Recesiunea de anul acesta, cu inflația de peste 50% și șomajul în creștere, și-a spus cuvântul în una dintre cele mai mari economii din America Latină. Rezultatele ultimelor alegeri reflectă dorința puternică de revenire la doctrina peronistă, o formă de socialism corporatist, cu o componentă populistă și naționalistă, specifică Argentinei.

De fapt, victoria a fost decisă încă de dinainte de venirea cetățenilor la urne, iar piețele, spune economistul Paul Donovan, s-au așteptat la victoria candidatului de stânga, Alberto Fernández, deși nu cu un asemenea succes. Fostul președinte, conservatorul Mauricio Macri, a eșuat în a-și îndeplini promisiunea de a coborî rata sărăciei.

Prin urmare, așteptările sunt ca noul președinte să contribuie la ieșirea Argentinei din criză, atâta doar că Alberto Fernández, în pofida asigurărilor sale anterioare că va permite o tranziție mai lină în ceea ce privește politicile financiare, propune deja o direcție intervenționistă, care nu este în măsură să liniștească investitorii.

În vederea stabilizării pieței, banca centrală a anunțat măsuri drastice de control valutar: cumpărarea de dolari americani nu le mai este permisă persoanelor fizice decât în limita a 200 de dolari americani pe lună, o schimbare abruptă față de limita anterioară, de 10.000 de dolari.

Potrivit analistului Vincent Mivelaz, de la Swissquote Bank SA, mai grav este faptul că sunt încă neclare politicile domestice și externe ce urmează să fie adoptate. Pentru deținătorii de obligațiuni din Argentina, temerea cea mai mare, conform prognozelor, este aceea ca raportul datoriei din PIB să ajungă la 100% la sfârșitul acestui an , după ce  a crescut, din 2017 până în 2018, de la 57,10% până la 86,10%.

Inflația a ajuns la 53,50%, iar economia a crescut abia cu 0,60% în semestrul doi (-5,80% în primul semestru). Prin urmare, stabilizarea monedei peso pare o posibilitate mult prea îndepărtată, iar efectele se vor resimți în mai multe domenii, începând cu agricultura (aproximativ 54% din totalul exporturilor țării) și continuând cu sectorul energetic (la Vaca Muerta aflându-se unele dintre cele mai mari exploatări de gaze de șist din afara Statelor Unite).

La sfârșitul mandatului său, Mauricio Macri a impus amânarea plăților a 7 miliarde de dolari – dobânzi locale pe termen scurt – și restructurarea voluntară a 50 de miliarde de dolari, dobândă deținută îndeosebi de investitorii străini. În total, Fernández moștenește o dobândă de 101 miliarde de dolari, iar programul de reformă al FMI, în valoare de 56 miliarde de dolari, este privit de către acesta cu mefiență. Declarațiile sale, conform cărora Argentina este „practic” în incapacitate de plată, pregătesc o renegociere a termenilor împrumutului cu FMI.

Alături de protestele violente din Ecuador și Chile, precum și de venirea la putere a lui Bolsonaro în Brazilia, situația actuală din Argentina este încă o problemă majoră pentru continentul sud-american, iar reverberațiile, curând, se vor resimți global. ■