OEDIPE de George Enescu la Salzburger Festspiele 2019

50
5 minute de lectură
Din întuneric la lumină

■ Koschka Hetzer-Molden

Salzburger Festspiele 2019/Georges Enescu/Oedipe/Premiere am 11.08.2019/Musikalische Leitung:Ingo Metzmacher/Regie, Bühne und Kostüme:Achim Freyer// Chiara Skerath:Antigone, Christopher Maltman: Oedipe
Oedipe 2019 / Foto SF Monika Ritterhaus

Festivalul Salzburger Festspiele – an de an, punctul culminant al vieții culturale austriece pe timp de vară – s-a desfășurat în 2019 sub mottoul „miturile antice”, generând întrebări despre semnificațiile acestora în vremurile noastre. Și care mit ar putea fi mai înfricoșător, mai groaznic și mai neîndurător decât povestea lui Oedipe, care a devenit vinovat, nevinovat fiind?

Patricidul, căsătoria cu propria mamă, copiii cu aceasta, incestul: când Oedipe își recunoaște vina, își scoate ochii și pornește orb în autoexil. Temele sunt descrise adesea, de la Sofocle la Hölderlin: vinovăție, recunoaștere, izbăvire.

Markus Hinterhäuser, genialul director de festival, a programat o nouă producție, cu patru reprezentații cu opera Oedipe a lui George Enescu, inspirată de trilogia lui Sofocle. Un succes senzațional!

Unii critici au considerat această montare, împreună cu opereta Orfeu în infern, drept punctele culminante ale festivalului în această vară.

„Boxeurul Oedipe scrie istorie la festival“, consemnează criticul muzical al ziarului austriac Die Presse despre bas-baritonul Christopher Maltman. „O prestație interpretativă atât de cuprinzătoare, din punctul de vedere al vocii și al jocului scenic, nu se regăsește la fiecare ediție de vară a festivalului“. 

Interpretarea lui Oedipe, în ținută de luptător de box, uimește prin extraordinara claritate a libretului cântat în limba franceză. Protagonistul se metamorfozează: de la felul năvalnic și atitudinea de luptător neînfricat de la începutul spectacolului, trecând prin frământări, până la sfâșietoarea suferință a personajului orb din final. Împăcat în sfârșit cu zeii și cu sine însuși, pășind liniștit spre Lumină. Dinspre Întuneric spre Lumină.

Pentru unii spectatori ai festivalului din Salzburg, orașul lui Mozart, opera Oedipe a reprezentat o experiență muzicală inedită. „Cu greu poate fi catalogată această muzică”, spune și dirijorul Ingo Metzmacher, care nu a făcut deloc tăieturi pe partitură, lăsând orchestra să o interpreteze integral. O compoziție unică, cu sonoritatea muzicii franceze din prima jumătate a secolului 20 și influențele muzicii folclorice românești. „Motive muzicale melodramatice se regăsesc de-a lungul partiturii”, spune regizorul  Achim Freyer, prezent la fiecare reprezentație.

Salzburger Festspiele 2019/Georges Enescu/Oedipe/Premiere am 11.08.2019/Musikalische Leitung:Ingo Metzmacher/Regie, Bühne und Kostüme:Achim Freyer// Christopher Maltman: Oedipe, oben:Brian Mulligan:Créon), ganz oben: Chiara Skerath:Antigone

„Achim Freyer transformă opera lui George Enescu într-un teatru oniric grandios”, se intitulează cronica din Neue Zürcher Zeitung. Regizorul și scenograful în vârstă de 85 de ani transformă scena de 40 de metri lățime de la Felsenreitschule într-un tărâm fantastic, unde visele frumoase se împletesc cu cele urâte. „Nici de această dată nu lipsește nimic, artiștii și clovnii, himerele și mătrăguna”, specifice creațiilor pictorului și omului de teatru Freyer. În opulența sa, acest spectacol de operă oferă multe imagini impresionante și năucitoare și o muzică minunată, neobișnuită. Ecourile au fost copleșitoare. Prestațiile Orchestrei Filarmonice din Viena și Corul Operei din Viena au fost apreciate și ele drept „grandioase”. Distribuția reunește în jur de o sută de cântăreți, interpreți și figuranți.

Spectacolul se încheie în pădurea sfântă din Colonos, așa cum povestește Sofocle în ultima tragedie din trilogia sa. Muzica devine mai lină și mai limpede, așa cum coșmarul tulburător se sfârșește la ivirea razelor de soare. 

Enescu a văzut Oedipe de Sofocle, nu mai devreme de 1910, pe o scenă pariziană. De-a lungul a 20 de ani, compozitorul a fost frământat de acest subiect al vinovăției, al păcatului, al mântuirii și al „luminii veșnice”. După opt ani de lucru, Oedipe a avut premiera absolută pe scena operei din Paris, pe 13 martie 1936. Libretul este semnat de Edmond Fleg, un scriitor elvețian de origine evreiască. În ciuda succesului de la premieră, alte opere nu au fost prea interesate să pună în scenă Oedipe. La mari distanțe în timp, avea loc câte o nouă montare pe scenele europene. După coproducția Operei de Stat din Berlin cu Orchestra Filarmonică din Viena (în stagiunea 1995-1996), acest fapt s-a mai schimbat. În lumea operei se vorbea atunci despre „redescoperirea anului”. Filmarea unei reprezentații de la Opera din Stat din Viena din 1997 cu această producție, sub bagheta dirijorului austriac Michael Gielen, este disponibilă pe DVD. Pe continentul american, premiera a avut loc în Illinois, în 2005.

Este de așteptat ca de acum, după succesul acestui spectacol grandios de la Salzburg, Oedipe să fie recunoscută drept una dintre „cele mai fascinante opere ale secolului 20” și montată tot mai des pe scenele din lumea întreagă.

Glumind, am auzit că la Salzburg se gândesc ca, pe lângă râvnitele bomboane Mozartkugeln, să fie puse pe piață și bomboanele „Enescu – Kugeln”…

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele