Cum explică ștecherele potențialul și limitele straniei superputeri a UE

ȘTECHERUL BRITANIC este o minune de design. Picioarele sale izolate fac aproape imposibile șocurile electrice, chiar dacă atârnă afară din priză. Capace acoperă găurile active ale prizei, până la împământare, ceea ce înseamnă că până și la cei mai aventuroși copii se chinuie ca să se electrocuteze. Dacă smulgeți cablul, sârmele active se vor deconecta înainte de a atinge pământul, reducând și mai mult „șansa” să se frigă cineva. Este probabil cel mai sigur ștecher de pe planetă (dacă nu calci pe el). Totuși, în afară de Marea Britanie și puținele țări care au trăit sub stăpânirea ei imperială, Marele Ștecher britanic e neglijat în detrimentul unor mecanisme, uneori periculoase, cu două piciorușe.

Așa cum sugerează vânzările de adaptoare pentru ștechere britanice, e nevoie de mai mult decât de un design bun pentru ca standardele să fie adoptate pe plan global. Pentru o astfel de influență, este necesară o alchimie de putere a reglementării și de putere de piață pe care Marea Britanie, pur și simplu, nu o are. Este, însă, o combinație pe care UE a învățat să o stăpânească. Totul, de la producția de cherestea din Indonezia la protecția datelor pe internet în America Latină, este reglat acum de un grup de birocrați, diplomați, membri ai Parlamentului European și de lobby-iști aflați în centrul Belgiei. Ann Bradford, de la Școala de Drept Columbia, a numit asta „efectul Bruxelles”, într-o carte cu acest titlu, care explică felul în care UE a devenit o superputere de reglementare pe tăcutelea.

UE, care nu este o superputere în sensul tradițional al termenului, reușește aceasta în trei feluri. Întâi, piața UE este atât de mare – aproximativ o cincime din PIB-ul global la ratele de schimb de pe piață –, încât producătorii nu pot să ignore acest continent, indiferent de cât de oneroase sunt reglementările sale. Apoi, spre deosebire de America, unde scopul este o reglementare de categorie ușoară, Bruxellesul exultă la capitolul severitate a regulilor sale. El se mândrește că are cele mai dure reglementări pentru totul, de la datele personale la mediul înconjurător. Așa că, dacă o firmă vrea să îți vândă același produs peste tot, în loc să risipească bani pentru a face multe versiuni, ea trebuie doar să se conformeze standardelor europene. Acești doi factori se combină pentru a introduce o a treia modalitate de influențare a reglementărilor globale, deoarece companiile fac uneori lobby pe lângă guvernele interne pentru a-și alinia reglementările la nivel european, ca nu cumva un rival să câștige un avantaj, producând chestii de calitate dubioasă doar pentru piața internă.

În acest fel, efectul Bruxelles a transformat UE într-o mașinărie politică ce se auto-perpetuează. În timp ce tot mai multe țări și firme globale se trezesc aspirate de această rază de tracțiune a reglementărilor, o țară încearcă să îi scape. Guvernul britanic al lui Boris Johnson prețuiește divergența, într-un moment în care tocmai convergența este la ordinea zilei. Marea Britanie vrea să construiască relații cu țările din afara Europei. Cu toate acestea, adesea, exact aceste țări se mișcă în sensul opus. Din ce în ce mai mult, globalizarea seamănă cu europenizarea. Marea Britanie poate să încerce să se descurce de una singură în propria sa sferă de reglementare, dar asta se va dovedi probabil ceva la fel de popular ca și ștecherul său cu trei picioare.

Cea mai recentă manifestare a acestui efect Bruxelles vine sub forma unui alt tip de ștecher. Comisia Europeană se gândește cum să oblige firmele de telefonie să producă un ștecher universal pentru încărcătoarele lor. Apple, care folosește propriul său design pentru cablurile de încărcare, este iritat de această schimbare. Criticii se tem că firmele de telefonie ar putea să se trezească cu încărcătoare învechite, până ce reglementatorii le vor acorda permisiunea de a le schimba. Obiecțiile lui Apple vor fi probabil în van, lăsându-i firmei o alternativă: să se conformeze legii doar în UE sau să își schimbe ștecherul pe toate piețele. Opțiunea din urmă este, probabil, mai puțin costisitoare. Și, spre deosebire de verișorul ei britanic, acest tip de ștecher ar putea foarte bine să devină global, fie că este sau nu o idee bună.

Bruxelles-ul poate să îi constrângă pe cei ca Apple să se conformeze voinței sale, dar faptul de a fi doar o superputere de reglementare are limitele sale. Atunci când America l-a ucis pe Qassem Suleimani, comandantul iranian, la începutul acestui an, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și-a convocat echipa. În mod straniu, comisarii însărcinați cu chestiuni precum demografia, tineretul și sănătatea au trebuit să își spună cuvântul asupra perspectivelor unui război în Orientul Mijlociu. Când vine vorba de puterea soft sau de modificarea designului la ștechere, UE domnește. În termeni de putere hard, UE rămâne asemenea descrierii pe care a făcut-o chitaristul de la trupa Oasis, Noel Gallagher, când vorbea despre fratele său: „Un om cu o furculiță într-o lume de supă”.

Chiar și acolo unde Bruxelles-ul conduce lucrurile, partea bună a acestei situații nu este evidentă. Bruxelles-ul stabilește din ce în ce mai mult regulile pentru internet. Dar tot marile companii americane sunt cele care fac banii (iar guvernul american colectează veniturile din impozite). Într-adevăr, în timp ce Facebook și Google sunt suficient de mari ca să digere orice tip de reglementare care i se impune, firmele europene mai mici ar putea să se sufoce. În afara faptului că le oferă lobby-iștilor un trai îndestulător și că ține deschise restaurantele cu supraprețuri din cartierul european al Bruxelles-ului, beneficiile acestei situații sunt uneori neclare.

Asemenea avantaje nu sunt doar limitate, ci pot fi și extrem de vremelnice. Dominația în reglementare a UE este o poveste recentă. Iar cărămizile pe care UE și-a construit această putere se clatină. UE este încă una dintre cele mai mari piețe din lume, dar cota sa din economia globală va scădea, probabil, în deceniile viitoare. Pe măsură ce se va diminua, la fel se va întâmpla cu stimulentul de a urma dictatele de la Bruxelles.

De la Bruxelles la Beijing

Schimbările tehnologice ar putea slăbi și mai tare puterea UE. Producerea unui mecanism complicat, la standarde diferite, costă o groază de bani, deoarece procesul de producție trebuie modificat. Dacă imprimarea în 3D va deveni normă, costurile conformării atât cu standardele europene, cât și cu alte standarde ar putea foarte bine să se reducă. În unele domenii, standardele înalte s-ar putea să devină un blestem, nu o virtute. În ceea ce privește inteligența artificială, companiile care sunt supuse unor regimuri mai slabe de reglementare ar putea să își consolideze în mod iremediabil avansul, prin experimentare neetică. „Ce numim azi efectul Bruxelles ar putea fi descris într-o zi ca efectul Beijing”, avertizează Bradford. Asemenea mutații ar putea fi îndepărtate. Țările sunt din ce în ce mai împinse să aleagă o sferă de influență. Atunci când celelalte alternative sunt o Americă eratică și o Chină nedemocratică, UE are ceva de oferit. Hegemonia nu durează însă decât rar, iar supremația UE în reglementare nu va fi probabil o excepție. Chiar și cele mai înalte standarde ajung în cele din urmă să fie ignorate. Uitați-vă doar la ștecherul britanic. ■

Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Parabola ștecherului”