Piețele financiare nu penalizează remanierea 

0
108
Foto: Agerpres

Piețele financiare s-au obișnuit cu zgomotul politic din România, așa se explică poate stabilitatea leului și ușoara creștere a dobânzilor asociate împrumuturilor statului a doua zi după consumarea evenimentului.

Însă leul nu poate fi mai puternic decât monedele regiunii, care s-au depreciat în ultima vreme ca efect al migrării fluxurilor de bani către piața americană, mai atractivă și mai sigură. Ce-l ține, totuși? Pe de o parte, frâna de mână a băncii centrale, extrem de prudentă deoarece un leu slab ar impulsiona inflația și ar îngreuna returnarea creditelor în valută. Pe de altă parte, conjunctura, explică Ciprian Dascălu, economistul-șef al ING România, în care băncile au nevoie de lei pentru a-și completa rezervele minime obligatorii. Ca atare, băncile schimbă valuta pe lei, exercitând, temporar, o presiune de apreciere a monedei naționale. 

Nici piața titlurilor de stat nu s-a inflamat din cauza remanierii guvernamentale. Totuși, o emisiune de titluri de stat cu scadența în 2023 nu s-a bucurat de popularitatea obișnuită, iar randamentele au fost ușor mai mari decât cele de la precedenta licitație organizată de BNR. „Anunțul remanierii guvernamentale nu pare să fi avut vreun impact asupra pieței, dar un oarecare zgomot ar putea persista până când noii miniștri își vor depune jurământul”, a adăugat Dascălu. 

O mișcare deja anticipată

Relativa indiferență a investitorilor este poate și rezultatul anticipărilor evenimentului, al faptului că remanierea era deja un risc evaluat, ca atare nu a luat prin surprindere actorii pieței financiare. Noua formulă guvernamentală nu propune specialiști, miniștri care să cunoască problemele economiei, care să aibă experiență în domeniul pe care-l gestionează. Piețele interpretează această neplăcută realitate printr-un risc mai mare asociat plasamentelor sau investițiilor în România, care ar putea intra în recesiune în următorii ani direct din euforia creșterii economice. O creștere mai lentă, în consens cu evoluția economiilor partenere. În cazul unei crize globale, episod din ce în ce mai des evocat de economiști, economia românească nu mai are instrumente de salvare. Dimpotrivă: politicile fiscale lejere, incapacitatea de a colecta taxele, factura mare a salariilor și pensiilor, investițiile străine scăzute, inhibate de corupție, și inabilitatea de a absorbi banii europeni sunt ingredientele unui eșec prognozat al economiei românești. Mai mult, deficitele gemene, cel al bugetului și cel al contului curent, sunt un material exploziv în cazul unei panici globale. Întărirea dolarului scumpește petrolul, carburanții și gazele naturale, cu efect imediat asupra inflației, pe care o amplifică. 

Deocamdată însă, economia românească se bucură de un moment de calm. Investitorii străini finanțează datoria publică, atrași de dobânzi mai mari decât în regiune. „Oferta de capital nu este actualmente pe atât de limitată pe cât presupune teoria, asta și pentru că piețele financiare, mai ales cele europene, sunt încă inundate de lichidități în căutare de plasamente cu randamente atractive în schimbul unor riscuri rezonabile. Iar România, ca stat membru UE și pornind în urmă cu trei ani dintr-o situație macroeconomică extrem de stabilă și sănătoasă, mai oferă încă, la momentul actual, o combinație rezonabilă de risc și randament, mai ales că deficitul de cont curent și cel bugetar par a fi încă finanțate integral prin intrări de capital și de fonduri europene”, consideră Horia Braun, economistul-șef al BCR. Totuși, în lipsa unor politici coerente și în condițiile încetinirii economiei sau chiar ale unei crize globale, pot apărea probleme greu de depășit, care să spulbere, aproape instantaneu, tot câștigul produs de mărirea salariilor și a pensiilor. 

Deficitele gemene, bombă cu ceas

Oricare ar fi echipa de miniștri, guvernul va da un examen sever în fața piețelor financiare atunci când va prezenta schița bugetului de stat pentru 2019. Toate estimările economiștilor, inclusiv cele ale instituțiilor financiare internaționale, trag un semnal de alarmă privind deficitul bugetar al anului viitor, care va depăși nivelul 3% din PIB. Evident, miniștrii vor avea mai puțini bani pentru investiții. Deficitul contului curent, acea diferență negativă între valuta care intră în țară și cea care iese din ea, care va ajunge la 4% din produsul intern brut la finalul acestui an, este o bombă cu ceas pentru leu. Mai mult, avertizează sec agenția de rating Fitch, în primele nouă luni ale anului investițiile străine directe au finanțat doar 47% din acest deficit al contului curent, în scădere cu 65% față de aceeași perioadă a anului trecut. Efectul? Firmele se vor împrumuta mai mult în valută pentru a-și onora obligațiile pentru plata importurilor, finanțarea deficitului devenind, spune Fitch, „dependentă de fluxuri de datorie”. 

Banii europeni și dobânzile

Acest deficit al contului curent produce un flux continuu de ieșiri de capital, România fiind singura țară din UE în această situație, potrivit lui Dan Bucșa, economistul-șef al Unicredit Londra pentru Europa Centrală și de Est. „Intrările de fonduri europene şi investiţiile străine directe nu acoperă deficitul contului curent. Deficitul nostru comercial este mult mare decât se ştie, noroc că românii din străinătate trimit bani. România trebuie să atragă surse de capital speculativ, dacă nu are fluxuri de capital stabile. Cum faci asta? Cu dobânzi mai mari”, a explicat Bucșa. Efectul indirect al acestor ieșiri constante de valută și al dependenței de împrumuturi este creșterea dobânzilor. O soluție ar fi intensificarea absorbției fondurilor europene, capitol la care guvernul a eșuat. „Atragerea fondurilor europene are un impact asupra costului creditului. Faptul că nu atragem fonduri europene înseamnă dobânzi mai mari la lei”, a adăugat Bucșa. 

Pe agenda noului cabinet Dăncilă, atragerea fondurilor europene este deci o prioritate deoarece nu afectează doar evoluția economică a unei zone sau a unui domeniu finanțat de banii europeni, ci și stabilitatea financiară a afacerilor și a gospodăriilor. Transporturile, care au o mare nevoie de investiții, trebuie coordonate inteligent, profesionist, nefiind suficientă forța glasului pentru atingerea performanței. 

Ne putem trezi cu barca răsturnată

Din perspectiva economiștilor pieței financiare, politicile guvernamentale par riscante, uneori cu efecte negative asupra mediului de afaceri, cum a fost, bunăoară, majorarea oarecum forțată a salariului minim. „Continuând pe tendința actuală a nerăbdării inspirate de politici guvernamentale, ne putem trezi cu barca răsturnată. Asta, și pentru că există un risc tot mai semnificativ ca lichiditatea globală abundentă și atitudinile benigne ale investitorilor să nu mai fie multă vreme cu noi. Recenta corecție a piețelor financiare, inspirată printre altele de spectrul creșterii salariilor și a inflației din SUA, ne oferă deja degustarea unei variante de viitor cam sumbre: volatilitate ridicată pe piețe, o reevaluare a riscului inflaționist și o prudență uneori exagerată în ceea ce privește investițiile în active mai riscante”, spune Horia Braun.

Riscul extern

Riscul extern se poate materializa printr-o recesiune tehnică, situație în care economia scade două trimestre consecutive, avertizează și Dan Bucșa. „Riscul unei recesiuni tehnice în România în a doua parte a anului viitor sau în 2020 este foarte mare. Dacă Europa va creşte cu 1%, probabil că evităm o recesiune. Dacă Europa creşte mai puţin, da, sunt şanse mari să fie o recesiune”, a avertizat Bucşa. În condițiile unei încetiniri a economiilor statelor din zona Euro, exporturile României vor avea de suferit. Din păcate, România are puține instrumente cu care să poată lupta împotriva pericolului unei recesiuni, spre deosebire de alte țări cu politici echilibrate și prudente. 

„Diferenţa mare o face cererea internă. Cererea internă este dusă de două lucruri în regiunea noastră: cât de mult poate interveni politica fiscală de acum încolo şi cât de mari sunt investiţiile. Investiţiile au două componente, fonduri europene şi investiţii private (ISD). La noi, impulsul fiscal va fi negativ, pentru că deja s-a cheltuit enorm pe salarii. Cehia are deficitul aproape de zero, Bulgaria la fel, de fapt e surplus, Polonia, la fel. În aceste ţări, în momentul în care economia va încetini, vor avea de unde să cheltuiască. Noi nu”, spune Bucșa, adăugând că fluxurile de capital străin sunt relativ mici, comparativ cu statele din regiune. 

Investiții la nivelul preaderării

Un alt punct nevralgic al guvernării ultimilor doi ani este slaba mișcare pe frontul investițiilor. Investițiile puține nu pot susține activitatea economică, iar consumul își va pierde forța de motor al economiei. România este un caz singular într-o regiune care a fost extrem de activă în atragerea fondurilor europene. „În acest moment, există doar două ţări în care investiţiile scad, România şi Turcia, care este deja într-o recesiune. Anul 2019 aduce din nou o lipsă de investiţii în România. Nu credem că se va schimba politica de investiţii în niciun fel”, a adăugat Bucşa.

Riscurile unei recesiuni

În contextul unei economii globale tensionate, cu perspectiva unei posibile recesiuni în următorii ani, situația economiei românești este fragilă, realitate care trebuie înțeleasă și corectată de guvernanți. 

„Dacă Europa va creşte cu 1%, probabil că vom evita recesiunea. Dacă, însă, va creşte cu mai puţin de 1%, atunci sunt şanse mari să fie o recesiune. Prognozele noastre arată o încetinire a economiei în 2020 undeva foarte aproape de 2%. Pe de o parte, contribuţia consumului nu mai poate să fie la fel de mare, pe de altă parte, contribuţia stocurilor ar trebui să înceteze, la un moment dat. În plus investiţiile probabil se vor reduce și nu vedem cum vor creşte exporturile nete, deşi se va da în folosinţă o fabrică destul de mare de electrocasnice, la sfârşitul anului 2019. De asemenea, industria auto s-ar putea să performeze mult mai prost. Suntem la finalul unui ciclu de cumpărări de automobile în Europa, dar poate fi stimulat prin scheme de tipul Rabla”, a explicat Dan Bucșa. 

Un alt avertisment a fost lansat și de Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, care estimează că datoria publică se apropie de pragul de risc al recesiunii. Deși datoria publică a României pare mică, în comparație cu limita de confort impusă de Tratatul de la Maastricht, de 60% din PIB, ea se poate amplifica rapid deoarece cresc semnificativ cheltuielile rigide, cu facturile de salarii și pensii, iar finanțarea sa se va dovedi din ce în ce mai scumpă. În plus, avertiza recent Ionuț Dumitru, investiţiile statului s-au întors la nivelul de dinainte de aderarea la Uniunea Europeană, deși acum avem avantajul fondurilor europene. 

În esență, avertizează Horia Braun, „aflate sub lupa unui scrutin sever al piețelor, excesele noastre datorate nerăbdării vor ajunge în curând la scadență. De aceea e important să trecem testul cumpătării, mai ales în ce privește primele pietre de încercare, care în viziunea noastră sunt reprezentate de proiecția bugetului public pe anul 2019 și de forma finală a noii legi a pensiilor”. 

„Sper să nu mai avem iluzia din 2008 că suntem o insulă de stabilitate, adică toată lumea cade în jurul nostru şi la noi va fi soare. La noi, în regiune, în afara Turciei şi a Ucrainei, cel mai mare risc este în România, de departe, iar în Ungaria, într-o oarecare măsură în ceea ce priveşte dobânzile pe termen lung”, a mai avertizat Dan Bucșa.

Va fi deci nevoie de un guvern abil, inteligent, cu o bună cunoaștere a echilibrelor economice, pentru a nu prăbuși fragila noastră economie. 

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele