Imran Khan, noul star politic din Pakistan, fostă vedetă de crichet, anunță deschiderea unei noi ere pentru această țară musulmană, deținătoare de armament nuclear. Și nu doar din punct de vedere social și economic, dar, se pare, și geopolitic. 

de Mihai Motoc 

Duminica trecută au avut loc alegeri parlamentare în Pakistan. Țară cu peste 213 milioane de locuitori, dintre care cca 106 milioane cu drept de vot, Pakistanul este singurul stat musulman care deține, oficial, armament nuclear. Campania electorală a fost marcată de multiple violențe, chiar și în ziua alegerilor câteva atentate făcând peste 30 de morți și sute de răniți.

Principalii actori electorali

Liga Musulmană din Pakistan este partidul aflat la putere în timpul alegerilor, de centru-dreapta, condus de Shehbaz Sharif, fratele fostului premier pakistanez, Nawaz Sharif, înlăturat recent de la putere în urma unui scandal imens de corupție care i-a adus și o condamnare de 10 ani de închisoare. Chiar dacă s-a întors în țară pentru a-și executa pedeapsa, el nu a reușit să-și și ajute partidul să câștige alegerile. Acesta a obținut 12.896.356 de voturi, 24,4% din total, 64 de locuri în Parlament și locul 2 în competiția electorală.

Mișcarea pentru Justiție din Pakistan (Pakistan Tehrek-e-Insaf – PTI) principalul partid de opoziție, a câștigat alegerile de duminică. Condus de carismaticul Imran Khan, fost star internațional al jocului de crichet, partid de centru, dar cu ample valențe populiste, a beneficiat neoficial de sprijinul influentei armate pakistaneze. A obținut 16.851.240 de voturi, 31,9% din total, 116 fotolii de parlamentari, dar nu va putea forma singur guvernul, așa cum vom vedea ulterior, fiind necesară formarea unei coaliții parlamentare.

Partidul Popular din Pakistan (Pakistan Peoples Party – PPP), centru-stânga, condus de Bilawal Bhutto Zardari, fiul fostului prim-ministru Benazir Bhutto, prima femeie aleasă premier într-o țară musulmană, dar care și-a pierdut viața într-un cumplit asasinat. Venind din opoziție, Partidul Popular din Pakistan și-a conservat scorul obținut la alegerile de acum 5 ani, obținând 43 de locuri în Parlament cu 6.901.675 de voturi, 13% din total, precum și locul 3 în competiție.

Consiliul Unit al Acțiunii (Muttahida Majlis-e-Amal), o coaliție de partide conservatoare, extremiste, islamist-radicale, de extremă dreapta, condusă de Fazl-ur-Rahman, a obținut 4,81% din voturi, 12 locuri în Parlament și peste 2,5 milioane de sufragii. Scorul este mult mai slab decât se anticipase, dar mult prea mare pentru pericolul pe care-l poate reprezenta această coaliție de extremiști.

Muttahida Qaumi Movement (MQM), o alianță a celor cu vederi seculare, liberale, au obținut cca 730.000 de voturi, 1,38%, și 6 locuri în legislativ. Mișcare democratică, dar profund divizată (are o conducere în diaspora, la Londra, și alta în țară, în Pakistan), va fi o voce palidă în viitorul mandat parlamentar, deși are toate șansele să fie cooptată la guvernare.

Celelalte partide care au intrat în Parlament au obținut între 1 și 4 mandate, partidele care nu au atins pragul electoral au luat cca 2,5% din sufragii, candidații independenți au obținut 13 locuri, deși au obținut peste 6 milioane de voturi, cca 11,4% din total.

„Islamo-socialismul” câștigător

Parlamentul din Pakistan are 342 de locuri. Dintre acestea, 272 sunt alese în mod direct, în circumscripții uninominale, prin sistemul „câștigătorul ia locul”. 60 de locuri sunt rezervate pentru femei, iar 10 pentru minoritățile etnice sau cele religioase. Cele 70 de locuri rezervate femeilor și minorităților sunt alese prin metoda reprezentării proporționale cu prag de 5%. Pentru o majoritate simplă, care poate duce la formarea guvernului, un partid sau o alianță electorală are nevoie de 137 de locuri în Parlament.

Formațiunea câștigătoare, Mișcarea pentru Justiție din Pakistan (Pakistan Tehrek-e-Insaf – PTI), va fi desemnată să formeze guvernul, dar va avea nevoie de o alianță parlamentară.

Imran Khan va fi desemnat candidat de prim-ministru și, foarte probabil, va reuși să creeze o majoritate parlamentară care să-i treacă guvernul. Partid populist, naționalist moderat, adept al democrației islamice, își propune să creeze așa-numitul „welfare state”.

În această viziune, oarecum utopică în condițiile țării în care se vrea aplicată, statul va asigura în mod gratuit școlarizarea (la toate nivelurile), sănătatea și locurile de muncă pentru toți cetățenii săi. În campania electorală, Imran Khan a promis că, odată ales premier, va crea peste 20 de milioane de locuri de muncă. Nu a spus și cum și, mai ales, unde, având în vedere că Pakistanul are peste 7 milioane de expați (după alte surse, chiar peste 10 milioane) și este printre principalele țări generatoare de emigrație a forței de muncă.

Partidul lui Imran Khan are puternice influențe de socialism islamic. Mentorul lui Khan este filozoful Muhammad Iqbal (1877-1938). Poet, filozof, jurist, om politic și politolog, Iqbal este creatorul conceptului de Pakistan, statul musulman din nord-estul, nordul și nord-vestul Indiei, care a dus la apariția atât a Pakistanului de azi, cât și a Bangladeshului. Teoretician și al socialismului de tip islamic, a inspirat welfare-ismul electoral, poate și politic, al lui Imran Khan.

Când SUA pleacă, vine China

Pakistanul, stat musulman majoritar sunnit, este un factor de echilibru, chiar dacă precar, în regiune. Rivalitatea sunna-shiia, manifestată cel mai des în conflictele dintre saudiți și aliații lor sunniți, contra Iranului shiit și aliaților săi, apariția ISIS/Daesh, conflictele din Afghanistan, Siria, Irak, Yemen, Palestina etc. pot fi temperate de singura putere nucleară din zonă.

Pakistanul este și un aliat strategic al Occidentului și mai ales al SUA (cel puțin până la „era” Trump), beneficiind de importante ajutoare financiare și suport tehnologic și militar.

Criza economică recentă, corupția generalizată, sărăcia, șomajul, diminuarea drastică a sprijinului financiar din partea SUA condusă de Trump sunt factorii care au împins Pakistanul în sfera de influență a Chinei și în pragul ușii FMI.

Înainte de alegeri, China a acordat Pakistanului o serie de împrumuturi financiare de urgență în valoare de peste 5 miliarde de dolari. Se pare că nu a fost suficient și, după alegeri, Pakistanul va încerca să obțină un nou acord cu FMI pentru un împrumut de cel puțin 10 miliarde de dolari pentru evitarea unui colaps.

Dar împrumuturile FMI, chiar dacă au dobânzi foarte mici, vin la pachet și cu un set de reforme, uneori necesare, dar întotdeauna foarte dureroase, mai ales social.