Numărul planetelor descoperite în jurul altor stele (cunoscute sub numele de exoplanete) a depășit 4.000, datorită explorării cu ajutorul telescoapelor și al cercetării de pe orbită din ultimii 25 de ani, relatează BBC.

Cifra demonstrează cât de comune sunt planetele, în condițiile în care aproape fiecare stea din Calea Lactee este orbitată de cel puțin o planetă. Astrofizicienii nu puteau fi siguri de acest lucru în urmă cu 30 de ani.

Enciclopedia Planetelor Extrasolare, întocmită de Observatorul din Paris, a depășit pragul de 4.000.

„Vestea excelentă este că trecem de la o boltă de stele, la un cer cu planete, acestea din urmă fiind mai numeroase decât stelele“, a explicat Françoise Roques, astronom al Observatorului din Paris. „În plus, sistemele planetare au structuri foarte diverse, având planete ce orbitează zero, una, două stele sau alte planete“, a adăugat ea.

La rândul său, Arhiva Exoplanetelor a NASA se situează cu 74 de planete sub pragul de 4.000. Cu toate acestea, 443 de posibile planete așteaptă a fi confirmate, după ce au fost detectate de telescopul Tess, al Agențiai Spațiale americane. Alți 2.423 de candidați au fost detectați de telescopul Kepler.

Cea mai recentă înregistrare în arhiva NASA a fost adăugată la 21 martie. Este vorba despre planeta Super Earth GI 686 b, care orbitează un așa-numit pitic roșu („red dwarf“ – o stea mai rece decât Soarele). Planeta a fost descoperită cu ajutorul telescoapelor de la sol.

Numărul total de exoplanete descoperite diferă între cele două cataloage din cauza criteriilor diferite de acceptare, precum și a altor factori.

Tehnica mai veche de detectare a influenței gravitaționale pe care o planetă o are asupra unei stele a dus la descoperirea multor planete-gigant, așa numiții „Jupiteri fierbinți“, care gravitează pe orbite apropiate de steaua de care aparțin. Fiind de dimensiuni mari și având astfel gravitație puternică, aceste planete sunt mai ușor de detectat utilizând metoda gravitațională.

Lansat în 2009, telescopul orbital Kepler al NASA utilizează metoda tranziției, care detectează scăderea în intensitate a luminii unei stele, atunci când o planetă trece prin fața acesteia. Kepler a descoperit sute de planete de dimensiunea lui Neptun, precum și corpuri ce intră în categoria Super-Terra, având masă mai mare decât Terra, dar mai mică decât Neptun.