Covid-19 infectează economia mondială

ÎN ULTIMA săptămânǎ din februarie piețele financiare au fost șocate realizând pericolele unei pandemii de Covid-19, iar în prima săptămână din martie autoritățile au intrat în acțiune. Realizarea că PIB-ul global se va contracta probabil într-o parte a acestui an, și riscul care se profilează de a avea o panică financiară și o contractare a creditului, a făcut ca băncile centrale să reducă dobânzile într-un ritm văzut ultima oară în timpul crizei financiare din 2007-2009.

Pe 3 martie Rezerva Federală și-a redus rata de politică monetară cu 0,5 puncte procentuale, cu două săptămâni înainte de întâlnirea să programată pentru politica monetară. Băncile centrale din Australia, Canada și Indonezia au redus și ele dobânzile. Banca Centrală Europeană și Banca Angliei sunt așteptate să le urmeze. Dacă piețele monetare au dreptate, vor mai fi și alte reduceri de dobânzi ale Fed. O măsură compusă a ratei globale de politici monetare, realizată de Morgan Stanley, o bancă, este așteptată să scadă cu 0,73% până în iunie, de la 1% la începutul anului și respectiv 2% la începutul lui 2019.

Însă există un sentiment de neliniște că un șuvoi de tăieri ar putea să nu fie soluția pentru această scădere economică. Parțial acesta reflectă faptul că aceste dobânzi erau deja atât de joase. O regulă de aur pentru lupta cu crizele este că pentru a fi credibil trebuie ca întotdeauna să mai ai muniție disponibilă. În 2008-2010 rata compusă globală a scăzut cu trei puncte procentuale. Astăzi, în afara Americii, dobânzile din lumea bogată sunt aproape de zero sau sub zero. Chiar și Fed are spațiu limitat pentru a tăia mult mai mult — unul din motivele, probabil, pentru care prețurile acțiunilor nu și-au revenit în orele care au urmat ultimei măsuri ale sale.

Tensiunea provine, de asemenea, din ciudățenia șocului cu care se confruntă economia — unul care implică cererea, oferta și efecte de încredere. Durata tumultului depinde în principal de severitatea epidemiei și de măsurile de sănătate publică luate pentru a o limita. Date fiind aceste incertitudini, autoritățile știu că, în timp ce reducerile de dobânzi sunt o opțiune, va fi nevoie, de asemenea, de măsuri fiscale și financiare pentru a ajuta companiile și cetățenii să suporte o penurie temporară însă dureroasă de lichiditate.

Unul din felurile prin care virusul rănește economia este prin perturbarea ofertei de muncă, bunuri și servicii. Oamenii se îmbolnăvesc. Școlile se închid, forțând părinții să stea acasă. Carantinele ar putea să închidă anumite locuri de muncă complet. Acestea sunt acompaniate de efecte considerabile asupra cererii. Unele sunt inevitabile: oamenii bolnavi ies mai puțin și cumpără mai puține bunuri. Măsurile de sănătate publică, de asemenea, restricționează activitatea economică. A pune mai mulți bani în mâinile consumatorilor va avea un efect mic pentru a contrabalansa acest efect, spre deosebire de scăderile economice obișnuite. Activitatea nu va reporni decât atunci când epidemia își termină ciclul.

Apoi sunt efectele dure de contagiune. Atât companiile, cât și gospodăriile se vor confrunta cu o lipsă de lichiditate. Să luăm în calcul o mostră de 2.000 de firme americane listate, selectate la întâmplare. Imaginați-vă că veniturile lor s-au redus timp de trei luni însă ele au trebuit să continue să își plătească costurile fixe, pentru că se așteptau la o revenire puternică. Un sfert din ele nu ar avea destule lichidități pentru a rezista, și ar trebui să încerce să se împrumute sau să se reorganizeze. Unele ar putea da faliment. Cercetătorii de la Bank for International Settlements, un club al băncilor centrale, au concluzionat că peste 12% din firmele din lumea bogată ar genera prea puține venituri pentru a-și acoperi plățile de dobânzi.

Mulți muncitori nu au mari plase de siguranță nici ei. Ei riscǎ sǎ își piardă veniturile şi slujbele în timp ce trebuie sǎ facă plăți de ipoteci şi sǎ cumpere bunuri esențiale. Mai mult de unul din zece adulți americani nu ar putea sǎ facă o cheltuialǎ neprevăzută de 400 de dolari, echivalentul a douǎ zile de muncǎ la salariul mediu, conform unui sondaj făcut de Rezerva Federalǎ. Cu teama unei lovituri la buzunare, oamenii ar putea sǎ ținǎ de bani în loc sǎ îi cheltuie, înrăutățind şi mai mult pozițiile firmelor. Modelarea loviturii rezultate asupra activității economice nu este o sarcină ușoară. În China, care este cu o lună înaintea restului lumii în ceea ce privește epidemia, un sondaj al managerilor de achiziții arată că producția din februarie a scăzut la cele mai joase niveluri de când se efectuează sondajul, din 2004. Pare probabil că PIB-ul se va contracta în primul trimestru pentru prima dată de la moartea lui Mao Zedong în 1976.

Analiștii se așteaptă la scăderi adânci în producție și în alte părți (vezi graficul 1). Goldman Sachs, o bancă, socotește că PIB-ul global se va reduce cu o rată anualizată de 2,5% în primul trimestru. Cu noroc, scăderea se va încheia atunci când virusul se oprește din răspândire. Însă, chiar dacă acest lucru se întâmplă, viteza și mărimea revenirii depinde de măsura în care aceste efecte costisitoare de contagiune sunt evitate.

Acesta este motivul pentru care bancherii centrali și miniștrii de finanțe se orientează spre intervenții mai targetate (vezi graficul 2). Acestea se împart în trei mari categorii: politici care asigură curgerea lina a creditului prin bănci și prin piețele monetare; măsuri pentru a ajuta companiile să își suporte costurile fixe, cum ar fi chiria și impozitele; și măsuri pentru a proteja lucrătorii subvenționându-le costurile salariale.

Să începem cu fluxurile de credit. Băncile centrale și autoritățile financiare de reglementare au încercat să se asigure că piețele nu se blochează, ci continuă să asigure fonduri pentru cei ce au nevoie de ele. Pe 2 martie, Banca Japoniei a realizat operațiuni rebo de 500 miliarde yeni (4,6 miliarde dolari) pentru a asigura destulă lichiditate în sistem. Banca Populară a Chinei a oferit 800 miliarde de yuani (115 miliarde dolari, sau 0,8% din PIB) în credite pentru bănci dacă acestea le folosesc pentru a împrumuta companiile lovite de virus. Băncile au primit instrucțiuni să fie indulgente cu companiile care au împrumuturi ce trebuie plătite în curând.

Guvernele ajută de asemenea firmele cu costurile lor, al doilea tip de intervenție. Singapore plănuiește scutiri de taxe pentru companii, și rabaturi de taxe și închirieri de proprietăți comerciale. Coreea va oferi bani firmelor mici care au probleme în a plăti salariile. Italia va oferi credite fiscale pentru firmele care se confruntă cu o reducere de 25% din cifra de afaceri. În China guvernul a cerut proprietarilor de stat să reducă chiriile și a oferit proprietarilor privați subvenții pentru a face același lucru.

Setul final de măsuri dorește să protejeze lucrătorii, prevenind concedierile și păstrând veniturile stabile. Guvernul Chinei a adoptat o reducere temporară a contribuțiilor de pensii. Japonia va subvenționa salariile oamenilor care sunt forțați să lipsească de la serviciu pentru a-și îngriji copiii sau rudele bolnave. Singapore a anunțat acordarea de bani pentru angajatorii lucrătorilor afectați.

Astăzi aceste politici sunt anunțate sporadic, iar implementarea lor e incertă. Pe măsură ce virusul se extinde, să ne așteptăm la mai multe reduceri de dobânzi — dar și la dezvoltarea sistematică a unui cocktail mai complex de remedii economice. ■

Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie a ediției tipărite sub titlul „Sneezy money”