Partidul Neconservator al lui Boris Johnson

Politică britanică

79
5 minute de lectură

Îmbrățișarea strânsă de către conservatori a populismului radical pregătește Anglia pentru alegeri periculos de polarizate.

Foto: Getty Images / Guliver

BORIS JOHNSON este lider al conservatorilor de ceva mai mult de o lună, iar până săptămâna aceasta a apărut în Parlament în calitate de prim-ministru doar o dată. Asta nu l-a oprit să efectueze cea mai mare curățenie din istoria partidului, pe 3 septembrie. După rebeliunea parlamentarilor fără portofoliu, care a dus la înfrângere răsunătoare a intransigentei sale politici privind Brexitul, 21 de parlamentari conservatori moderați, inclusiv șase membri ai fostului cabinet și un nepot al lui Winston Churchill, s-au retras și li s-a spus că nu li se va permite să participe la următoarele alegeri în calitate de conservatori.

A fost cea mai dramatică acțiune într-un lung proces: transformarea partidului de guvernământ al Marii Britanii din conservatori în radical-populiști. Capturarea conservatorilor de către fanaticii determinați să continue un Brexit fără acord a provocat abandonarea de către partid a principiilor care au guvernat Regatul Unit de peste un secol. Metamorfozarea sinistră a conservatorilor este o veste teribilă în lumina iminentelor alegeri și a opoziției laburiștilor, prizonieri ai unei stângi la fel de radicale.

Renunțarea la mai bine de 40 de ani de pro-europenism precaut după referendumul din 2016 a reprezentat în sine o mare schimbare. Însă, sub dl Johnson și consilierul acestuia de tip Svengali, Dominic Cummings, care a plănuit Campania de plecare, Partidul Conservator a devenit nu doar pro-Brexit, dar și pro-non acord. Dl Johnson pretinde că lucrează din răsputeri să obțină un acord de retragere mai bun de la UE. Totuși, prestația sa nereușită din fața parlamentarilor din această săptămână, precum un student care încearcă să iasă basma curată la examenul oral, l-a dat în vileag. El nu are nicio propunere reală pentru înlocuirea contestatei frontiere rigide irlandeze. Rapoartele că Dl Cummings a admis, în mod privat, că negocierile din Bruxelles „sunt false” trag un semnal de alarmă real. Planul neconservator al dlui Johnson pare a fi câștigarea rapidă a alegerilor fie după o prăbușire fără acord, fie, după cum s-a dovedit, susținând că a fost contracarat de „dușmanii poporului” în parlament.

Cultul non-acord a compromis principiile conservatoare. Sajid Javid, cancelarul prudent din punctul de vedere al fiscalității, a scos „bunătăți” preelectorale în valoare de miliarde de lire sterline. El a dat bani serviciilor publice fără să ceară prea mult din perspectiva reformei și s-a concentrat pe cheltuiala zilnică și mai puțin pe investițiile viitoare. Se presupune că puterea de cumpărare a fost susținută pentru a rezista crahului non-acord. Însă încrederea că lipsa acordului nu va afecta economia ar impune că nu ar fi necesară vreo plasă de siguranță. A aplica o asemenea precauție, cum a făcut predecesorul Javid (acum, deja un fost conservator), este o formă de erezie.

Foto: Agerpres / EPA

Comportamentul cel mai neconservator al cabinetului dlui Johnson a fost nechibzuința sa constituțională. Nu numai că a suspendat parlamentul (după ce a spus că nu o va face), ca să limiteze timpul parlamentarilor de a legifera cu privire la Brexit (despre care, din nou, a spus că nu are legătură). S-a jucat folosind chiar mai multe tactici necinstite, recomandând ca regina să nu promulge legislația aprobată de Parlament. Va respecta guvernul legea – a fost întrebat un aliat al cabinetului dlui Johnson? „Vom vedea ce prevede legislația”, a replicat acesta. În țara în care constituția depinde de disponibilitatea de a urma convenția și tradiția, chiar această amenințare slăbește regulile – și pavează drumul pentru următoarea rundă de abuzuri, fie din partea unui guvern laburist, fie a unuia conservator.

În această săptămână, au existat încă destui conservatori care să blocheze cea mai periculoasă parte a politicii privind Brexitul a dlui Johnson. Puțin înainte de trimiterea ediției noastre la tipar, a fost prezentat în Camera Lorzilor un proiect de lege desemnat să oprească o ieșire fără acord. Însă înfrângerea guvernului și pierderea oricărei majorități se îndreaptă spre o alegere. Va fi o competiție în care, pentru prima dată în memoria oamenilor, Marea Britanie nu are un partid de centru-dreapta. Și nici nu va avea un opozant tradițional, „mulțumită” liderului laburist de stânga, Jeremy Corbyn. În schimb, cele două partide dominante, în maniera lor diferită, vor avea tendința să dăuneze economiei; și ambele vor amenința instituțiile Marii Britanii. Consecințele înspăimântătoare ale Brexit-ului continuă. ■


Acest articol a apărut în secțiunea Lideri a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Partidul Neconservator”.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele