cambodgia și Vietnam sunt vizitatori chinezi.

Cele mai expuse țări africane sunt Angola, Congo, Sierra Leone, Lesotho și Zambia. De exemplu, Angola exportă 60% din produsele sale în China.

O scădere cu 5% pe parcursul unui an a prețului petrolului ar duce la o pierdere de 3,1 miliarde de dolari în valoarea exporturilor de combustibil mineral din Africa Subsahariană. Cu toate acestea, vom vedea câștiguri economice majore în Asia de Sud și Sud-Est, dar pierderi în Asia Centrală și Europa.

Costurile umane sunt aproape imposibil de estimat. Țările cu resurse fiscale limitate și cu sisteme de sănătate slabe sunt mai puțin rezistente și mai vulnerabile. De exemplu, deși Etiopia se află la distanță de centrul focarului, deficitul guvernului este echivalent cu -3% din PIB și nivelurile scăzute de rezerve (care acoperă doar două luni de importuri) lasă mai puțin spațiu pentru intervenții fiscale și monetare în cazul în care focarul ajunge în țară. Etiopia cheltuiește, de asemenea, mai puțin de 5 % din PIB pentru sănătate și are un nivel scăzut de calitate și acces la serviciile de asistență medicală. Aceasta este o imagine comună pentru țările africane subsahariene, care ocupă 15 din primele 20 de țări cel mai puțin rezistente din eșantionul nostru.

Băncile centrale din țările vecine, inclusiv cele din Sri Lanka, Malaysia, Thailanda și Filipine, au redus ratele dobânzilor în ultimele săptămâni. Coreea de Sud și Taiwanul ar putea fi următoarele.

Dar marile puteri ale lumii financiare sunt epuizate de un deceniu de luptă împotriva creșterii anemice, de la criza financiară globală.

Banca Centrală Europeană a recurs la rate negative ale dobânzii în 2014 și de atunci nu le-a putut majora, în timp ce Banca Japoniei se află într-o poziție similară. Rezerva Federală a SUA a redus deja ratele dobânzii de trei ori anul trecut. Președintele Federal Reserves, Jerome Powell, a declarat că monitorizează cu atenție situația.

Între timp, nivelurile datoriei au crescut în Statele Unite, Japonia și principalele țări europene, inclusiv Italia, limitând posibilitatea unui stimulent fiscal mare dacă economia mondială va intra într-o altă recesiune. Datoria globală, inclusiv împrumuturile primite de gospodării, guverne și companii, a crescut de peste trei ori raportat la dimensiunea economiei globale, cel mai mare raport înregistrat, potrivit Institutului de Finanțe Internaționale.

Încă ușor de gestionat

Totuși, economiștii declară că nivelul actual al distorsiunilor din economie este încă ușor de gestionat. Dacă numărul de noi cazuri de coronavirus începe să-și încetinească ritmul de răspândire, iar fabricile chineze se redeschid curând, rezultatul va fi, în primul trimestru, pentru economia chineză o decelerare ușoară peste care aceasta va trece rapid  și o încetinire a creșterii globale. Dar dacă virusul continuă să se răspândească, daunele vor crește exponențial.

Se știe că întreprinderile mici și mijlocii, care funcționează pe bază de contracte pe termen scurt și care dispun doar de mici rezerve financiare și fizice, se află deja în dificultate. Rapoartele despre regiunile din cordonul sanitar instituit în jurul focarelor de epidemie transmit informații despre faptul că este o chestiune de zile ca fermele de creștere a animalelor să rămână fără furaje.

Mohamed El-Erian, consilier economic principal la Allianz, a declarat pentru CNN Business că este cel mai îngrijorat de potențialele efecte economice în cascadă. „Acestea paralizează întâi regiunea epidemiei”, a afirmat el. „Apoi se vor răspândi treptat pe piața internă, subminând comerțul intern, consumul, producția și circulația persoanelor. Dacă virusul nu ajunge să fie controlat, procesul se răspândește și mai mult, inclusiv la nivel regional și internațional, perturbând schimburile comerciale, lanțurile de aprovizionare și călătoriile”.

Riscul epidemic

Economiștii trebuie să lucreze din greu pentru a calcula costurile potențiale ale epidemiilor, datorită caracteristicilor lor unice. Bolile pot fi mult mai dăunătoare decât dezastrele naturale, cum ar fi uraganele sau tsunamiurile ori alte evenimente imprevizibile, cunoscute sub numele de „lebede negre”. Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, o pandemie severă ar putea cauza pierderi economice egale cu aproape 5% din PIB-ul global sau peste 3.000 de miliarde de dolari. Pierderile cauzate de o pandemie mai slabă  de tipul gripei H1N1 din 2009 au tăiat 0,5 puncte procentuale din PIB-ul mondial.

„O pandemie severă ar semăna cu un război global, având în vedere impactul său brusc, profund și larg răspândit”, arată Banca Mondială într-un raport asupra pandemiilor din 2013 (coronavirusul nu a fost declarat pandemie de către Organizația Mondială a Sănătății).

Totuși, având în vedere rata mică de mortalitate, virusul nu este factorul din spatele acestor pierderi, așa cum a fost în trecut, în Evul Mediu, când Marea Ciumă de la mijlocul secolului al XIV-lea a decimat o treime din populația de atunci a lumii. Ceea ce conduce însă la aceste pierderi economice este modul în care consumatorii, întreprinderile și guvernele răspund la o epidemie. Este foarte probabil ca oamenii să stea acasă în timpul epidemiei pentru a evita îmbolnăvirea, nemaicălătorind, nemaifăcând cumpărături și nemaimergând la lucru. Acest fapt limitează cererea de bunuri de consum și de energie. Între timp, deciziile companiilor și guvernelor de a închide magazinele și fabricile inactive vor reduce producția. Aceste evenimente s-ar putea produce pe principiul „bulgărelui de zăpadă” care crește, crește, atât la nivel regional, dar și al ramurilor economice afectate. Iar rezultatul ar putea fi unul foarte grav. Este greu de estimat un astfel de lucru.

Privind spre epidemiile din trecut, Neil Shearing consideră că nu va exista un impact semnificativ asupra economiei chineze, care performa de obicei mai slab în primul trimestru (urmare a zilelor obișnuite de vacanță). Dar acest scenariu este valabil doar în cazul în care virusul este adus sub control.

„Atât timp cât închiderea de fabrici nu duce la pierderi de locuri de muncă, până la această dată, este puțin probabil ca nivelul PIB-ului să fie foarte diferit de ceea ce ar fi fost fără virus”, afirmă acesta.

Ce se poate face?

Guvernul Chinei a acționat rapid pentru a contracara efectele negative economice cauzate de coronavirus și pentru a-i limita răspândirea.

Banca Populară a Chinei a redus în această săptămână rata dobânzii de referință și a injectat sume uriașe de numerar pe piețe pentru a ajuta la preluarea presiunii asupra băncilor și debitorilor. Oficialii au anunțat, de asemenea, noi scutiri de taxe și subvenții menite să ajute consumatorii.

Cu toate acestea, China este mai vulnerabilă la o criză decât în urmă cu 17 ani, când a izbucnit SARS. „Are o datorie mult mai mare, există tensiunile comerciale cu un partener comercial major și creșterea sa a încetinit constant în ultimii câțiva ani. Toate acestea oferă o bază de plecare fragilă în lupta cu o criză economică”, a declarat Raphie Hayat, un economist de rang înalt al băncii olandeze Rabobank.

Analiștii de la Capital Economics se așteaptă ca guvernul să anunțe măsuri suplimentare în zilele următoare. Dacă virusul se răspândește în continuare, ei cred că Beijingul va trebui să renunțe la eforturile sale îndelungate de a-și controla datoria și va trebui să pompeze bani direct în economie.

De asemenea, este esențial să se stabilească dacă guvernele pot coordona răspunsul lor la epidemie; ideal cu ajutorul instituțiilor multinaționale. Acest lucru este adevărat în special pentru că, potrivit Băncii Mondiale, pregătirea pentru o potențială pandemie este scăzută. Însă coordonarea s-ar putea dovedi dificilă într-o lume din ce în ce mai divizată, în care naționalismul este adesea prețuit în fața cooperării.

„Este destul de clar că instituțiile multinaționale se află sub presiune și au mai puține alternative de răspuns decât acum 10 de ani”, a afirmat Shearing. „Dar optimistul din mine ar dori să creadă că în fața unei pandemii globale, instituțiile internaționale au capacitatea de a răspunde provocării”. ■