Partizanat și liberalism politic

110
8 minute de lectură
Foto: Getty Images / Guliver

Cu greu se poate identifica o temă mai actuală decât aceea a partizanatului politic și a întregului context pe care îl circumscrie acest concept politic fundamental, implicând statul. societatea civilă, membri de partid sau simpatizanți politici, regimul constituțional și respectarea legilor, pluralismul etic, birocrația bugetarilor și corupția ca fenomen generalizat.

Tocmai de aceea, monografia lui Matteo Bonotti, Partizanat și liberalism politic în societăți diverse, publicată sub egida prestigioasei edituri Oxford University Press în anul 2017, sintetizează întreg travaliul de gândire aplicată al autorului, început încă din anul 2011 cu două articole definitorii pentru preocupările lui, unul în care studiază conceptualizarea partidelor politice și altul în care analizează limitele liberalismului politic.

Substratul etic al comportamentului politic și diversitatea culturală, laolaltă cu felul în care statul se raportează la ele, sunt temele lui dominante, ale căror referințe sunt căutate în zone de cercetare și investigare precum lingvistica dreptului și justiției, libertatea cuvântului și respectul opiniei, liberalismul politic, teoria politică a politicilor alimentare de stat sau dimensiunea normativă a partizanatului politic. De cel din urmă este vorba în această recenzie, într-o încercare de a reda excursul impecabil, prin accesibilitatea lui, al unuia dintre cei mai de seamă gânditori politici contemporani.

Cartea stă în răspăr cu Teoria Dreptății a lui John Rawls, un reper esențial al politologiei moderne și act originar de naștere al normativismului în științele politice. De altfel, miza centrală a lui Bonotti constă în demonstrarea faptului că teoria rawlsiană are deschiderea necesară și este receptivă către lumea reală a politicii și a partidelor politice.

Până de curând, lumea academică a neglijat sau a ignorat de-a dreptul abordarea conceptuală a partidelor politice. În ultimul deceniu însă, situația s-a schimbat. De partea îngerilor. O evaluare a partidelor și a partizanatului., scrisă de Nancy L. Rosenblum (2008), sau Promisiunea partidului într-un timp al polarizării, a lui Russell Muirhead (2014), urmată de Sensul partizanatului, de Jonathan White și Ypi Lea (2016), au marcat un întreg deceniu în care s-a manifestat revigorarea nevoii de a înțelege, sub presiunea contingentului și a politicilor reale, radicalizarea crescândă a discursului politic, violența limbajului și turbulențele populiste recente, în detrimentul teoriilor ideale ale dreptății. Trei sunt orientările sub care s-a desfășurat acest demers: prima pune în prim-plan dependența de practica politică și plasează idealurile regulative în interiorul instituțiilor politice; a doua este teoria non-idealistă, care încearcă să aplice idealurile călăuzite de acțiunea politică ale liberalismului unor contexte politice mai puțin ideale; și, în sfârșit, a treia, cea a realismului politic, care încearcă să plaseze politica pe baze normative non-morale, reprezentată de Raymond Geuss, Bernard Williams și Glen Newey. În această succesiune se înscrie și Bonotti, cu specificul său, acela de a armoniza conceptul de rațiune publică a lui Rawls cu acela de partizanat.

Concepția partizanatului are precursori timpurii. Ne referim aici la Edmund Burke, dar și la alți gânditori, cum ar fi Bartolo da Sassoferrato, jurist de secol XIV, sau Giovanni Sartori, celebrul politolog din secolul trecut, evidențiați de către autor. Deși la acești savanți concepția partidului nu era înțeleasă ca o concepție normativă, ci mai degrabă ca o descriere a realității empirice, se poate sesiza la ei o diferențiere între o deschidere către public, colectivitate, a partidelor, în opoziție cu organizarea sectariană, cu facțiunile închistate într-un interes particular. Îndemnul lui Bonotti este de a rezista tentației empiricizării ideii de partid, pentru că altfel nu mai putem defini partidul decât ca o asociere de indivizi, animați de interese particulare, pentru care puterea nu este decât un mijloc de a-și maximiza profiturile și a-și atinge scopurile. Într-adevăr, aceasta este și miza cărții: de ce niște cetățeni, aflați sub condiția partizanatului politic în lumea reală, ar împărtăși valori și cerințe care să ia în considerare binele comun și finalități generale?

Partizanatul, înțeles ca participare la politica democratică prin mecanismul unui partid politic, ne spune Bonotti, își are locul lui în interiorul liberalismului politic a lui Rawls și e un vehicul de a implementa această viziune politică și în solul, îndelung contestat, al unor societăți complexe, multiculturale și diversificate etnic. Bonotti își asumă o contribuție la literatura de specialitate dedicată obligațiilor politice și a libertății de exprimare în relație cu rațiunea publică și cu datoria morală a civilității, la care toți actorii politici ar trebui să adere: astfel, devine justificată obligația de a prezenta argumente publice în termeni în care să poată fi recunoscuți ca fiind acceptabili de către toți cetățenii unui stat liberal, indiferent de interpretarea particulară pe care o au asupra binelui comun. Pot fi reperate trei asemenea motivații pentru adepții partizanatului:  1) au o motivație intrinsecă, derivată dintr-o preocupare sinceră pentru binele comun; 2) au o motivație extrinsecă cauzată de teama sancțiunilor sociale dacă intră în contradicție cu normele general acceptate cu privire la felul în care partizanatul și discursul politic ar trebui să existe și să se manifeste; 3) sunt motivați extrinsec de dinamica și competiția dintre partide să își prezinte propunerile ținând cont de binele comun.

Cea ce lasă loc unor întrebări esențiale. Concepția normativă a partizanatului este viabilă doar în interiorul unor societăți deja bine organizate (well-ordered) și care împărtășesc o cultură liberală: ce se întâmplă însă când ne situăm în afara unei astfel de culturi? Apoi, de ce ar avea nevoie liberalismul politic de mai mult de un singur partid? Într-adevăr, dacă liberalismul politic și concepția normativă a partizanatului cer ca legile și politicile să fie justificate pe baza rațiunii publice, în detrimentul unor concepții ale binelui doar explicate și înțelese, de ce nu ar putea un singur partid să colecteze toate cerințele si propunerile de politici din toată societatea și să genereze rațiuni publice ce pot fi astfel justificate în fața tuturor cetățenilor? Deși contestarea politică este admisă, acesta nu e un argument în favoarea pluralismului politic.

Dezbaterile recente din jurul partizanatului stau, fără îndoială, sub spectrul autoritarismului și a discursului urii. Trecutul stă și el de veghe: Germania Nazistă, Uniunea Sovietică, Italia Fascistă. Partidul unic, partidul-stat. Până la urmă, era Partidul Nazist un partid, sau o facțiune (coaliție de facțiuni) care doar mima grotesc rolul unui partid? Dacă acceptăm criteriul avansării unei concepții asupra binelui comun, atunci era un partid. Problema aici nu este natura iliberală a concepției asupra binelui, ci mai degrabă noțiunea subînțeleasă a acelui Noi, Poporul, căruia îi era destinat acel bine. Se pare că politicile dictatoriale și naționalismul etnic sunt compatibile formal cu dimensiunile normative ale partizanatului, ceea ce evidențiază o carență și o vulnerabilitate majoră chiar în centrul de greutate al edificiului teoretic construit de Bonotti.

În final, meritul important al acestei cărți, deși conservatoare în felul în care abordează tema partizanatului și partidelor politice, constă în modul accesibil în care se prezintă, ceea ce a și făcut să devină cea mai dezbătută, comentată, recenzată și influentă lucrare pentru political mainstream-ul occidental și nu numai. ■


Notă

Recenzia a fost făcută după ediția: Matteo Bonotti, Partisanship and Political Liberalism in Diverse Societies, Oxford University Press, Oxford, 2017

În cuprinsul recenziei am făcut referință la:

Rawls, John. 1971. A Theory of Justice. Cambridge MA: Harvard University Press

Rawls, John. 2005. Political Liberalism (Expanded Edition). New York: Columbia University Press

Rosenblum, Nancy L. 2008. On the Side of the Angels. An Appreciation of Parties and Partisanship: Princeton University Press

Muirhead, Russell. 2014. The Promise of Party in a Polarised Age. Cambridge MA: Harvard University Press

White, Jonathan and Lea, Ypi. 2016. The Meaning of the Partisanship. Oxford: Oxford University Press

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele