Referendumul eșuat nu e o victorie a vreunui partid, e chiar caraghios, spune Theodor Paleologu, fost ministru al Culturii, din partea PNL. Dar mai comice par a fi certurile din culisele Partidului Național Liberal, care, din păcate, a devenit un club irelevant la nivelul societății, spune Paleologu, pentru Reporter Global.
Credeți că ceea ce se întâmplă acum în PNL este o consecință a reeditării unor greșeli deja comise și care nu au fost îndreptate la momentul oportun? Fac, inevitabil, legătura cu momentul plecării dumneavoastră din PNL, de fapt al excluderii.
Nu eu am ieșit din PNL, am fost dat afară și le sunt recunoscător celor care m-au dat afară.
Revenind la ce se întâmplă acum, e caraghios ca tocmai Alina Gorghiu să posteze ce a postat la adresa lui Ludovic Orban, ea fiind cea care a susținut candidatura lui Marian Munteanu și care a acceptat încheierea acordului cu Coaliția pentru Familie din 2016. E de-a dreptul caraghios. Putea să lase pe altcineva să spună ceva pe tema asta, să lase pe doamna Săftoiu sau pe domnul Raețchi, dar tocmai persoana care l-a sprijinit pe Marian Munteanu să critice caracterul retrograd al strategiei lui Ludovic Orban e comic.
Acum, mai e un alt aspect: PNL, în urmă cu câțiva ani, cum știm cu toții, a aderat la Partidul Popular European, deci și-a asumat o poziție care este în consens cu ce spune în general, mă rog, nu tot PPE, adică nu toate partidele componente, dar e în acord cu filozofia generală a PPE, adică a partidelor conservatoare, creștin-democrate din Europa Occidentală.
De altminteri, referendumul acesta a fost pe o temă venită din exterior. Cred că și acesta e unul din motivele pentru care electoratul nu a fost deloc interesat de subiect. E o temă venită din afară, mai exact din Occident. E o temă care a fost foarte dezbătută în Statele Unite, în țări din Europa Occidentală. Au avut loc niște referendumuri pe tema asta în alte țări din Europa. În mod evident, electoratul românesc a perceput-o ca pe o temă exterioară, lipsită de interes imediat. Oamenilor le arde de cu totul altceva decât de definiții ale căsătoriei.
S-a vorbit, imediat după închiderea urnelor, de o veritabilă victorie a USR cu trimitere la rezultatul referendumului. Credeți că le-a fost de folos faptul că și-au asumat în interiorul partidului o temă din exterior și că au trecut-o prin filtrul intern? Mă refer la referendumul făcut chiar în interiorul USR pentru a decide poziționarea față de inițiativa Cpf, soldat chiar cu schimbarea conducerii de atunci a partidului. Credeți că asta e ceea ce i-a ajutat pe cei de la USR să devină mai ofensivi față de provocările exterioare, să nu fie prinși nepregătiți?
De victorie, cu adevărat, nu poți vorbi decât atunci când ai obținut voturi. Ăsta e motivul pentru care în 2012 Traian Băsescu nu a repurtat o victorie, ci cei care au vrut să-l dea jos prin referendum nu au reușit. La fel și aici: nu a câștigat nimeni. Când ai o participare de 20% e caraghios să vorbești de victoria cuiva. N-a câștigat nimeni nimic. Eventual, au pierdut unii, dar asta e altă socoteală.
E adevărat că USR s-a poziționat diferit de restul clasei politice și, în felul acesta, a câștigat în vizibilitate, poate a mai câștigat o anumită simpatie. Rămâne de văzut.
Eu cu totul altă problemă mi-o pun ca cetățean. Eu nu am semnat pentru referendumul privind familia – de fapt, privind căsătoria, despre asta e vorba –, în schimb am semnat pentru celălalt referendum de inițiativă populară și anume inițiativa „fără penali” a USR. Și îmi pun o întrebare, ca om care a semnat: mai e posibil acum un referendum de inițiativă populară după eșecul de ieri? Eu mi-aș fi dorit un referendum pe tema „fără penali”. Dar mai e posibil acum? Nu cumva s-a compromis însăși ideea de referendum de inițiativă populară? Până acum, experiența României cu referendumurile nu e prea grozavă. În 2003 am avut un referendum validat (privind armonizarea legislației românești cu reglementările UE și ale NATO – n.r.), dar știm cu toții cum a fost forțat, în 2007 au fost două eșecuri, două referendumuri nevalidate (pentru demiterea președintelui României și cel pentru schimbarea sistemului de vot – n.r.), în 2009 (referendum pentru trecerea la parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari – n.r.) a fost validat, dar degeaba a fost validat pentru că parlamentul nu a făcut nimic. În 2012, alt referendum nevalidat (pentru demiterea președintelui României – n.r.), iar acum era primul de inițiativă populară și nu a fost nici el validat din cauza participării extrem de slabe. În aceste condiții, îmi pun întrebarea pentru viitor dacă mai are rost să ne gândim la referendumuri și ce se întâmplă cu semnătura pe care am dat-o din convingere pentru un referendum de inițiativă populară, propusă de USR, fără penali.
Credeți că s-a compromis însăși ideea de referendum…
Mă întreb doar. S-ar părea că nu ne merge formula asta, pentru că până acum a fost un referendum validat cu forcepsul în 2003, un alt referendum validat, dar neaplicat în 2009, iar restul de referendumuri nu au fost validate. Patru. E foarte mult. Adică ideea însăși de referendum nu prea mai ține. Eu mă întreb ce se întâmplă cu semnătura mea, că doar am semnat pentru inițiativa USR. Mă întreb cât de plauzibilă mai e formula asta acum.
„Ludovic Orban o fi având el defectele lui, dar nu a fost niciodată un partizan al USL”
Fără legătură cu demersul comun al celor care noaptea trecută au cerut reformarea PNL sub hashtagul #Ajunge, credeți că este, totuși, nevoie de o reformă în PNL?
Evident că „ajunge”, dar asta trebuie să le spunem noi lor! Adică ajunge cu Alina Gorghiu! Ajunge cu persoane ca Cezar Preda! Vă dați seama, să dea Cezar Preda hashtag #ajunge? Ajunge cu oameni ca el!
Asta e comicăria nemaipomenită: că se erijează în reformatori oameni care trebuie virați, scoși din peisaj, care sunt autorii dezastrului. Groparii PNL sunt, pe rând, Tăriceanu, Crin Antonescu, Gorghiu, Vasile Blaga. Ăștia sunt groparii PNL! Și tocmai ei se trezesc, sau unii dintre ei se trezesc să dea hashtag #ajunge. Este foarte comic. Eu nu cred că se poate reforma mare brânză în PNL. Din păcate, lucrurile sunt foarte prost așezate în interiorul PNL și nu văd, deocamdată, nimic la orizont. Și când zic „la orizont”, gândiți-vă la o distanță foarte mare, adică pe distanță de câțiva ani nu văd nicio șansă de redresare. De altminteri, uitați-vă care sunt numele vehiculate pentru alegerile parlamentare și vă dați seama că este de nevotat o asemenea listă. Mie îmi pare rău, dar PNL este în momentul de față irelevant. Poate că există o anumită inerție în Ardeal datorită anumitor primari, dar PNL a devenit cu totul irelevant. Certurile din PNL, din Biroul Permanent, sunt certuri în cadrul unui club irelevant la nivelul societății.
Dincolo de cei care știm că sunt contestatarii săi, credeți că are și Ludovic Orban vreo responsabilitate?
Da, evident că da, clar. Dar să știți un lucru din anii precedenți – că am o memorie foarte bună la genul acesta de lucruri: Ludovic Orban o fi având el defectele lui, dar nu a fost niciodată un partizan al USL. Or, marea problemă de acolo vine. După cum v-am spus mai devreme, groparii PNL sunt: Tăriceanu, Crin Antonescu, Gorghiu, toți oameni care au fost sută la sută sprijinitori, susținători ai cauzei useliste. O fi având el defectele lui, dar Orban nu a fost niciodată în tagma USL-iștilor înfocați, el nu a pus niciodată umărul la instaurarea PSD la putere. Pe când toți ceilalți despre care am vorbit mai devreme sunt foarte serios responsabili de aducerea PSD la putere. Eu în locul lor aș aștepta mai multe cicluri electorale înainte de a scoate capul de la cutie. Să înceapă lumea să uite care este vina lor la situația actuală a României. Și mi-ar fi rușine să apar atâta vreme cât Dragnea este încă la putere, mi-ar fi rușine să mai scot capul de la cutie în locul lor. Și frică, vă spun drept, teamă. Teamă de batjocura generală care se va abate asupra lor. Pentru că eu, când o văd pe Dăncilă la guvern, când îl văd pe Dragnea cocoțat la Camera Deputaților, nu uit o secundă că Alina Gorghiu și Crin Antonescu și alții ca ei au pus umărul la această situație.