Ediția tipărită | Europa – 16 august 2018 | ROMA

DIN ASTA se compun coșmarurile automobiliștilor: pe 14 august, stâlpul de susținere al podului peste râul Polcevera din Genova s-a prăbușit. Trei vehicule grele și până la 35 de mașini au plonjat 45 de metri, de pe autostrada A10, în albia râului și pe depozitele din apropiere. În momentul în care The Economist mergea la tipar, se știa că au murit 38 de oameni; căutările pentru supraviețuitori au fost suspendate, de frica unei noi prăbușiri.

De ce s-a întâmplat asta? Ca multe poduri din Europa și din America, acest pod era vechi: data din 1967. Fusese supus presiunii unor încărcături de vehicule tot mai mari. În acea zi, a fost scuturat de o furtună și lovit de fulger. Dar nimic din astea nu explică prăbușirea. O teorie, avansată de Antonio Brencich, lector de la Universitatea din Genova, este că podul avea defecte de la bun început. Construcția sa era neobișnuită: proiectantul său, Riccardo Morandi, a încastrat stâlpii care îl susțineau în beton. Doar două alte poduri – în Libia și Venezuela – au fost construite așa, ambele de Morandi. Cel din Venezuela s-a prăbușit, după ce a fost lovit de o navă. Cel din Libia a fost închis, după ce inspectorii au descoperit fisuri anul trecut.

Guvernul populist al Italiei a găsit alții pe care să dea vina. Trei alte poduri s-au prăbușit în Italia cu mai puțină publicitate în ultimii trei ani, iar ministrul de Interne, Matteo Salvini, de la Liga Nordului, a susținut că limitele deficitului bugetar impuse de Uniunea Europeană au restrâns cheltuielile Italiei pe infrastructură. Cifrele sugerează însă că guvernul italian cheltuiește prea mult ca să cârpească infrastructura și insuficient ca să o înnoiască (vezi graficul). Salvini i-a acuzat apoi pe deținătorii de franciză pe autostradă, Autostrade per l’Italia, că nu au reușit să întrețină podul. Dând deoparte infirmările companiei, ministrul Infrastructurii, Danilo Toninelli, de la Mișcarea Cinci Stele (M5S), a anunțat că va revoca franciza companiei și că o va amenda cu până la 150 de milioane de euro.

Asta a ajutat să se distragă atenția de la o fisură adâncă în coaliție; M5S, care are o istorie de NIMBY-ism1, s-a opus vehement la proiectele de infrastructură pe care le sprijină Liga Nordului. Într-adevăr, s-a opus unei rute ocolitoare, care ar fi ușurat traficul chiar pe podul care s-a prăbușit. La un miting din 2014, fondatorul M5S, Beppe Grillo, a denunțat acest proiect ca pe o irosire de bani; pe website-ul său, adversarii proiectului au ridiculizat temerile că podul s-ar putea prăbuși ca pe „un basm cu zâne”.

Acest articol a apărut în secțiunea Europa a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Structural weakness”