Politica suburbiilor din Europa

Cum va afecta ea alegerile pentru Parlamentul European

51
BERLIN, GERMANY - JUNE 21: A woman walks past the radical left-wing and anarchist Die Lunte center in the Schiller-kietz neighborhood in Neukoelln district on June 21, 2012 in Berlin, Germany. Five unknown assailants smashed windows and splashed red paint on the facade of the nearby Schiller Backstube bakery and Schillerbar, and according to media reports a left-wing group protesting rising rents and gentrification of the neighborhood has claimed responsibility. Gentrification, whether real or perceived, of neighborhoods like Neukoelln, Kreuzberg and Friedrichshain has led to threats and violent protests from radical left-wing groups. Berlin, in stark contrast to other European capitals like London and Paris, has long had a very affordable housing market, though prices in central districts have risen dramatically in the last two years. (Photo by Sean Gallup/Getty Images)

Între undeva și oriunde

Ediția tipărită | Europa

9 mai 2019

ÎN INTERVALUL 23 – 26 MAI, votanții din Uniunea Europeană vor alege un nou Parlament European. Dar unde sunt indicatorii de tendință? Ce fel de loc, pe un continent întins și divers, revelează starea sa de spirit generală? Diviziunea crucială era, odinioară, între stânga și dreapta. Zonele cu tradiții economice cooperative sau de clasă muncitoare (Emilia Romagna, în Italia sau Ruhrul, din Germania) tindeau să fie de stânga. Fortărețele centralismului politic (Castilia, din Spania), regiunile prospere de graniță (Skane, din Suedia) sau regiunile cu un spirit autonom (Bavaria, din Germania) înc+linau spre dreapta. Indicatorii de tendință erau locuri care amestecau aceste orientări: Saxonia Inferioară, din Germania, de pildă, sau Aragonul, din Spania.

Aceste vechi distincții stânga +-dreapta dispar, pe măsură ce identitățile de clasă sunt escamotate. Familiile marilor partide, social-democrații și creștin-democrații, vor fi, probabil, cei mai mari perdanți în alegerile care urmează și ar putea să-și piardă majoritatea comună din Parlamentul European în fața unui mănunchi de partide cu o adresă mai fermă pe o nouă scară politică. Inventată de David Goodhart, un comentator politic britanic, aceasta merge de la tradițional, tipic rural, la „undeva” din orășele, la cosmopolit, „oriunde” din orașele mari. Indicatori de tendință stânga versus dreapta ca Saxonia Inferioară, unde vechiul duopol rămâne destul de puternic, par acum niște muzee politice. Multe dintre confruntările cruciale s-au jucat în regiuni ale căror politici erau luate ca atare, odinioară – cum ar fi Andaluzia, cea congenital de stânga, unde o coaliție de dreapta, sprijinită de un partid de extremă dreapta, Vox, a ajuns la putere în ianuarie.

Războaiele culturale au pus stăpânire pe politica europeană și au eclipsat vechile distincții dintre stânga și dreapta. Au apărut două sub-genuri în discuțiile despre alegerile naționale recente. Pe de o parte, știri deprimante din vechi bastioane rurale sau post-industriale despre localnici care nu suportă marile orașe sau se tem de imigranți. Pe de alta, știri sarcastice despre un reviriment pro-european, printre tipuri de oameni bărboși, care merg cu bicicleta făcând networking prin centrul orașelor și beau cappuccino. Ar fi mai inteligent să ne uităm la suburbii, care sunt localizate între cele două.

Acestea sunt, adesea, ignorate în Europa. Visul suburban stă la baza culturilor americană și australiană, care, adesea, fie că le pun pe un piedestal, fie le subminează. Europenii de pe continent, e drept, au construit și ei suburbii postbelice și continuă să facă asta, dar ei nu au îmbrățișat niciodată idealurile de spațiu personal și de independență asigurată de mașină în același grad ca anglo-saxonii. Europenii din clasa de mijloc trăiesc, cu predilecție, în apartamente, în timp ce europenii bogați al ales demult centrul orașelor, alegând, mai degrabă, muzeele și opera, decât piscinele și terenurile de golf.

BERLIN, GERMANY – SEPTEMBER 25: Shoppers attend the opening of the Mall of Berlin on September 25, 2014 in Berlin, Germany. The new shopping mall stands at Leipziger Platz, an area that, along with nearby Potsdamer Platz, comprised a set of major shopping crossroads before the Berlin Wall divided the area for nearly 30 years, turning it into a no man’s land death strip full of grazing rabbits. As the second-largest mall in the city, the new mall will feature 270 retail spaces, and is located in what will become a pedestrian area, an attempt by investors to reclaim more of the city for commercial purposes near the continuously-developed Friedrichstrasse thoroughfare, a phenomenon occurring in the mall’s former East Berlin neighborhood of Mitte since the Wall fell in 1989. (Photo by Adam Berry/Getty Images)

În măsura în care joacă un rol în cultura europeană, suburbiile au o imagine mixtă. Există blocurile înalte, construite postbelic, în jurul unor orașe ca Marsilia și Rotterdam, care sunt, în mod tipic, maghernițe din interiorul orașelor, relocalizate de edili idealiști. În Franța, mai ales, ele sunt reflectări ale criminalității și excluziunii, ca în romane precum „Kiffe Kiffe Demain” și filme ca „La Haine”. Un altă fațetă a stilului suburban, așa cum îl înțeleg europenii, este acela al unei false Americi. „Vorstadtweiber” („Neveste suburbane”) încântă publicul vorbitor de limbă germană cu satira sa la adresa vieții din Döbling, o periferie bogată a Vienei. Cel mai adesea, suburbiile europene sunt asemenea unor pânze de pictură, anonime și goale. Elfriede Jelinek și Michel Houellebecq, cei doi maeștri ai romanului european contemporan sumbru, au trăit, ambii, în suburbii și sunt fascinați de ceea ce ei văd ca fiind nimicul lipsit de suflet ale acestor tărâmuri „peri-urbane”. Mai mult decât omoloagele lor americane sau australiene, suburbiile europene sunt locuri anonime.

Și totuși, cele mai importate schimbări politice din Europa se petrec tocmai în suburbii. Ele sunt creuzete în care internaționalismul pro-european, specific centrelor orașelor, se întâlnește cu scepticismul rural, unde fascinația față de nou se întâlnește cu atașamentul pentru ceea ce este familiar. Aceste alegeri europene, în care se confruntă naționaliști cu pro-europeni și partide consacrate cu insurgenți de toate felurile, fac din suburbii zonele politice cele mai interesante de pe continent. În Spania, de pildă, cele două mari tendințe ale ultimilor ani sunt reprezentate de vulnerabilitatea Partidului Popular, conservator, care se confruntă cu Vox și Ciudadanos, un rival de centru-dreapta, și lupta socialiștilor cu partide care se manifestă virulent, unele pentru, iar altele împotriva independenței Cataloniei. La alegerile naționale din 28 aprilie, aceste două tendințe au fost sintetizate pe de o parte de rezultatele din Alcobendas, o suburbie a Madridului, unde votul de dreapta s-a fragmentat, și, pe de altă parte, de Hospitalet, un tânăr oraș de la marginea Barcelonei, unde socialiștii s-au luptat cu succes împotriva rivalilor duri din ambele tabere. Suburbiile au avut un rol crucial și în alegerile prezidențiale din Franța, din 2017. Bătălia dintre Emmanuel Macron și populiști, precum Jean-Luc Mélenchon și Marine Le Pen a fost extrem de încinsă la perifieriile Parisului.

Pe urmele a ceva

Ca de obicei, populiștii din Europa au un simț al direcției din care bate vântul. Ei cultivă marginile orașelor. Matteo Salvini, viceprim-ministrul de extremă dreapta al Italiei, se mândrește cu stilul său de viață specific suburbiei din Milano. Postările sale ample de pe rețelele sociale, sunt adesea ilustrate cu barbecue-uri. Mari evenimente populiste de dreapta – mitingul pan-european al lui Le Pen cu naționaliștii austrieci din 2016, petrecerea de victorie a populiștilor cehi de după alegerile prezidențiale de anul trecut, mitingul Partidului Finlandezilor din ajunul alegerilor din Finlanda, de luna trecută – au avut loc în suburbiile orașelor Viena, Praga și Helsinki – Vösendorf, Chodov și respectiv, Myyrmaki. Astfel de locuri, care au efect de halo asupra locuitorilor conservatori din punct de vedere cultural și care se simt deconcertați de schimbările rapide, pot să le ofere populiștilor terenuri mănoase. „Suburbiile sunt locul unde se află energia din oraș – cu bune și cu rele”, a spus Renzo Piano, cel mai cunoscut arhitect european în viață, în 2015. El ar fi putut, foarte bine, să se fi referit și la politică.

Pentru a înțelege liniile de clivaj din Europa de azi, mergeți așadar în suburbii. Mergeți acolo unde neiubitele blocuri înalte se profilează peste străzile pustii, unde zgomotul autostrăzilor are ecou în porțiuni împădurite, unde cei de undeva se amestecă cu cei de oriunde. Mergeți acolo unde sunt magazinele IKEA.


Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Între undeva și oriunde”

Comentarii

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele