După luni de asediu asupra orașului sirian Raqqa, tânărul Bilal al-Marchohi, membru belgian al Statului Islamic, a dezertat din postul său de ofițer al poliției religioase și, împreună cu soția și copilul său, s-a predat militanților kurzi, în speranța unei repatrieri, scrie Foreign Policy.
În schimb, a devenit unul dintre primii jihadiști pe care armata americană i-a transferat, după eliberarea Raqqa, din Siria în Irak, pe lângă cel puțin trei alți cetățeni europeni, contrar legilor internaționale, înmânați justiției irakiene.
El a fost condamnat la moarte prin spânzurare, în baza unei confesiuni fabricate de ofițerii irakieni, conform căruia ar fi fost arestat în Mosul.
Pentru lipsa de transparență și de respect față de drepturile fundamentale ale omului, sistemul irakian este cunoscut drept „Guantánamo de est”. Al-Marchoci nu este singurul jihadist condamnat; în schimb, nimeni nu a fost executat încă.
Luptătoarei germane Lamia K. i s-a comutat pedeapsa la 20 de ani de închisoare, în urma insistențelor Germaniei contra pedepsei capitale.
Franța și Belgia au fost dispuse să repatrieze cel puțin 21 de copii din familiile islamiștilor, dar problema adulților este mult mai delicată. Guvernele țărilor europene se declară în favoarea abolirii pedepsei cu moartea, însă nu sunt prea dornice de a repatria cei peste 5.000 de cetățeni care au luptat pentru Statul Islamic.
„Cu excepția Germaniei, nicio altă țară europeană nu este interesată de întoarcerea cetățenilor săi care sunt acuzați de a fi membri Daesh”, susține Hisham al-Hashimi, un cercetător irakian care informează oficialii asupra dinamicii grupurilor de jihadiști.
„Țările nu au o politică privind jihadiștii întorși, nu sunt pregătite de întoarcerea lor… Ar fi mulțumite dacă aceștia primesc pedeapsa cu moartea în Irak”, afirmă el.
Opinia publică s-ar opune și ea unei politici; dacă există demersuri diplomatice în acest sens, se fac de la caz la caz, cu discreție.
În plus, repatrierea unui luptător activ ar constitui o problemă nu numai de securitate: partidul care ar fi aprobat așa ceva la guvernare își va risca viitorul politic.
În cazul jihadistei Shamima Begum, Marea Britanie a recurs la abolirea cetățeniei pe motivul riscului la adresa binelui public.
Conform lui Clive Stafford Smith, care a fost avocatul unor deținuți din Guantánamo, dar și al unor islamiști născuți în țările occidentale, legile europene nu permit „a preda pe cineva și a-l supune unei judecăți inadecvate, pentru a-l condamna la moarte”, însă americanii „sunt capabili să facă orice”.
Thomas Renard, un cercetător de la Institutul Egmont din Bruxelles, atrage atenția asupra legitimității îndoielnice a Irakului de a condamna jihadiști europeni care nici măcar nu au luptat pe teritoriul irakian.
În privința unora dintre cei relocați din Siria în închisorile irakiene, nici măcar nu există suficiente dovezi că au luptat cu adevărat pentru Statul Islamic.
Articolul integral – AICI
