Multe lucruri va fi regretând Traian Băsescu la viața lui, dar ca faptul că nu e el la Cotroceni în vreme de pandemie…
În ziua în care la ceas de seară s-a luat totuși decizia închiderii școlilor, aceeași cu cea în care premierul Ludovic Orban era extrem de circumspect cu privire la oportunitatea măsurii, Traian Băsescu îmbrăca în platourile televiziunilor haina de președinte: „Aș fi închis școlile imediat. (…) O să spun un lucru care o să scoată pe toată lumea din sărite: aș închide metroul! Deplasările să se facă individual, fiecare cu mașinuța lui, cu o trotinetă electrică”. Desigur, fostul președinte a omis să precizeze ce mijloc de transport poate folosi cel care nu are nici mașinuță, nici trotinetă electrică.
De când România a intrat în rândul țărilor lovite de Covid-19, președintele Iohannis a fost cel care a făcut anunțurile-cheie sau a pregătit public terenul pentru ele. Totul, pas cu pas, fără decizii intempestive.
„Este foarte important ca măsurile care vor fi luate să fie luate la timp, să fie luate în așa fel încât să prindă. Iar pentru a face posibilă această luptă cu toate instrumentele prevăzute de lege, am decis să decretez stare de urgență la începutul săptămânii viitoare”, declara Klaus Iohannis pe 14 martie, pentru ca apoi, lăsându-i pe români să se acomodeze cu ideea și să se informeze ce presupune, să dea și decretul de instituire a stării de urgență. Șeful statului a ieșit pe alocuri zilnic cu mesaje cu privire la măsurile care se iau, dar și cu o sumedenie de apeluri la adresa românilor, să se conformeze interdicțiilor.
Nerăbdarea anticipării
În tot acest timp, fostul președinte Traian Băsescu urmărea atent, pas cu pas, mișcările succesorului său la Cotroceni, cu declarații care trădau și trădează aproape frustrarea de a nu mai avea frâiele. Și de altfel fostul șef al statului a fost mereu cu un pas înaintea actualului. La scurt timp după ce Avocatul Poporului a solicitat decretarea stării de urgență, într-un interviu la postul RTV Traian Băsescu era tranșant: „Trebuie introdusă starea de urgență. Este singura care permite limitarea drepturilor fundamentale. Pe procese-verbale făcute de Arafat sau interimarul Orban nu funcționează lucrurile. Armata se implică în impunerea carantinei la domiciliu. Cine știe dacă oamenii ăștia respectă regulile sau nu? MAI nu are toate resursele să păzească orașele și satele să vadă cine respectă carantina”. La câteva zile după ce Avocatul Poporului a detonat bomba stării de urgență, președintele Iohannis ne-a servit-o cu picătura, mai întâi sub formă de anunț, apoi sub formă de decret.
Traian Băsescu pare însă că îl talonează permanent pe Klaus Iohannis, cu aerul că știe mai bine ce trebuie făcut. Argumentul său suprem este chiar… experiența, după cum o declară: „Am trăit pe nave mulți ani, aveam două situații în care destinația din care veneam era cu boli transmisibile. Nava nu primea ce se numește „liberă practică și stăteam pe raza portului până la epuizarea termenului de incubare. Mă ținea și 14 zile, și 20 de zile, deși nava avea un milion de barili de țiței”. Un fel de a-i spune lui Klaus Iohannis că dacă acesta o fi trimis la viața lui un copil din clasă acasă pentru că îi curgea nasul, ei bine, el, Traian Băsescu, a lucrat la alt nivel.
Apel lucid la calm și disciplină
Odată depășit momentul stării de urgență, președintele Iohannis și guvernul au preferat o strategie graduală de implementare a măsurilor restrictive. Chiar și atunci când acestea au fost luate, au fost anunțate cu precauții și o evidentă prudență în a deranja obiceiuri, stil de viață și libertăți. Doar pedepsele au fost aduse la cunoștința publicului pe un ton mai tăios. Apelurile președintelui Iohannis către români au mizat mai degrabă pe înțelegere, rațiune, conștientizare a responsabilității fiecăruia, decât pe fermitate sau constrângeri. „Dragi pensionari, nu vă expuneți inutil unui risc uriaș! Limitați orice deplasare în afara domiciliului, cu excepția celor de strictă necesitate! Este singura cale prin care puteți să vă protejați și să îi protejați și pe ceilalți de boala și suferința pe care le provoacă acest virus. Oricât de pregătite ar fi autoritățile, și sunt bine pregătite, o parte semnificativă revine fiecărui român în acest demers de a preveni răspândirea coronavirusului”. Sunt doar două dintre apelurile președintelui Iohannis pe un ton liniștit și liniștitor.
Că e vorba despre măsuri de reducere a împrăștierii virusului sau de măsuri economice, Traian Băsescu are ritmul lui: „Renunțați la «pas cu pas» la «gradual» și la «progresiv», că-i prea încet pentru vremurile astea”. Klaus Iohannis și Ludovic Orban au și ei ritmul lor. Șeful statului îl impunea încă de la decretul de instituire a stării de urgență. „Totodată, ca măsură de primă urgență cu aplicabilitate graduală, repet, graduală însemnând atunci și numai atunci când este absolut necesar, este și identificarea și rechiziționarea de stocuri, capacități de producție și distribuție, de echipamente de protecție, dezinfectanți și medicamente utilizate în tratarea Covid-19.”. Premierul îl secondează cu fiecare ocazie. „Am anunțat inițial că vom lua măsuri graduale și pentru pregătirea psihologică a oamenilor”.
Desigur, Klaus Iohannis și Ludovic Orban vorbesc din postura oamenilor aflați la putere și asupra cărora apasă o enormă responsabilitate. Nici criza economică, nici cea a ostaticilor din Irak, nici vreo alta nu se compară cu cea de acum. Necum gripa de pe petrolierul Biruința. Nu e mai puțin adevărat însă că, dacă facem un exercițiu de imaginație, probabil că starea de urgență cu Traian Băsescu președinte ar fi arătat altfel. Nimeni nu poate ști dacă mai eficientă sau nu, dar probabil altfel. Chestiune de stil, de mentalitate și de abordare. ■
