Economia comportamentală

Ediția tipărită / Știință și tehnologie

22 iunie 2019

IMAGINAȚI-VĂ că ați găsi pe stradă un portofel cu datele de contact ale unui necunoscut, dar fără bani. V-ați da peste cap să îl restituiți proprietarului său? Acum, imaginați-vă că același portofel ar conține câteva bancnote foșnitoare. Asta v-ar schimba reacția? Depinde, oare, de suma de bani? Și cum credeți că ar reacționa alți oameni, în circumstanțe similare?

Lumea se învârte în jurul onestității. Fără ca oamenii să aibă încredere unii în alții, măcar într-o oarecare măsură, societatea s-ar dezintegra. Onestitatea este, așadar, studiată în facultăți. Majoritatea lucrărilor pe această temă se desfășoară totuși în condiții controlate, în laborator. În plus, ele implică, adesea, ca subiecți, occidentali înstăriți și bine educați. Prin contrast, Alain Cohn, de la Universitatea din Michigan, și colegii săi au studiat acest tip de economie behavioristă la scara întregii lumi. Acum, cu peste 40 de țări, 355 de orașe și peste 17.000 de oameni, avem rezultatele cercetării lor privind onestitatea civică în stare pură.

Așa cum povestește echipa, în revista Science, de săptămâna aceasta, din Canada în Thailanda și din Rusia în Peru, asistenții cercetători ai dr. Cohn au intrat în clădiri publice, precum băncile, muzeele și birourile de poliție. Au predat un portofel-mostră unui angajat de la recepție, spunând că l-au găsit afară, pe stradă, înainte să iasă în grabă. Fiecare portofel era o cutie transparentă de cărți de credit, care conținea trei cărți de business identice (cu o adresă de e-mail unică și numele fictiv al unui nativ ficțional), o listă de cumpărături (în limba locală) și o cheie. Ca fapt semnificativ, unele portofele includeau 13,45 de dolari în moneda locală, în timp ce unele nu conțineau bani. Apoi, echipa a așteptat, pur și simplu, să vadă cine îi va trimite un e-mail „proprietarului” pentru restituirea portofelului.

În 38 din 40 de țări, portofelele cu bani în ele au fost restituite mai des decât cele fără bani (însemnând 51%, comparativ cu 40% pentru cele fără bani). În timp ce ratele de onestitate variază mult între diferite locuri (Scandinavia, cea mai onestă, Asia și Africa cel mai puțin), diferența dintre țările individuale între cele două rate de restituire a fost destul de stabilă, în jurul cifrei de 11 puncte procentuale. În plus, portofelele conținând o sumă mai mare de bani (94,15 dolari) au avut o probabilitate și mai mare (de circa alte zece puncte procentuale) de a fi returnate, decât cele cu mai puțini bani, deși experimentul cu „mulți bani” nu a fost făcut decât în trei țări.

Cu cât este mai mare tentația, cu atât este mai mare și onestitatea – cel puțin, când e vorba de portofele pierdute și de bani de buzunar. În mod ciudat totuși, o atare probitate personală nu este reflectată în așteptările oamenilor despre concetățenii sau concetățenele lor. Atunci când dr. Cohn și echipa sau au studiat un eșantion de 299 de voluntari (e drept, exclusiv americani), majoritatea subiecților au prezis că, cu cât vor fi mai mulți bani într-un portofel, cu atât mai mare va fi probabilitatea ca acesta să fie păstrat. Ei au pus, de asemenea, această întrebare unui număr de 279 de economiști proeminenți din mediul universitar, care nu s-au descurcat decât relativ neconcludent mai bine decât omul sau femeia de rând de pe stradă în găsirea răspunsului corect.

Un anume cinism despre motivațiile celorlalți este, probabil, bun pentru supraviețuire, așa că răspunsul populației, în general, poate fi înțeles. Dar sentimentul de căldură interioară care derivă din „a face ceea ce se cuvine” este și el un motivator puternic. Modul în care a evoluat acest altruism este foarte dezbătut de biologi și antropologi – mai ales atunci când el se extinde, ca în experimentele lui Cohn, asupra necunoscuților pe care altruistul nu are nicio speranță de a-i întâlni vreodată. Indiferent cum ar fi, așa cum arată studiul, acest altruism este real și universal. Studiul mai sugerează și că, din răspunsurile pe care le-au dat, destul de mulți economiști nu și-au însușit încă acest lucru cu adevărat.

Acest articol a apărut în secțiunea Știință și tehnologie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Nu banii fac să se învârtă lumea”