Cine contribuie la creșterea economică? Cine contribuie la formarea produsului intern brut? Răspunsul sec este: industria și comerțul într-o proporție importantă. Restul ramurilor sunt mai puțin importante (din păcate), tranzacțiile imobiliare și industria de tehnologia informației au făcut progrese, în timp ce agricultura rămâne în continuare în mediocritate. În pofida rezultatelor și recordurilor de care vorbesc responsabilii guvernamentali.

Institutul de Statistică a publicat noi date privind creșterea economică în primul semestru al acestui an. Dacă nivelul de creștere raportat pe primul semestru 2018 le oferea specialiștilor motive de oarecare optimism, analiza privind sursele care contribuie la creșterea economică dezamăgește.

Marea problemă rămâne, ca de obicei, legată de nivelul investițiilor publice. Astfel, în primul semestru al acestui an, formarea brută de capital, adică investițiile, și-a redus contribuția la formarea produsului intern brut cu aproape trei

procente, de la 21,3% (în primul trimestru) la 19,4% (în primul semestru). Paradoxal, contribuția la creșterea economică a crescut, chiar dacă atinge un nivel extrem de scăzut. În sensul că de la contribuție negativă de 0,7% în primul trimestru a trecut la o creștere minoră, de 0,1%, pe total primul semestru.

Investiții modeste, consumul este rege

Investițiile realizate în trimestrul al doilea al acestui an au scăzut cu 0,2% în comparație aceeași perioadă a anului trecut. Pe categorii de investiții au scăzut lucrările de construcții cu 3,3%, în trimestrul doi, și au crescut investițiile în utilaje cu 3,5%.

La fel stau lucrurile și în ceea ce privește balanța comercială, respectiv contribuția la formarea PIB și la creșterea economică. În primele șase luni ale anului, exportul net a continuat să aibă o contribuție negativă la creșterea economică, cifra ajungând la minus 1,6%. Așadar, în ciuda creșterii exporturilor, tendință confirmată și de rezultatele pe primele șapte luni ale anului, balanța comercială are o contribuție negativă la creșterea produsului intern brut. Motivul este clar: România este dependentă de importuri; cu cât exporturile cresc, cu atât mai mult urcă și importurile. Analiștii arată însă că pe primul semestru al acestui an exportul net are cea mai slabă performanță din ultimii patru ani.

În primele șapte luni ale anului, exporturile au ajuns la 39,8 miliarde de euro (plus 10,4% față de anul trecut), iar importurile au atins 47,4 miliarde de euro (10,5% în plus față de aceeași perioadă a anului trecut). În total, deficitul de balanță comercială este de 7,5 miliarde de euro, în medie, mai mult de un miliard de euro pe lună, ceea ce înseamnă un deficit cu 10% mai mare decât anul trecut.

Cine pune „umărul” la creșterea economică

Consumul populației este în continuare motorul de creștere, deși există semne clare că economia se confruntă cu o încetinire a consumului. Interesant este că administrația publică are contribuții modeste atât la formarea produsului intern brut, cât și la creșterea PIB. De exemplu, în primele șase luni ale anului, consumul final efectiv al administrațiilor publice a contribuit cu doar 0,1% din totalul de 4% al creșterii economice.

Ramurile cele mai performante, prin prisma contribuției la creșterea economiei, rămân industria cu un procent (din cele patru de creștere), comerțul cu 0,8% și sectorul de tehnologia informației și comunicațiilor cu o contribuție de 0,3%. Agricultura, aflată, ca de obicei, în centrul atenției, oferă doar 0,2% la contribuția creșterii, dar se poate găsi o scuză că producțiile agricole vor intra în calcul abia în trimestrul al treilea al anului.

În ceea ce privește contribuția la formarea PIB, situația este stabilă, în sensul că industria deține 24,6%, comerțul 20,6%, urmate la distanță destul de mare de tranzacțiile imobiliare (7,5%) și sectorul de tehnologia informației (5,4%).

Construcțiile, noul „bolnav” al economiei

Cel mai puțin performant sector este cel al construcțiilor, care are o pondere în PIB de 3,4% și este singurul cu o contribuție zero la creșterea economică. Explicația o găsim chiar la reprezentanții sectorului de construcții, care explică această evoluție prin absența lucrărilor mari de investiții publice. De altfel, în primele șase luni ale anului au fost date în folosință aproximativ 23.000 de locuințe, într-o majoritate covârșitoare (97%) construite din fonduri private.

Creșterea economică este o temă de dezbatere și un motiv de îngrijorare. De ce? Bugetul de stat a fost construit pe o cifră de creștere economică de 5,5%, un nivel confirmat de Comisia Națională de Prognoză. Doar instituțiile statului (Ministerul Finanțelor Publice, Comisia de Prognoză) sunt atât de optimiste. Fondul Monetar Internațional se pregătește să revizuiască în jos cifra de creștere economică, până la cel mult 4,5%. O bancă internațională, prezentă în România, a crescut prognoza, dar de la 3,5% la 3,8%. Nicio instituție specializată, nicio agenție de rating, nici măcar Banca Națională nu prognozează un nivel de creștere economică de 5,5%.

Dezbaterea depășește cadrul pur teoretic și are aspecte practice, în sensul că de nivelul de creștere al produsului intern brut depinde execuția bugetară. Adică nivelul prognozat al încasărilor bugetare depinde de evoluția PIB. La fel și nivelul deficitului bugetar ca procent din PIB. Așadar, o prognoză prea optimistă de creștere care nu se realizează poate dezechilibra principalii indicatori bugetari.

Datele privind produsul intern brut sunt importante, pentru că ele arată performerii economiei. Și mai indică un lucru: acela că indiferent dacă pe hârtie, în programul de guvernare, se dorește schimbarea structurii economiei, în realitate, modificările sunt puțin vizibile.