Sistemul de pensii este piatra de încercare pentru o economie și o societate. De ce? Pentru că include o serie lungă de indicatori care trebuie luați în calcul. În plus, sistemul de pensii depinde de indicatori foarte diferiți, dar este influențat nu doar de evoluțiile actuale, ci și de prognozele care privesc viitorul.

Este vorba despre evoluții demografice (rata natalității și speranța de viață), despre nivelul contribuțiilor sociale și beneficiile pensionarilor, despre rata de înlocuire a salariului cu pensia, dar și despre vârsta de pensionare. Mai trebuie adăugați indicatorii economici care arată sustenabilitatea bugetului de pensii, dar și schimbările majore care au loc pe piața muncii. Este ușor de observat că sistemul de pensii depinde de indicatori foarte diferiți, dar este influențat nu doar de evoluțiile actuale, ci și de prognozele care privesc viitorul. În plus, politicienii ezită să ia decizii de restructurare a sistemului de pensii, întrucât în felul acesta riscă să își piardă din popularitate. Iar între popularitate și responsabilitate, politicienii de astăzi aleg de cele mai multe ori populismul.

Reforma sistemelor de pensii într-un studiu OECD

Un studiu realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) asupra sistemelor de pensii din statele membre arată situația la zi și provocările care stau în fața reformării pensiilor în lume. Studiul debutează cu două întrebări de actualitate: 1. Este neatractiv să lucrezi până la o vârstă înaintată? 2. Este mai convenabil să te pensionezi decât să lucrezi? Sunt întrebări cât se poate de actuale, la care fiecare dintre cei care se apropie de vârsta de pensionare caută un răspuns. Lucrătorii cu vârstă ridicată au opțiuni diferite. Unii doresc să lucreze pe termen lung, fie din motive financiare, fie din rațiuni sociale, alții preferă să nu aibă nicio activitate economică.

Un studiu realizat la nivelul Uniunii Europene arată că două treimi dintre europeni sunt interesați să practice un job cu timp de muncă parțial și, în același timp, să aibă și pensie.

Există, în acest moment, o întreagă dezbatere legată de procesul de pensionare timpurie, care se referă la retragerea din activitate înainte de vârsta standard de pensionare. Specialiștii pledează pentru flexibilitate. Cu precizarea că oamenii tind să-și subestimeze nevoile financiare pentru momentul în care se vor afla la pensie, de aceea decizia de pensionare timpurie trebuie bine calculată. Cert este că mulți dintre lucrători își doresc o flexibilitate a ieșirii la pensie, iar jumătate dintre persoanele cu vârstă de peste 65 de ani sunt angajați part-time și au și pensie.

Schimbări ale legislației sistemului de pensii în statele OECD

O treime dintre statele OECD au făcut, în ultimii trei ani, schimbări ale legislației sistemului de pensii în ceea ce privește contribuțiile sociale și o altă treime au schimbat modul de plată al pensiilor, al sistemului de beneficii pentru pensionari și alte categorii de beneficiari.

În medie, în perioada 2015-2017, vârsta de pensionare a crescut cu 1,5 ani pentru bărbați și 2,1 ani pentru femei. Trei state OECD au vârsta de pensionare de peste 68 de ani: Danemarca (vârsta efectivă de pensionare ajunge la 74 de ani), Italia și Olanda. Pensionarea la vârste standard mai mici de 65 de ani rămâne legală doar în Franța, Grecia, Luxemburg (60 de ani), Slovenia (58 de ani) și Turcia (59 de ani pentru femei). De remarcat că doar trei state OECD, Elveția, Polonia și Israel, mențin o diferență de vârstă de pensionare între femei și bărbați, în toate celelalte țări având loc egalizarea vârstei standard.

Gradul de înlocuire a salariului cu pensia este în medie, în țările OECD, de 63%, cu diferențe importante, de la 29% în Marea Britanie, la 102% în Turcia. Pentru veniturile mici, rata de înlocuire este mai mare cu 10% decât pentru restul veniturilor, ajungând la 40% în Polonia și la 100% în Danemarca, Israel și Olanda. Trebuie spus însă că în Marea Britanie pensia publică este suplimentată de cea obținută în sistemul administrat privat, astfel că se ajunge la o rată de înlocuire a salariului cu pensia de 80%.

În statele din afara OECD, Africa de Sud are o rată redusă de înlocuire, 17%, iar, la polul opus, alte state precum Argentina, China și India ajung la 80%.

Criza a încetinit reformele sistemelor de pensii

În ultimii ani, reforma sistemului de pensii în statele lumii, membre sau nu ale OECD, a stagnat. Criza economică și financiară urmată de criza datoriilor suverane a redus apetitul guvernelor pentru reformarea sistemelor de pensii. Îmbătrânirea populației și schimbările de pe piața muncii pun presiune asupra sustenabilității bugetelor de pensii și asupra veniturilor plătite pensionarilor. În același timp, după zece ani de fragilitate financiară, statele se confruntă cu un val de populism care nu face decât să împiedice reformarea sistemului de pensii.

Cheltuielile publice cu pensiile au crescut. În anul 1990, cheltuielile medii cu pensiile ale statelor OECD erau de 2,5% din PIB. Anul trecut, Grecia și Italia au ajuns la cheltuieli de 15% din PIB. Prognozele arată că, în următorii ani, cheltuielile statelor cu pensiile vor fi în continuă creștere. Din acest motiv, menținerea sustenabilității sistemului este o adevărată provocare pentru majoritatea statelor. În acest sens, specialiștii sunt de părere că se pot lua o serie de măsuri. Este vorba despre creșterea contribuțiilor la pensii, limitarea beneficiilor oferite la ieșirea la pensie și regândirea mecanismelor de indexare a pensiilor aflate în plată.

Economia informală poate fi o sursă de creștere a veniturilor bugetare

De asemenea, rata de înlocuire a salariului cu pensia este prognozată să scadă ca urmare a tensiunilor care se acumulează în cadrul sistemului. Statele cu o pondere importantă a economiei informale, precum România, pot spera la creșteri substanțiale de venituri ale sistemului de pensii, cu condiția să găsească soluții care să transfere în economia fiscalizată o parte importantă a economiei „la negru”. În același timp, pentru a reduce în viitor presiunea asupra pensiilor publice, tot mai multe state introduc un sistem de pensii obligatoriu administrat privat.

O provocare importantă a sistemului de pensii este legată de schimbările fundamentale ale pieței muncii. Actualul sistem a fost construit pe vechile principii, bazate pe o traiectorie liniară a salariatului. Acesta se angaja după terminarea studiilor, rămânea la același angajator până la sfârșitul perioadei active și se pensiona la aproximativ 65 de ani. Acum, piața muncii este într-o continuă schimbare: carierele sunt mai scurte, oamenii își schimbă mult mai rapid joburile, contractele de muncă sunt tot mai flexibile luând în calcul nu doar zilele, ci chiar orele de lucru. Progresul tehnologic și noua economie schimbă în profunzime piața muncii.

În ultimii trei ani, statele OECD au făcut cu destulă timiditate schimbări ale sistemelor de pensii. Vârsta de pensionare a fost modificată în 6 state membre ale OECD; 12 state au modificat limita și rata de contribuție în funcție de vârstă și venituri; 12 state au modificat nivelul beneficiilor la pensii; 7 state au operat modificări în ceea ce privește regulile privind pensia minimă; 7 state au modificat nivelul taxării pensiilor; 5 țări au făcut schimbări în sensul ca mai multe categorii de angajați sau de mici întreprinzători (în special cei care lucrează la propria firmă) să plătească contribuții sociale.

Speranța de viață crește, rata fertilității scade

În țările OECD, speranța de viață a crescut, după anul 1970, cu valori cuprinse între 18 și 23,4 ani. În anul 2050, în medie, speranța de viață va crește cu aproximativ 28 de ani, adică până la 88 de ani. Dacă vârsta de pensionare va rămâne la nivelul actual, cheltuielile sistemului de pensii vor crește substanțial. În plus, așa-numita „generație baby-boom” va ieși la pensie și va fi înlocuită cu o generație având o rată de fertilitate mult mai mică.

Rata între persoanele de peste 65 de ani și cele active (cu vârste între 20 și 64 de ani) la 100 de persoane este în continuă degradare: în 1975, era de 19,5, în anul 2015, era de 27,9, iar în anul 2050 va ajunge la 53,2. Tradus, înseamnă că peste câteva decenii, jumătate din populația cu vârsta de peste 20 de ani va avea vârsta de pensionare. Cifrele vorbesc de la sine.

Dar statele vor avea situații diferite. De exemplu, Israel, Mexic, Turcia sau Norvegia vor înregistra o rată a dependenței mică, de sub 40. La polul opus, se situează țări care vor depăși nivelul 70, precum Japonia, Italia, Portugalia, Grecia, Spania sau Coreea de Sud.

Așadar, schimbările în structura de vârstă a populației aduc și presiuni de schimbare a sistemelor de pensii sub influența a doi factori importanți: fertilitatea, aflată în scădere, și creșterea speranței de viață.

Doi indicatori fundamentali pentru sistemul de pensii

Un indicator de bază al sistemului de pensii este rata de înlocuire a salariului cu pensia. Sistemele de pensii din Franța și Luxemburg oferă cele mai mari venituri pensionarilor, de 100% din media veniturilor la nivel național.

Vârsta de pensionare este o temă importantă și sensibilă. Importantă, pentru că este un parametru care poate regla și reforma sistemul. Sensibilă, pentru că decidenții politici sunt extrem de reținuți în a aduce modificări pentru a nu deveni nepopulari.

Între statele OECD, există o diversitate semnificativă în ceea ce privește vârsta de pensionare. În ultimii doi ani, mai multe state au anunțat schimbări în materie de vârstă standard de pensionare. Astfel, Danemarca va crește gradual vârsta standard la 68 de ani până în anul 2030, Finlanda de la 63 de ani la 65 de ani, cu pași de trei luni pe an, adică până în anul 2026, iar Olanda va crește, în anul 2022, vârsta pentru pensia minimă la 67 de ani și 3 luni.

Unele state au decis sa nu mai aplice planul de creștere a vârstei de pensionare. Este vorba despre Republica Cehă, care nu va mai implementa măsura de creștere a vârstei de pensionare la peste 65 de ani, iar Polonia nu va mai mări plafonul la 67 de ani, păstrându-l la 65 de ani pentru bărbați și 60 de ani pentru femei.

În ceea ce privește beneficiile la pensii, 12 state OECD vor să schimbe sistemul. Grecia a tăiat aproximativ 40% din pensia medie, în alte state au fost reduse contribuțiile procentuale la sistemul de pensii administrat privat, iar alte guverne au crescut contribuțiile sociale. Există, de asemenea, state care au introdus o serie de mecanisme prin care pensiile să se raporteze la o serie de indicatori ai economiei. Se încearcă astfel să se creeze o legătură între așteptările populației (uneori nerealiste) și evoluția economiei și societății.

Este vorba, de exemplu, despre raportul dintre numărul de pensionari și salariați sau de deficitul bugetului de pensii bazat pe schema pay-go; formula de indexare cu inflația a fost revizuită astfel încât creșterile de pensii au fost atenuate, iar unele state au introdus o pensie minimă: calculată în Grecia ca o cotă unică de 20% din salariul mediu, iar Slovacia a introdus o pensie minimă care poate fi încasată doar de salariații cu cel puțin 30 de ani de contribuție socială.

În concluzie, pensiile nu depind de un singur indicator și nici nu există o singură soluție pentru ameliorarea sistemului de pensii. De aceea, populismul și falsa generozitate pot fi seducătoare pe termen scurt, dar sunt periculoase și nocive pe termen mediu și lung.