Cazul Ditrău scoate la lumină monștrii ascunși ai societății. Fie că este vorba despre comunități mici, locale, fie că vorbim despre societatea în ansamblul ei, tema este comună și diagnosticul pe care îl primește de la specialiști este psihoză socială.

Situația de la Ditrău a plecat de la o temă pur economică. O brutărie din comuna Ditrău (o mică localitate din județul Harghita) avea nevoie de forță de muncă. La nivel local, nu a găsit personal dispus să se angajeze. Motivele lipsei de forță de muncă sunt destul de diferite și oarecum neclare.

Localnicii au insinuat cu ocazia izbucnirii scandalului de la Ditrău că proprietara brutăriei i-ar fi exploatat pe muncitori, în sensul că i-ar fi obligat să lucreze peste program. Cu sau fără plată suplimentară.

De altfel, brutăria din Ditrău a fost controlată minuțios de către inspectorii de muncă, dar rezultatele nu au scos la iveală vreo neregulă în ceea ce privește legislația muncii. Brutăria nu a scăpat, totuși, de la plata unei amenzi, de 10.000 lei, dar motivul a fost legat de o problemă tehnică (împământarea unui aparat electric) și nicidecum de contractele de muncă sau de timpul de muncă. Desigur, este o dilemă față de penalizarea acordată de organele de inspecție și anume cum s-a aplicat legea prevenirii, dar aceasta este o altă poveste.

Când ”forța” lucrează afară…

Să ne întoarcem la cazul Ditrău. Proprietara brutăriei afirmă că a căutat, dar nu a găsit forță de muncă în zonă. Vechea temă a forței de muncă din mediul rural este în continuare actuală. O parte a populației lucrează în afara țării, iar o altă parte, rămasă acasă, primește ajutoare sociale și își completează veniturile lucrând „la negru”, în zonă.

Tema mai profundă este însă legată de românii apți de muncă, dar care nu lucrează și nici nu își caută de lucru. Estimările specialiștilor arată că numărul acestor persoane este între un milion și două milioane de persoane.

Confederația Patronală Concordia, împreună cu KPMG și Institutul Național de Cercetări Economice (INCE) al Academiei Române, a prezentat anul trecut studiul „Analiza cantitativă și calitativă a pieței muncii în România”.

Concluziile ce se desprind din studiul realizat de specialiștii de la KPMG și cercetătorii INCE sunt următoarele: în cinci ani, economia va avea nevoie de peste o jumătate de milion de persoane în plus pe piața forței de muncă, pentru joburi care nu pot fi acoperite din resursele de muncă interne, dacă nu se iau măsuri; circa două milioane de persoane active nu se regăsesc nici pe piața muncii, nici în sistemul educațional; numărul pensionarilor se apropie rapid de cel al lucrătorilor activi și populația României ar putea să scadă cu aproape două milioane de locuitori până în anul 2030.

„Dacă nu acționăm în prezent, în contextul perspectivelor economice tot mai îngrijorătoare, într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat, dezvoltarea durabilă a economiei va fi profund afectată. O primă problemă pe care va trebui să o rezolvăm, așa cum reiese din studiu, este să corectăm lipsa informațiilor necesare care să permită o evaluare mai precisă a cererii și ofertei de pe piața muncii atât la nivel cantitativ, cât și la nivel calitativ”, a declarat Mihai Bogza, directorul executiv al Confederației Patronale Concordia.

În România, nu se măsoară în mod aplicat și calitativ deficitul forței de muncă și nici nu se realizează analize ale sectoarelor de activitate sau ale ocupațiilor care înregistrează deficit de forță de muncă, lipsa datelor relevante și a unui proces standardizat fiind factorii principali, este de părere Mihai Bogza.

Doar că până la analizele sofisticate ale sectoarelor de activitate, antreprenorii români au trecut, încet, dar sigur, la atragerea de forță de muncă din străinătate.

O bună piață pe care au descoperit-o românii pare a fi cea din Sri Lanka sau Nepal. Ușor-ușor, au început să apară muncitori din această zonă a lumii în domenii destul de diverse, precum industria de hoteluri și restaurante sau cea de construcții. Acum, au apărut cei doi muncitori din Sri Lanka la brutăria din județul Harghita.

Și, odată cu ei, s-a declanșat un adevărat scandal. În aceste condiții, întrebarea este: mai pot miza patronii români pe muncitori aduși din străinătate? Greu de spus. Pentru că tensiunile de la Ditrău ar putea să îi descurajeze pe oamenii de afaceri să mai importe forță de muncă.

Pe de altă parte, cazul Ditrău a scos la lumină o mentalitate arhaică, de patologie socială, după cum o numește sociologul Dorin Bodea. Această abordare ar putea descuraja angajatorii să mai aducă forță de muncă din afara țării. Dar cu o parte importantă a forței de muncă autohtone plecată în Europa și cu descurajarea aducerii de lucrători străini, din afara Europei, România tinde să își accentueze deficitul de forță de muncă.

Importul de muncitori are deja istorie în România. A pornit cu aducerea de forță de muncă din Republica Moldova, dar procedura era greoaie și complicată.

A urmat problema contingentului de forță de muncă din afara Uniunii Europene. Oamenii de afaceri au cerut constant, în ultimii ani, o creștere a numărului de muncitori care pot veni din state non-UE.

Au reușit o creștere a contingentului, dar a apărut o altă problemă: aceea că patronii erau obligați să ofere salarii mai mari muncitorilor străini decât celor români. O ciudățenie legală care a creat tensiuni între salariații din aceeași firmă.

Dacă toate aceste etape fuseseră depășite, se părea că importul de muncitori străini în România intra într-o zonă mai liniștită. Chiar dacă aducerea în țară a lucrătorilor din afara Uniunii Europene presupune o serie de costuri, antreprenorii români preferă să aibă angajați, decât să nu își poată dezvolta afacerea din cauza lipsei forței de muncă.

Ștefan Mandachi, om de afaceri din Suceava, a prezentat, etapă cu etapă, costurile pe care le presupune angajarea unui muncitor din afara UE. Este vorba, așadar, despre intermediere (compania de recrutare), asigurarea unui spațiu de cazare, taxa pentru permisul de ședere, avizul de muncă, plata transportului, pregătirea profesională și cea privind învățarea limbii române. Totul costă între 3.000 și 4.000 de euro. Concluzia: pentru o companie, este mai facil și mai rentabil să lucreze cu angajați români, doar că nu îi găsește. De aceea, apelează la migranți.

Va schimba cazul Ditrău situația importului de forță de muncă? Este posibil, dar, la fel, este puțin probabil ca tensiunea să se risipească. „Situația din Harghita arată cele două paliere ale excluderii persoanelor străine. Unul, laic, altul, religios. Au fost greșeli în ambele situații. Dar situația celor doi muncitori din Sri Lanka se reduce la tema educației. Discriminarea ține de mentalitate, iar acest fenomen, poate la alt nivel, apare și în rândul organizațiilor, al companiilor. Ne aflăm în fața unei patologii sociale, care se poate atenua doar prin educație“, declară Dorin Bodea, sociolog și autor al mai multor cărți de analiză privind companiile și managementul.

În concluzie, cazul Ditrău pune sub semnul întrebării aducerea de lucrători străini din afara Uniunii Europene în România. Companiile care suferă de lipsă de forță de muncă primesc o lovitură. În ceea ce privește patologia socială, rămâne ca fenomenul să fie pansat de sociologi și de educatori. ■