Poate Kyriakos Mitsotakis să resusciteze, din nou, economia Greciei?

În iad și înapoi

33
11 minute de lectură

El va trebui să reformeze sistemul bancar, să relaxeze politica fiscală și să reducă birocrația

Foto: Getty Images / Guliver

AEROPORTUL DE la Hellinikon, la câțiva kilometri la sud de Atena, s-a închis în 2001. Avioanele care aparțin companiei naționale de transporturi aeriene a Greciei, acum defunctă, încă zac pe pistă. În apropiere, un stadion construit pentru Olimpiada din 2004 se prăbușește în tăcere. În depărtare, un port de agrement se învecinează cu strălucirea Mării Egee. În 2011, când Grecia era în toiul crizei datoriilor suverane, guvernul a scos la vânzare această zonă, care este de trei ori mai mare decât Monaco. În 2014, ea a fost cumpărată de un consorțiu care intenționa să construiască hoteluri, case și un cazinou. La costul de circa 8 miliarde de euro, era cel mai mare proiect de investiții al Greciei.

Cinci ani mai târziu, terenul nu este încă desțelenit. Când Syriza, un partid de stânga, a format guvernul în 2015, a redeschis termenii de efectuare a vânzării. Miniștri ambivalenți au blocat autorizațiile, autoritățile au cerut numeroase studii arheologice. Localnicii au deschis procese. În afara bărcilor care împânzesc portul de agrement și de ocazionalul agent de securitate în patrulă, zona este acum pustie.

Oficialii de la FMI și de la Uniunea Europeană care au aterizat pe noul aeroport al Atenei în septembrie nu duc astfel lipsă de exemple despre dificultățile de a face afaceri în Grecia. Atunci când a lovit criza datoriilor suverane, ei au salvat țara, cu condiția ca ea să implementeze reduceri fiscale profunde și reforme vaste în domeniul reglementării. Anul trecut, UE a semnat un acord de iertare de datorii, ceea ce i-a permis Greciei să iasă din al treilea și ultimul plan de salvare, în ciuda poverii datoriilor publice, de 180% din PIB. Acordul îi cerea Greciei să continue reformele, în același timp încadrându-se în ținte foarte înalte pentru surplusul la bugetul primar (adică înainte de plata dobânzilor), de 3,5% până în 2022 și apoi de 2,2%, în medie, hăt, până în 2060. În schimb, oferea o oarecare ușurare a ratelor de dobândă și extindea scadența unor împrumuturi.

Guvernul de centru-dreapta condus de Noua Democrație, care a preluat puterea după Syriza în iulie, se pregătește să prezinte un proiect de buget în parlament pe 7 octombrie. A început procesul de evaluare a acelor planuri, în funcție de acordul asupra datoriilor. Se pare că anul acesta se va realiza un surplus primar de 3,5%. Guvernul speră însă să negocieze o păsuire la anul, ca să aibă spațiul fiscal pentru reducerea impozitelor. Încheindu-și misiunea anuală în Grecia pe 26 septembrie, FMI a dat undă verde pentru reducerea țintelor fiscale, arătând ce ravagii a produs austeritatea asupra investițiilor și cheltuielilor sociale.

Prim-ministrul Kyriakos Mitsotakis vrea să transforme Hellinikonul nu într-un simbol al obstacolelor de a face afaceri în Grecia, ci al noii deschideri a țării către comerț. Autorizațiile au fost trecute pe repede înainte, iar dezvoltatorii speră să aducă acolo buldozerele la anul. Dar va trebui mult mai mult decât aprobarea unui mare proiect pentru a resuscita economia Greciei. Mitsotakis trebuie să rezolve moștenirea dublă a crizei: băncile paralizate și politica fiscală cumplit de dură. El trebuie să reformeze și o birocrație, care este mai tipică pentru o țară în curs de dezvoltare decât pentru un membru al unui bloc monetar uriaș și sofisticat.

Ieșind din Hades

Economia Greciei a început să crească în 2016, după ani de depresie. Ratele de creștere anuală a PIB au fost însă anemice, de 1-2%. Șomajul este încă la 17%; rata de șomaj în rândul tinerilor este dublă. Pe actuala sa traiectorie, FMI spune că economia va opera sub potențialul său până în 2023. Probabil că nici calculul sustenabilității datoriilor nu se va schimba curând. În timp ce investițiile în alte părți din Europa de Sud și-au revenit, spune Kathrin Muehlbronner de la agenția de rating a creditelor Moody’s, în Grecia ele s-au prăbușit. Investițiile sunt încă cu 60% sub vârful din 2007.

În lunga agonie a Greciei din timpul crizei din zona euro, împrumutătorii au intrat în încetare de plată, ceea ce a pus o povară de datorii neperformante pe bănci. O panică bancară în 2015 a dus la o criză de lichidități și la introducerea controalelor de capital. Ultimele controale a fost ridicate abia în luna septembrie. Împrumuturile neperformante (NPL) brute au scăzut cu un sfert din 2016. Dar ele încă reprezintă circa 80 de miliarde de euro, sau 45% din expuneri. Dat fiind că băncile au fost obligate să facă provizioane pentru aceste active și au fost lipsite de veniturile din dobânzi, împrumuturile au înghețat. Stocul de credite a scăzut în fiecare an după 2010, lipsind de capital proiectele productive.

Mitsotakis vrea să reducă proporția de NPL la o singură cifră până în 2021. Asta ar implica o mare accelerare a ritmului de rezoluții. El vrea să copieze Italia, unde băncile securitizează împrumuturile neperformante cu garanții guvernamentale. Dar numai asta nu va putea să fie suficient pentru a rezolva problemele.

Chiar dacă mediul de afaceri ar putea să aibă acces ușor la credite, expansiunea este subminată de o sumedenie de reglementări. Asta îi ține departe și pe investitorii străini: stocul de investiții interne directe în raport cu PIB-ul este mult mai mic decât în restul UE. Guvernul încearcă să amelioreze imaginea Greciei. Un investitor povestește cum un prieten care s-a plâns de birocrație pe Facebook a fost sunat de un înalt funcționar public, care a promis să îi rezolve problema. Un avocat își aminteștee că a fost sunat târziu, într-o sâmbătă, de un ministru, care l-a întrebat dacă a primit aprobările de care avea nevoie.

Primul obstacol cu care se confruntă mediul de afaceri este înregistrarea proprietăților, care, potrivit raportului „Doing Business” (Cum să faci afaceri) al Băncii Mondiale, este la fel de complicată în Grecia ca în Somalia. Unele dintre întârzierile de la Hellinikon au fost datorate, de pildă, unor studii nesigure privind utilizarea terenurilor. Țara a început să lucreze la elaborarea unui registru funciar. Dar acesta este deja întârziat și vor trebui să treacă ani pentru rezolvarea oricăror conflicte legate de proprietate, care se vor descoperi pe parcurs.

Altele vor necesita o reformă fundamentală. Majoritatea afacerilor se vor împotmoli, la un moment dat, în litigii juridice, spune Alexios Papastavrou de la firma de avocatură PotamitisVekris, pentru că începerea procedurilor juridice este, în mare, gratuită, iar judecătorii vor audia chiar și dosarele cele mai frivole. Disputele care se presupune că au fost soluționate pot fi redeschise: el povestește despre un caz în care foștii angajați l-au dat în judecată pe patronul lor, chiar dacă semnaseră o înțelegere amiabilă cu el. Tribunalele sunt blocate, În media, rezolvarea unei dispute comerciale durează mai mult de patru ani.

De departe, cea mai mare nemulțumire a mediului de afaceri este însă despre ratele înalte ale impozitelor. Alexis Pantazis, cofondatorul firmei Hellas Direct, o platformă online de asigurări auto, care operează în Cipru și Grecia, spune că mai mult de jumătate din salariile brute merge pe impozite și contribuțiile de asigurări sociale. Rezultatul este că în Grecia costul muncitorilor este cu 30-40% mai mare. Este rentabil, de aceea, să se folosească angajați pe posturi de răspundere care să aibă sediul în Cipru, ori de câte ori este posibil. Asta este o veste extrem de proastă pentru o țară care suferă deja de un exod al creierelor. Potrivit lui Muehlbronner, numărul de lucrători cu vârste de 25 până la 34 de ani a scăzut cu 380.000 între 2010 și 2018 – echivalentul a 6% din forța de muncă – majoritatea părăsind țara, în căutarea unei vieți mai bune în străinătate.

Mitsotakis spune că majoritatea reformelor necesare sunt de tipul „win-win”. Bugetul va include reduceri de taxe pentru corporații și pe venit, iar el speră că UE îi va acorda un spațiu fiscal necesar pentru a face asta.

Sursa: IMH: Haver Analytics; Datastream from Refinitiv; Banca Greciei

Austeritatea nu este însă singura care este de vină pentru ratele înalte ale impozitelor. Ele reflectă de asemenea alegerile făcute de guvernele succesive. Deși ratele impozitelor pe venit și impozitele pe valoarea adăugată sunt mai mari decât media din UE ca proporție din PIB, veniturile colectate sunt mai mici, din cauza a ceea ce FMI numește cu tact „o cultură slabă de plăți” și a unei baze înguste de impozitare. Diferența dintre veniturile preconizate din impozitele pe valoarea adăugată și suma colectată de fapt a fost de circa 30% în 2018. Pragul de scutire de impozite pentru impozitul pe venit este stabilit la 60% pentru salariile medii, aproape de trei ori cât media din UE. Drept rezultat, spune Miranda Xafa, de la Centrul pentru Inovație Internațională în domeniul Guvernării, un think tank, mai bine de jumătate dintre greci nu plătesc deloc impozit pe venit.

Foto: Agerpres / AP

Mitsotakis nu s-a arătat prea interesat să lărgească baza de impozitare. În schimb, ca și alți predecesori, el a pus la punct un program de amnistie fiscală, permițându-le contribuabililor care recunosc faptul că nu au plătit să își plătească restanțele în rate, ca să crească veniturile colectate. Astfel de programe perpetuează însă slaba cultură a plăților, spune Xafa. Contribuabilii așteaptă următoarea amnistie, în loc să scoată imediat banii datorați.

Pe partea cheltuielilor, beneficiile mai bine țintite ar putea să facă creșterea mai intensă. FMI arată că Grecia cheltuiește mai mult pe salariile guvernamentale și pe pensiile de limită de vârstă, ca proporție a PIB, decât media din țările din zona euro. În același timp, se cheltuiește relativ puțin pe beneficiile pentru tineri și pentru cei în șomaj, care au mai mari șanse să fie săraci. În perioada dinaintea alegerilor, guvernul anterior a deteriorat și mai mult dezechilibrele, când a restabilit practica unei pensii de a „13-a lună”, ca bonus.

Hermes să fie ghidul meu

Guvernul Mitsotakis este încă în luna de miere. Mediul de afaceri este încântat de administrația de centru-dreapta declarată. Sentimentul economic este la un maximum de 12 ani. Investitorii sunt optimiști: diferența dintre randamentele obligațiunilor grecești pe 10 ani și a celor la bondurile germane s-a înjumătățit de la începutul anului. Este ușor de imaginat că acest optimism va porni un cerc virtuos. Pe măsură ce crește economia, reformele vor deveni mai ușoare. A fi adus în plasa impozitelor este mai puțin dureros atunci când îți crește salariul. În mod similar, reechilibrarea cheltuielilor publice prin mărirea beneficiilor pentru persoanele în vârstă de muncă, la o rată mai mare decât a pensiilor, ar fi mai acceptabilă, din punct de vedere politic, decât tăierea pensiilor.

Dar dacă rezolvarea problemelor unei țări ar fi ceva ușor, Grecia ar fi prins deja din urmă restul UE. Iar luna de miere a guvernului poate fi irosită – mai ales când răsplata pentru multe dintre reformele necesare va veni după mulți ani –, la fel ca terminarea lucrărilor de construcții la Hellinikon. Guvernul Mitsotakis a reușit să împingă economia Greciei până pe pista de decolare. Ce se va întâmpla în continuare va stabili dacă economia va decola sau nu, în cele din urmă. ■


Acest articol a fost publicat în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Populiștii sub presiune“.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele