Marți, 6 noiembrie, Ministerul Finanțelor a refuzat toate ofertele făcute de bănci pentru o emisiune de obligațiuni în euro. Motivul? Randamentele prea mari cerute de bănci. Este un exemplu ilustrativ pentru acest moment. Statul are nevoie de bani, iar creditorii nu fac decât să folosească momentul.

Și totuși, cum a ajuns România să se împrumute mai scump decât Grecia? Simplu. Grecia și-a stabilizat economia după criza profundă, chiar dacă rămâne țara din Uniunea Europeană cu cel mai mare nivel al datoriei publice în produsul intern brut (PIB). România, în pofida creșterii economice semnificative (una din cele mai mari din Europa), este percepută ca o țară riscantă din punct de vedere macroeconomic.

Deficitele gemene sperie piețele

Pare un paradox. Dar există câteva explicații. În pofida declarațiilor liderilor politici români, totdeauna decupând zonele pozitive din economie, piețele sunt mult mai realiste. Adică, investitorii văd ceea ce evită să spună oficialii români: un deficit bugetar în ascensiune spre limita de 3% din PIB, îngemănat cu un deficit al contului curent în expansiune, investiții străine reduse și o datorie publică încă redusă, dar cu perspective de creștere.

Astfel, s-a ajuns ca nivelul randamentelor titlurilor românești să fie mai ridicat decât cel al altor state din regiune. Astfel, în noiembrie randamentul obligațiunilor României era între 3,325% și 4,750%, în funcție de maturitate. Randamentul titlurilor grecești era între 1,800% și 5,223% (la obligațiunile pe 25 de ani). Bulgaria este o performeră a regiunii, împrumuturile bulgărești fiind cotate la randamente cuprinse între -0,500% și 0,930%.

Turcia, după criza din vară, se află la dobânzi de împrumut record cuprinse între 15,810% și 22%.

Dincolo de cifre, au existat decizii sau declarații care au dus la deteriorarea situației economice sau au creat confuzie în rândul investitorilor.

Creșterea economică parazitată de deficite și inflație

Creșterea deficitului bugetar a avut loc ca urmare a politicii prociclice. Creșterea economică a fost parazitată de creșterea deficitului. Creșterea consumului a dus la explozia importurilor și drept urmare la o mărire a deficitului comercial. Bugetele din ultimii ani au încălcat consecvent legea responsabilității fiscale, atât la construcția bugetului, cât și cu ocazia rectificărilor bugetare.

Îndepărtarea de euro

Rezultatele exceselor bugetare au îndepărtat România de zona euro. Amplificarea inflației, urmată de creșterea logică a dobânzilor și de mărirea deficitului bugetar ajuns la limita impusă de Tratatul de la Maastricht au făcut ca România să nu mai îndeplinească decât o singură condiție a convergenței nominale.

Dar îndepărtarea de zona euro este completată cu declarațiile antieuropene sau antioccidentale. Discursul liderilor politici de la putere a devenit tot mai critic la adresa Europei sau a Statelor Unite. Fie că este vorba de atacuri la adresa ambasadorilor unor state în România, fie că a fost vorba de critici care au vizat companiile multinaționale. Aceste firme au fost acuzate că își erodează baza de impozit în România (fără ca guvernul să treacă de la vorbe la fapte, adică să demonstreze cazuri concrete și eventual să recupereze sumele) sau că mențin economia românească într-o stare de subdezvoltare.

Politici economice riscante

Răspunsul a venit în mod logic. Managerii companiilor au fost mult mai tranșanți decât în urmă cu câțiva ani și am asistat la replici ale oamenilor de afaceri legate de temele economice ale momentului. Au comentat măsurile economice luate sau doar anunțate, de la creșterea salariului minim până la reforma incoerentă a plății contribuțiilor sociale. Cert este că asociațiile de afaceri s-au solidarizat în a atrage atenția guvernului asupra deciziilor economice, fapt care nu s-a mai întâmplat, cu o asemenea intensitate, în ultimii 30 de ani.

Politicile salariale au dus la o situație neobișnuită: salariul în sectorul public să fie mai mare decât cel din mediul de afaceri, o anomalie care a avut drept rezultat migrarea unor cohorte de salariați din sectorul privat în cel de stat sau la companiile administrației locale.

Colosul numit administrație

În același timp, reforma administrației publice a lipsit cu desăvârșire. Asistăm, acum, la declarații privind reorganizarea administrației și reformarea ei, dar practic nu se întâmplă nimic. Iar o posibilă restructurare a administrației ar trebui făcută pe baza unui plan, a unor studii. Ele lipsesc însă cu desăvârșire. Drept urmare, nu doar salariile au crescut în sectorul public, ci și numărul angajaților. Ceea ce înseamnă o creștere puternică a cheltuielilor publice, fapt demonstrat de Consiliul fiscal, care arată că în ultimii ani a avut loc o creștere a cheltuielilor rigide (cu pensii și salarii). În aceste condiții, construcția bugetului pe anul 2019 este tot mai complicată. Adică, este dificil de realizat un buget care să plătească salariile, pensiile (care vor continua să crească și anul viitor), dobânzile și să aloce sume consistente pentru investiții.

Magicienii de la CNP

În acest context, Comisia de Prognoză, rebotezată Comisia de Strategie și Prognoză și trecută în subordinea prim-ministrului, face jocurile guvernului. Adică emite prognoze de creștere economică exact cât este nevoie pentru a realiza un buget generos. Dar riscul este ca nivelul creșterii să nu fie realizat, ceea ce va duce la o explozie a deficitului bugetar.

Este exact ceea ce spune reprezentantul Fondului Monetar Internațional, aflat cu o echipă de experți într-o misiune tehnică în România. Prima estimare a FMI este că anul acesta România va avea un deficit bugetar de 3,6% din PIB. Ceea ce ar atrage după sine inițierea de către Comisia Europeană a unei proceduri de deficit excesiv. Rămâne de văzut dacă depășirea deficitului va fi salvată în ultima lună prin blocarea cheltuielilor cu investițiile.

Totodată, misiunea FMI aflată la București va discuta datele bugetare ale anului viitor. Iar analiștii care tranzacționează pe piețele externe nu au cum să nu remarce că România este din nou întârziată cu construcția bugetară, în timp ce țările europene au deja un proiect de buget construit încă de la jumătatea acestui an.

Evoluția economiei este urmărită din toate punctele de vedere. Analiștii externi văd și indicatorii peste care oficialii de la București trec cu seninătate. Și văd în special că România are nevoie de bani. Iar acest lucru este amendat de către piețe, indiferent de numele țării. Cu atât mai mult cu cât indicatorii economici arată clar o nevoie de finanțare pentru următoarea perioadă. De aceea, este de așteptat ca dobânzile la care se împrumută statul român să crească.